Care este presiunea optimă a apei la robinet?
Apa curentă este unul dintre avantajele vieții moderne, deși statisticile ne spun că un sfert dintre români încă nu beneficiază de această utilitate. Oricum, cei care beneficiem de apă curentă avem unele exigențe legate de calitatea furnizării: culoare, miros, duritate, prezența bacteriilor sau a unor substanțe organice ș.a.m.d. Dar, în primul rând, apa trebuie să ne fie oferită la presiunea sau debitul pe care le dorim la robinet. Ne referim la robinetul din baie sau bucătărie, desigur. Să ne ocupăm în continuare de acest parametru al apei, a cărui importanță nu o înțelegem decât atunci când este prea mic sau prea mare.
Ca reper, presiunea apei în instalația noastră ar trebui să se situeze în în jurul valorii de 3,5 bari (se acceptă intervalul 2,5 – 5,5 bari, inclusiv toleranțele de rigoare, date de variația de consum și situațiile particulare). Barul este o unitate de măsură a presiunii aproximativ egală cu presiunea atmosferică medie, respectiv 100.000 de Pascali, iar presiunea unui fluid (gaz sau lichid) se măsoară cu manometrul. Atunci când vrem să măsurăm presiunea instalației noastre, vom monta un manometru pe traseu, unde este posibil (de exemplu la robinetul de alimentare al mașinii de spălat) și vom citi valoarea respectivă, dar numai cu toate celelalte robinete închise; în caz contrar, vom citi o presiune mai mică. Dacă avem un manometru conceput pentru țările anglo-saxone, constatăm o mică problemă: ei folosesc de multe ori mărimea livre/inch2 (numită și psi), deci va trebui să transformăm: 1 bar = 14,5 psi.
Presiunea este doar una dintre mărimile care ne ajută. Atunci când avem nevoie de apă la chiuvetă, ne-ar interesa de fapt debitul: dacă o sticlă de un litru se umple în 5 – 6 secunde, e în regulă. Dar vom reveni la presiune, pentru că de ea depinde buna funcționare a instalațiilor. În țevile mari care deservesc un bloc, o stradă, un cartier sau o fabrică, presiunile pot fi mai mari, dar, când ajunge la consumatorul final, apa ar trebui să ajungă la valoarea menționată mai sus, eventual folosind reductoare de presiune. În realitate, se întâmplă uneori ca la parterul unui bloc să avem o presiune de 6 bari și chiar mai mare, pentru ca apa să ajungă și la etajul 12 sau mai sus. Neavând regulator, riscăm să avem probleme. Iar la etajul 12... e posibil ca în momentele de consum maxim să nu avem suficientă presiune. Legislația autohtonă lasă sarcina stabilirii presiunii de serviciu (la branșament) în seama autorităților locale, specificând doar faptul că valoarea minimă trebuie să fie de 1 bar, adică aproximativ presiunea unei coloane de apă de 10 metri. Dar problema nu este aceasta, ci capacitatea de a menține această presiune. Degeaba ai la un moment dat valoarea optimă, dacă intervine un consum mare, iar furnizorul nu îl poate susține sau instalația nu are capacitatea necesară. Prin legislație, se solicită ca în stabilirea presiunii minime să se ia în considerare consumatorul cu poziția cea mai dezavantajată și să se urmărească atent evoluția necesităților, astfel încât perturbările să fie cât mai rare. Extinderea rețelelor de apă este una dintre probleme, pentru că aduce cu sine dificultatea de a prevedea consumul.
Așadar, ne putem confrunta cu următoarele situații particulare:
1. O valoare mai mică ne poate cauza o serie de neplăceri: așteptăm mai mult până umplem un vas cu apă, nu putem face un duș mulțumitor, nu avem debit suficient pentru ca unele electrocasnice sau echipamente să funcționeze corespunzător (mașina de spălat, de exemplu). Cauzele pot fi multiple:
- Furnizorul de apă nu asigură presiunea necesară, din diverse motive – caz în care trebuie să îi comunicăm și să îi solicităm o rezolvare;
- Furnizorul se străduiește să asigure presiunea promisă, dar nu reușește din diverse motive obiective (înălțime prea mare a blocului, relieful cu diferențe mari de nivel, defecțiuni); de altfel, este ineficient energetic să crească presiunea apei în rețeaua generală doar pentru câțiva consumatori. În cazuri de acest gen, se montează pompe suplimentare (pompe montate pe cheltuiala furnizorului sau a consumatorului, depinde de situație).
- Avem un regulator (sau reductor) de presiune stricat sau reglat greșit, la o presiune mai mică (remedierea este simplă, prin setarea valorii dorite).
- Țevile sunt prea înguste – se poate întâmpla, atunci când ni s-a mărit consumul, dar avem aceleași țevi de când se foloseau doar două robinete.
- Țevile s-au înfundat (depuneri de minerale, desprinderi de material din țevi corodate, nisip, materiale intrate în instalație în timpul unei intervenții sau direct de la furnizor etc.). Din păcate, asemenea situații sunt greu de remediat și, dacă nu reușim să defundăm mecanic conductele, singura soluție este schimbarea țevilor.
- Apa a înghețat în conducte – deși, în climatul nostru, țevile sunt îngropate și protejate termic, se pot petrece și asemenea incidente (cineva a lucrat și a lăsat țevile neacoperite, ori acestea se află deasupra cotei de îngheț în acel sezon).
- Există pierderi de apă pe traseu – ori în rețeaua generală, ori pe proprietatea consumatorului. Atunci când avariile sunt vizibile, este mai simplu, pentru că știm unde se poate interveni, după ce am trecut de panica provocată de inundație. Dacă avaria este undeva în zid sau în pământ (vedem apă șiroind), lucrurile se complică și va trebui să refacem conexiunile sau să înlocuim porțiuni de instalații, cu tot ceea ce înseamnă: îndepărtarea tencuielilor, mici demolări, săpături ș.a.m.d. Bineînțeles, înainte de aceasta se închide robinetul general, pentru a opri pierderile și a evita degradarea construcției.
- Vreun robinet nu este eliberat complet – se poate verifica.
- Bateriile de chiuvetă sunt defecte sau au aeratoarele colmatate; aceste mici și simple aeratoare sunt o idee bună, deoarece asigură un jet mai bine conturat, reduc consumul și zgomotul apei, previn stropirea și opresc unele particule, dar trebuie curățate periodic, mai ales când avem o apă dură sau probleme de filtrare. E păcat să chemați instalatorul pentru o operațiune atât de simplă.
2. O valoare mai mare apare fie din cauza furnizorului, fie pentru că am montat un regulator de presiune care nu își mai face datoria. În cele mai multe cazuri, este responsabilitatea furnizorului, care stabilește o presiune mare pentru ca apa să ajungă la înălțimi mai mari, dar face economie la numărul de regulatoare. De asemenea, există cazuri când pe conducte intră aer (la intervenții, de pildă), iar presiunea crește. Consecința este un consum excesiv de apă, dar se pot produce și incidente serioase:
- cedarea țevilor (mai ales în zonele de îmbinare sau la robinete) și a furtunelor flexibile, care sunt mai sensibile;
- defectarea regulatoarelor de presiune existente;
- uzura rapidă a robinetelor;
- defecțiuni ale unor aparate alimentate cu apă (vor ceda în primul rând boilerele, care, chiar dacă sunt proiectate să reziste la 6 – 8 bari sau mai mult, pot avea zone sensibile, cum sunt sudurile, îmbinările sau fitingurile; centralele termice funcționează de regulă cu circuit închis și le putem limita presiunea la 2 bari, atât cât ar trebui să fie în mod obișnuit).
