Sediu nou pentru Garage Center for Contemporary Culture
In curand Garage Center for Contemporary Culture va avea un nou sediu in Moscova datorita arhitectilor de la OMA si a lui Rem Koolhaas. OMA a facut publice planurile pentru renovarea si reamenajarea unei cladiri din prefabricate datand din perioada stalinista, amplasata in parcul Gorky, care va deveni un nou spatiu de expunere pentru diferite opere de arta. Spatiul interior va fi pastrat in mare parte asa cum este realizandu-se niste extinderi pentru spatiile administrative, o cafenea, o sala de spectacole si pentru prezentari. Exteriorul cladirii va fi placat cu policarbonat translucid pentru a permite luminii naturale sa patrunda in spatiile de expunere.
„Garage Center for Contemporary Culture” a fost initiat in 2008 de catre Dasha Zhukova ca un proiect de arta non-profit, dedicat explorarii si dezvoltarii culturii contemporane in Moscova. Centrul si-a depasit capacitatea oferita de sediul actual in Bakhmetevsky Bus Garage si se va muta in faimosul restaurant din anii ’60 Vremena Goda din parcul Gorky. Cladirea realizata din elemente prefabricate din beton a fost abandonata in anii ’90 si pentru ca timp de aproape doua zeci de ani nu a mai fost folosita, se afla acum intr-un stadiu avansat de degradare. Elemente decorative originale vor fi pastrate precum peretii din caramida si mozaicurile de mari dimensiuni. Lucrarile de renovare vor implica si o refacere a acestor elemente exponente ale erei sovietice.
Pana in 2013 spatiul va fi complet refacut pentru a gazdui Garage Center si va include o serie de spatii de expunere, o cafenea, o sala de spectacole, birouri, un magazin de carte si spatii pentru studiu. Aranjarea spatiilor interioare va fi pastrata in mare parte cu exceptia zonelor in care se vor amenaja noile spatii. Exteriorul va fi transformat prin realizarea unei noi anvelopante din placi de policarbonat translucid, care va masca scara de evacuare si echipamentele necesare unei bune functionari. Aceasta noua fatada va permite unei cantitati semnificative de lumina naturala sa patrunda in spatiile de expunere. Zone din fatada vor putea fi ridicate pentru a prezenta anumite exponate iar pereti mobili pot fi aranjati pentru a transforma spatiile de expunere fara a afecta detaliile si elementele originale ale cladirii. Proiectul de renovare al echipei de la OMA face parte dintr-un program mai amplu de regenerare al zonei parcului Gorky, ce se prelungeste in lungul raului in vederea revigorarii centrului metropolei.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Arhitectul belgian Vincent Callebaut, fondatorul biroului Vincent Callebaut Architectures din Paris, s-a remarcat de-a lungul timpului prin proiecte excentrice în care arhitectura se coalizează cu tehnologia și natura pentru a răspunde problemelor de mediu și sociale actuale. Ideile sale fantastice sunt cel mai adesea limitate la statutul de concept.
Un proiect care a răzbit totuși până în lumea reală este clădirea Tao Zhu Yin Yuan din Taipei, Taiwan, cunoscută și ca Turnul Agora, un ansamblu rezidențial ce se prezintă sub forma unui turn răsucit inspirat de AND-ul uman, cu o vegetație abundentă și încorporând o serie de soluții menite să reducă semnificativ consumul de energie al clădirii: Uluitorul turn răsucit al lui Vincent Callebaut (Foto)
Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
În activitățile pe care le-am desfășurat până acum cu copiii cred că cea mai mare influență a avut-o copilul meu pentru că jocurile sau activitățile pe care le-am pregătit în ilustrarea sau completarea lecțiilor au fost testate întâi cu el. Era un bun barometru pentru a-mi da mai bine seama ce știe, ce poate sau ce-l interesează pe un copil de o anumită vârstă. Chiar și în proiectele de arhitectură a avut interes și cred și o oarecare influență. Când avea cam opt-nouă ani, proiecta în SketchUp (pe care îl învățase singur) ca să-mi arate cum i-ar plăcea lui să fie.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Colaborarea cu De-a Arhitectura a debutat în 2015 când am început să predau „De-a arhitectura mini” la clasa copilului meu, atunci în clasa a II-a. Inițiativa de a preda la clasa lui n-a venit de la mine, ci de la doamna învățătoare Luiza Ionescu și acest lucru m-a bucurat. Știam deja de asociație și apreciam mult inițiativa celor șase arhitecte fondatoare, dar nu am vrut să vin eu cu această propunere. De multe ori părinții propun activități la școala copiilor și cadrul didactic se simte oarecum obligat să le accepte. Dacă nu există convingere de toate părțile lucrurile nu ies tocmai bine.
Auzind de programele Asociației De-a Arhitectura, Luiza Ionescu ne-a propus, mie și Ancăi Ursache, tot arhitectă, a carei fetiță era colega lui Mircea, copilul meu, să venim să predăm arhitectură întregii clase. Mă așteptam să fie greu pentru că eu nu am pregătire pedagogică. Să lucrezi cu copiii nu e ușor, mai ales când sunt 30 într-o clasă. Ajutorul și experiența doamnei învățătoare au fost indispensabile.
Deși este spre sfârșitul carierei didactice, doamna învățătoare Luiza a avut mai multă deschidere spre oportunități de învățare diverse și răbdarea să includă metode interactive de predare decât, sunt convinsă, foarte multe dintre cadrele didactice tinere. Este o persoană foarte specială, învățătoarea ideală pentru Mircea, și ne este foarte dragă amândurora deopotrivă. Astfel, prima mea colaborare cu De-a Arhitectura a fost o experiență foarte frumoasă.
Am continuat împreună cu programul „De-a arhitectura în orașul meu” timp de doi ani și, treptat, am început să mă implic și în alte programe De-a arhitectura (ateliere de Club, „De-a arhitectura în școala mea”).
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Interesul, implicarea și bucuria copiilor sunt cea mai mare motivație pentru mine în colaborarea cu De-a Arhitectura. Desigur și speranța că, peste ani, copiii de acum vor fi adulți implicați, cu atenție și grijă față de mediul construit, speranța că orașele noastre vor arăta altfel și că beneficiarii arhitecților vor fi mai informați și cu mai mare înțelegere a rolului important pe care îl are arhitectul în obținerea unei construcții de calitate.
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Uneori este complicat să explici noțiunile în cuvinte simple astfel încât să fie pe înțelesul copiilor. Și dacă nu reușești să faci acest lucru este ușor să le pierzi atenția.
Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
În fiecare etapă a vieții mele au fost oameni a căror întâlnire m-a marcat sau ale căror idei și valori răspundeau modului în care mă formasem ca individ și sunt prea mulți ca să-i pot menționa pe toți. Dintre profesori, l-am menționat mai sus pe Gabriel Săndoiu în liceu. Profesorii de la atelier din primii ani de facultate, Dan Marin și Florinel Radu, au avut o mare influență asupra perspectivei din care am abordat ulterior arhitectura.
Augustin Ioan, profesor de teoria arhitecturii, a provocat mereu studenții la analiză și reflexie și lui îi sunt recunoscătoare pentru recomandarea de a merge la master în Statele Unite ale Americii, la facultatea unde fusese la rândul lui student cu ani în urmă. Este o persoană cu o mare deschidere spre cei mai tineri și o mare disponibilitate în a mentora studenții.
În SUA, pe perioada studiilor de master, am avut șansa de a-i cunoaște pe profesorul John Hancock, arhitect, și pe Jim Bradford, profesor de filosofie, care mi-au fost nu numai mentori, dar cu care am dezvoltat o relație de prietenie care a făcut experiența mea de acolo și mai bogată.
Profesorii sunt foarte importanți în educația unui copil. Și este important să se dezvolte și să se mențină o relație de încredere pentru că este fundația pe care se poate construi învățarea. Atunci când copiii observă discordanță între ce le spui că e bine și ceea ce faci tu, în viață sau profesional, vor dezvolta un conflict interior între admirația pe care o au pentru tine și faptul că, în ciuda a ceea ce proclami, lucrurile pe care le faci nu sunt tocmai în regulă. Acest conflict interior se poate rezolva în doua feluri: fie copiază comportamentul adultului (dacă tu, modelul lor, te comporți în acest fel înseamnă că e în regulă), fie le știrbește admirația pentru tine, se pierde încrederea și comunicarea reală.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
Mă interesează să fac munca mea mai eficientă atât în privința proiectelor, cât și a activității desfășurate la De-a Arhitectura. Încerc să învăț să obțin maximum de impact cu minim de efort. E ceva la care nu mă pricep foarte bine.
Din păcate am fost educată în spiritul perfecționismului și de multe ori încerc să fac foarte multe lucruri și să obțin rezultate foarte bune la toate. Dar rezultatul poate fi chiar dezamăgitor. Mi-aș dori să-mi folosesc timpul și energia pentru acele lucruri care contează mai mult.
Dar cred că și cursurile De-a Arhitectura m-au mai vindecat puțin de perfecționism. Copiii sunt atât de imprevizibili, e imposibil să fie totul după plan.
