Ce este "lippage"-ul la plăcile din piatră naturală. Cât şi când contează?
Preluati din tehnologia producerii placilor ceramice, termenii “lipagge” si “rectificare” se insinueaza tot mai des si in lumea amenajarilor din piatra naturala. In esenta, fenomenul numit “lippage” semnifica o diferenta dimensionala, iar practic se refera cel mai des la diferenta de nivel care apare la alaturarea a doua placi montate pe o suprafata plana.
Aceasta diferenta poate produce ciobirea unei placi sau impiedica deplasarea normala pe o pardoseala. Cauzele fenomenului trebuie cautate in tehnologia de fabricatie a placilor, care nu permite un control perfect al dimensiunilor acestora. In consecinta, vom avea “lippage” pentru placi de dimensiuni medii si mari, in practica acestea depasesc 30x30 cm. Aprecierea diferentelor dimensionale se face cu usurinta vizual, urmarind muchiile neprelucrate ale placilor.
Acest aspect nu este intotdeauna remarcat. La placarile cu rosturi mari, unde diferentele se pot ascunde cu usurinta, diferentele dintre placi nu influenteaza in mod esential nici latura estetica si nici pe cea functionala. In cazul achizitiei placilor ceramice, modul de montaj trebuie luat in consideratie, astfel se pot accepta sau nu placi cu variatii dimensionale provenite din imperfectiunile tehnologice.
Al doilea termen mentionat, “rectificare”, se refera tocmai la prelucrarea placilor pentru asigurarea unor montaje de prima calitate, indiferent de dimensiunile acestora. Aceasta ajustare dimensionala permite montaje cu rosturi sub 3 mm si un aspect plan. Pentru asigurarea prelucrarii, dalele ceramice ies de pe linie ceva mai mari apoi ele se taie si se finiseaza la dimensiunea dorita. Fiind necesare operatii suplimentare, costurile de productie in cazul placilor rectificate sunt mai ridicate si, ca atare, preturile de vanzare cresc si ele.
Prelucrarea pietrei naturale se realizeaza dupa alte tehnologii. Acestea au la baza un imens bloc de piatra, in general de forma paralelipipedica, cu dimensiuni de 2-3 m lungime, 1,5-2 m latime si pana la circa 1,5 m inaltime, care se debiteaza in etape, transformandu-se la final intr-o multime de lastre si placi de dimensiuni si cu destinatii diverse. Prelucrarile se realizeaza in centre specializate, transportul si manipularea blocurilor fiind provocari semnificative pe flux.
Blocurile mari se debiteaza cu ajutorul unui sistem de cabluri cu rezistenta superioara si avand o compozitie in care diamantul joaca un rol esential (tehnologia “multiwire”). Acestea actioneaza asupra blocului simultan, in plan vertical, sub un jet continuu de apa necesara racirii cablurilor. Taierea se produce pe durata mai multor ore si este coordonata prin computere de proces. Blocurile cu fete neregulate si de dimensiuni mai mici se taie cu discuri. Exista si posibilitatea de a taia in plan orizontal. Intregul proces vizeaza obtinerea de lastre si placi cu pierderi tehnologice minime.
Lastrele obtinute prin metoda “multiwire” au lungimi in gama 1,8-,9 m si grosimi de 1,5-3 cm. Placile, pentru care se foloseste tehnologia “block cutter”, au grosimi in gama 0,9-3 cm si dimensiuni de la 10x10 cm la 120x60 cm, uneori mai mari. Etapele urmatoare, cum ar fi aplicarea unei plase pe o fata a unei lastre in anumite cazuri sau finisarea necesara obtinerii aspectului dorit, obtinuta prin procedee mecanice, chimice sau termice (ex: polisarea, antichizarea, buciardarea, sablarea etc.) definesc tehnologii diferite de cele ale obtinerii placilor ceramice.
Standardele prevad anumite tolerante dimensionale pentru lastre si placi, insa aceastea sunt acceptate mai mult sau mai putin, in functie de mai multi factori, obiectivi sau subiectivi, irepetabilitatea placarilor in piatra, de pilda, impingand rigorile normelor in zone de interes minor. Finisajul placilor are si el o importanta deosebita. Astfel, o placa cu grosime de 1,5 cm si calibrata, are o toleranta acceptata de standard de ± 0.8 mm pentru finisajul “polish” in vreme ce aceeasi placa admite o toleranta de ± 1.5 mm (10%) in cazul finisajului fiamat. Deviatiile de planeitate depind substantial de finisaj, la o placa de 1,2 m cu finisaj polisat abaterea acceptata fiind de ± 1.5 mm in vreme ce la una fiamata abaterea poate ajunge la ± 5 mm. Aceste variatii se pot intalni in principal la granit, dar si la alte roci cu finisaj brut. “Lippage”-ul acceptat este precis la placile calibrate cu finisaj lucios (0.8 mm) insa la cele texturate se ajunge pana la 5 mm, cu tot cu adancimea finisajului.
De aici rezulta ca, in cele mai multe situatii, la placarile de pardoseli sau pereti din placi cu finisaj nepolisat, este posibil sa avem “lippage” acceptat de standard. Aceasta constatare poate influenta dimensionarea rosturilor (vezi montajul pietrei poligonale la exterior), dar si alegerea tipului de montaj, modelul “subway” ascunzand o serie de imperfectiuni dimensionale ale placilor.
In concluzie, spre deosebire de placile ceramice, piatra naturala, prin frumuseatea si unicitatea ei, compenseaza anumite imperfectiuni fara sa prejudicieze interesele clientului, ramanand totodata in interiorul unor standarde de profil.
La PIATRAONLINE clientii pot gasi o gama larga de produse care combina in cele mai felurite forme frumusetea cu respectarea normelor.
Acest aspect nu este intotdeauna remarcat. La placarile cu rosturi mari, unde diferentele se pot ascunde cu usurinta, diferentele dintre placi nu influenteaza in mod esential nici latura estetica si nici pe cea functionala. In cazul achizitiei placilor ceramice, modul de montaj trebuie luat in consideratie, astfel se pot accepta sau nu placi cu variatii dimensionale provenite din imperfectiunile tehnologice.
Al doilea termen mentionat, “rectificare”, se refera tocmai la prelucrarea placilor pentru asigurarea unor montaje de prima calitate, indiferent de dimensiunile acestora. Aceasta ajustare dimensionala permite montaje cu rosturi sub 3 mm si un aspect plan. Pentru asigurarea prelucrarii, dalele ceramice ies de pe linie ceva mai mari apoi ele se taie si se finiseaza la dimensiunea dorita. Fiind necesare operatii suplimentare, costurile de productie in cazul placilor rectificate sunt mai ridicate si, ca atare, preturile de vanzare cresc si ele.
Prelucrarea pietrei naturale se realizeaza dupa alte tehnologii. Acestea au la baza un imens bloc de piatra, in general de forma paralelipipedica, cu dimensiuni de 2-3 m lungime, 1,5-2 m latime si pana la circa 1,5 m inaltime, care se debiteaza in etape, transformandu-se la final intr-o multime de lastre si placi de dimensiuni si cu destinatii diverse. Prelucrarile se realizeaza in centre specializate, transportul si manipularea blocurilor fiind provocari semnificative pe flux.
Blocurile mari se debiteaza cu ajutorul unui sistem de cabluri cu rezistenta superioara si avand o compozitie in care diamantul joaca un rol esential (tehnologia “multiwire”). Acestea actioneaza asupra blocului simultan, in plan vertical, sub un jet continuu de apa necesara racirii cablurilor. Taierea se produce pe durata mai multor ore si este coordonata prin computere de proces. Blocurile cu fete neregulate si de dimensiuni mai mici se taie cu discuri. Exista si posibilitatea de a taia in plan orizontal. Intregul proces vizeaza obtinerea de lastre si placi cu pierderi tehnologice minime.
Lastrele obtinute prin metoda “multiwire” au lungimi in gama 1,8-,9 m si grosimi de 1,5-3 cm. Placile, pentru care se foloseste tehnologia “block cutter”, au grosimi in gama 0,9-3 cm si dimensiuni de la 10x10 cm la 120x60 cm, uneori mai mari. Etapele urmatoare, cum ar fi aplicarea unei plase pe o fata a unei lastre in anumite cazuri sau finisarea necesara obtinerii aspectului dorit, obtinuta prin procedee mecanice, chimice sau termice (ex: polisarea, antichizarea, buciardarea, sablarea etc.) definesc tehnologii diferite de cele ale obtinerii placilor ceramice.
Standardele prevad anumite tolerante dimensionale pentru lastre si placi, insa aceastea sunt acceptate mai mult sau mai putin, in functie de mai multi factori, obiectivi sau subiectivi, irepetabilitatea placarilor in piatra, de pilda, impingand rigorile normelor in zone de interes minor. Finisajul placilor are si el o importanta deosebita. Astfel, o placa cu grosime de 1,5 cm si calibrata, are o toleranta acceptata de standard de ± 0.8 mm pentru finisajul “polish” in vreme ce aceeasi placa admite o toleranta de ± 1.5 mm (10%) in cazul finisajului fiamat. Deviatiile de planeitate depind substantial de finisaj, la o placa de 1,2 m cu finisaj polisat abaterea acceptata fiind de ± 1.5 mm in vreme ce la una fiamata abaterea poate ajunge la ± 5 mm. Aceste variatii se pot intalni in principal la granit, dar si la alte roci cu finisaj brut. “Lippage”-ul acceptat este precis la placile calibrate cu finisaj lucios (0.8 mm) insa la cele texturate se ajunge pana la 5 mm, cu tot cu adancimea finisajului.
De aici rezulta ca, in cele mai multe situatii, la placarile de pardoseli sau pereti din placi cu finisaj nepolisat, este posibil sa avem “lippage” acceptat de standard. Aceasta constatare poate influenta dimensionarea rosturilor (vezi montajul pietrei poligonale la exterior), dar si alegerea tipului de montaj, modelul “subway” ascunzand o serie de imperfectiuni dimensionale ale placilor.
In concluzie, spre deosebire de placile ceramice, piatra naturala, prin frumuseatea si unicitatea ei, compenseaza anumite imperfectiuni fara sa prejudicieze interesele clientului, ramanand totodata in interiorul unor standarde de profil.
La PIATRAONLINE clientii pot gasi o gama larga de produse care combina in cele mai felurite forme frumusetea cu respectarea normelor.
