Arhitectul Charles Jencks, despre cladiri simbol. Interviu pentru California Literary Review
Charles Jencks este autorul mai multor cărți despre artă și arhitectură. În 2004, el a câștigat premiul Gulbenkian al muzeelor, cu designul pentru Landform Ueda, grădinile Galeriei Naționale de Artă Modernă din Edinburgh. Cea mai recentă carte a lui este „The Iconic Building” (Clădiri iconice).
Ce este o „clădire iconica”? Care sunt, în opinia dumnoavoastră, cele mai bune exemple pentru acest gen de clădiri?
O clădire iconica combină în egală măsură trăsăturile unui obiect iconografic, cum ar fi o pictură bizantină care îl reprezintă pe Hristos, și definiția filozofică pentru inconografie. Ea este, adică, un simbol și are mai mulți factori în comun cu lucrul pe care îl reprezintă. Pe de o parte, pentru ca o clădire să devină iconică, ea trebuie să ofere o imagine nouă și stilizată (o structură globală sau o formă puternic figurativă) și să depășească granițele urbanismului. Pe de cealaltă parte, pentru ca simbolul ei să fie puternic perceput, ea trebuie să amintească de metafore importante, chiar dacă pe alocuri neplăcute, rămase în memoria comună și să fie un simbol inca idolatrizat. Ceea ce e dificil de gasit in societatea actuala. Cel mai bune exemplu? Prima cladire iconica de dupa razboi, mica biserica de la Ronchamp a lui Le Corbusier. Cladirea acesteia creeaza standarde pentru oricare dintre posibilele creatii urmatoare. Alte exemple, mai recente, pot fi creatiile lui Daniel Libeskind (Muzeul Razboiului Imperial, din Manchester, Muzeul Evreiesc din Berlin), Norman Foster (sediul Swiss Re, Londra), Frank Gehry (Muzeul New Guggenheim, din Bilbao, sala de concerte Walt Disney, din Los Angeles).
Cand ajungem intr-un oras vechi precum Philadelphia (asta dupa standardele americane) cladirile inconjuratoare ne fac sa ne simtim cumva inconjurati de caldura si siguranta. Casele care marginesc strazile sunt construite la o scala umana si s-a tinut cont cum se potrivesc ele una langa alta. Cladirile iconice, din contra, par sa aiba mult mai putina grija de trecatori sau de arhitectura inconjuratoare si parca tintesc spre cer sau trebuie observate direct dintr-un avion. Este aceasta o metoda valida de a crea cladiri manifest? Sau comitetele si comisiile care aproba ridicarea lor tin cont si de trecatori sau de planul urbanistic al unui oras?
Planul urbanistic este cam ultimul lucru pe care il iau in calcul arhitectii ce creeaza cladiri iconice. Nu ca nu ar putea-o face, dar apare aici o disputa imposibila: intre o cladire iconica, pe de o parte, si un oras, pe de alta parte. Mai degraba aceastea doua tind sa se respinga una pe alta, de aceea e nevoie de o reconciliere foarte constienta intre ele.
Se poate spune, prvind aceste cladiri, unde ne situam noi ca societate? Ar putea fi ele, prin narcisismul de care dau dovada, un semn al unei culturi decadente?
Narcisism? Cultura decadenta? Pai asa e lumea intreaga! Venetia a fost narcisista, plina de cladiri iconice, si decadenta timp de 500 de ani, dar inca mai este considerata unul dintre cele mai frumoase orase in care sa locuiesti. E important sa realizam situatiile mai nuantate de astazi si sa vedem ca e vorba e vorba de doua forte diferite: cea care produce cladirile iconice (declinul religiei, cresterea consumerismului), dar si cea care creeaza o stranie conexiune istorica intre libertate, creativitate, computere (cam la fel ca sciziunea intre doua generatii, tineretul si cei devotati traditionalismului).
Tom Wolfe sustinea odata ca in capitalismul american pentru cladirile corporatiste s-a ales prost stilul serios, birocratic-socialist. Acum avem guverne, in special in China comunista, care comanda constructii exuberante, avangardiste. Ce se intampla aici?
China, ca si capitalismul global stil cowboy, creste ca si vechiul Shanghai: se intoarce in timp, la o ingamfare cumva fireasca, ce aminteste de San Francisco pe vremea febrei aurului. Adevarul e ca asta ar trebui explicat printr-o slabire a comunismului: dictatura militara este la fel de greu de inteles ca si politica americana a acestui moment.
E posibil ca ceea ce ne atrage la aceste cladiri sa fie tocmai faptul ca sunt cu totul altfel decat ceea ce am pomenit pana in prezent? Odata ce va incepe sa fie multiplicata ideea, vom considera ca acest “nou si diferit” se gaseste peste tot.
Asa e. E important sa creezi ceva care nu seamana cu nimic din ce s-a mai facut. Si da, pot sa se raspandeasca peste tot (ceea ce ar fi o greseala). Dar tocmai de aceea m-am straduit sa demonstrez de ce cladirile iconice bune sunt diferite. Acestea au multe simboluri, legate de locul unde se afla, de functionalitate si de istoria lor. Intelesurile lor sunt legate si de alte coduri ascunse, de o dimensiune cosmica a naturii: de aceea devin intr-un sens mult mai profund adevarate lucrari de arta.
Adapatare dupa California Literary Review, de Alina Miron
Care este scara de duritate Janka pentru parchetul din bambus?
Duritatea podelei tradiționale din bambus variază de la 1180 (orizontal carbonizat) până la aproximativ 1380 (natural), în timp ce tehnicile mai noi de fabricație, inclusiv podelele din bambus densificat, variază de la 3000 la peste 5000 folosind testul de duritate Janka.
Alte materiale de pardoseală au evaluări Janka comparabile, cu un număr mai mare indicând un material mai dur: stejar roșu (1290); stejar alb (1360); artar de stâncă (1450); hickory (1820); și Brazilian Cherry / Jatoba (2350). Testarea Janka ar trebui să fie folosită ca ghid și nu singura considerație atunci când se compară diferite specii de podele din lemn și bambus.
Factori precum construcția și finisajul ar trebui să joace, de asemenea, funcții importante în întreținerea și durabilitatea unei podele din bambus.
Care sunt dezavantajele parchetului din bambus?
Deși pardoseala din bambus este rezistentă la apă, nu este în niciun caz impermeabilă. Nu trebuie să folosiți niciodată podea din bambus în exterior, într-o baie sau în orice altă zonă cu apă în exces.
Parchetul din bambus este un produs natural, v-a încerca să absoarbă orice apă sau lichid suplimentar din jurul acestuia, este esențial să vă asigurați că pardoseala este complet uscată înainte de instalare. De asemenea, ar trebui să ștergeți imediat orice scurgeri sau accidente de apă de pe suprafața bambusului dvs.
