Cum alegem adezivul de montaj pentru parchet
În România, la momentul actual, cea mai utilizată metodă de montaj al parchetului este cea prin lipire pe stratul suport cu ajutorul unui adeziv special conceput în acest scop. Nu este singura metodă – în Marea Britanie, Olanda, SUA, Rusia, Belarus sau Ucraina, de exemplu, este preferată mai degrabă fixarea în cuie pe o dușumea oarbă sau alt tip de suprafață din lemn, așa cum se proceda de altfel și la noi până acum câteva decenii. Este o metodă tradițională, care are însă o particularitate: lamelele de lemn nu sunt fixate perfect, iar parchetul scârțâie – beneficiarii din aceste țări ar considera că este perfect normal și chiar specific pardoselii din lemn. Mai există metoda aplicării flotante, care presupune lamele cu o geometrie aparte; montajul este rapid, dar stabilitatea nu este cea mai potrivită, iar acustica are de suferit. Lipirea continuă este, așadar, de preferat de multe ori. Până cu două decenii în urmă montatorii români foloseau adezivi pe bază de aracet, care sunt relativ eficienți, dar au câteva neajunsuri: devin casanți și au un comportament nesatisfăcător la umiditate. Prin urmare, au început să fie utilizați adezivi din noua generație, pe bază de rășini și solvenți sau apă, care asigură un montaj mai sigur și de durată.
Avantajele montajului cu adezivi sunt, așadar: stabilitatea suprafeței obținute, rezistența la umiditatea remanentă din stratul suport sau din aer (până la un anumit punct, desigur), fixarea continuă, fără zone vulnerabile, posibilitatea recondiționării periodice fără riscul de a deteriora acoperirea, silențiozitatea la pășire. De asemenea, în cazul montajului peste un sistem de încălzire în pardoseală, cu un adeziv dedicat, lipirea compactă permite transmiterea optimă a căldurii, neexistând spații goale care să devină izolatoare termice. La fel de adevărat este că un parchet montat cu adeziv este destul de dificil de îndepărtat, dar având în vedere că durata de viață a unei asemenea lucrări este de ordinul deceniilor sau chiar mai mare, putem să nu ținem cont de acest aspect.
Pe piață există un număr limitat de branduri sub care se comercializează adezivi de parchet, producători consacrați, care au demonstrat de-a lungul timpului că pot oferi calitate în parametri optimi. De regulă, montatorii români au în portofoliu câteva game de adezivi, la diferite costuri, dintre care beneficiarul poate alege, în funcție de buget și de specificul lucrării. Prețul (a se înțelege calitatea) reflectă câteva caracteristici ale adezivului, printre care:
- aderența la lemn și la stratul suport (care poate fi o șapă pe bază de ciment, o șapă flotantă uscată pe bază de ipsos sau un suport lemnos - OSB, dușumea oarbă); în cazul în care stratul suport este lipsit de aderență, este necesară prelucrarea acestuia cu un primer sau amorsă, rspectiv adăugarea de particule minerale care să confere rugozitate;
- elasticitate optimă, deoarece lemnul se modifică dimensional în funcție de temperatura și umiditatea mediului ambiant, iar aceasta poate provoca desprinderea de stratul suport; un adeziv rigid va crăpa la sarcini majore, iar unul prea elastic va afecta stabilitatea pardoselii;
- comportamentul la umiditate – adezivul să nu fie afectat de umiditatea stratului suport (de multe ori se aplică și o rășină cu rol de barieră de vapori înainte de montaj, atunci când șapa are umiditate între 1,8 și 5%);
- rezistență la compresiune și forfecare – aspect cu atât mai important atunci când pardoseala va fi supusă la solicitări mecanice mari, de exemplu mobilier greu, vehicule cu rotile sau trafic intens;
- lucrabilitate și timp de uscare – aspecte care țin de eficiența montajului, dar și de timpul alocat lucrării; o consistență potrivită permite distribuția uniformă și eficientă a adezivului între suport și parchet, astfel încât să se evite risipa de material, cu rezultate maxime (”riflajul” lăsat de spatula de aplicare); de asemenea, există situații în care pardoseala trebuie dată spre utilizare mai rapid, iar unii adezivi pot asigura acest avantaj, atingându-și maximul de performanță la doar câteva ore de la aplicare.
- caracterul ecologic – procentul de substanțe organice volatile este tot mai redus la produsele din ultimii ani, ceea ce este în avantajul sănătății aplicatorilor, utilizatorilor, dar și al mediului înconjurător.
În continuare, vom trece în revistă principalele tipuri de adezivi, în funcție de compoziția lor, cu mențiunea că fiecare producător are rețete proprii, ceea ce face ca proprietățile să difere în cadrul aceluiași tip de adeziv.
Adezivi poliuretanici mono- sau bicomponenți – primii pot avea o elasticitate ridicată, fiind potriviți montajelor solicitate de mediu, iar ceilalți sunt mai rigizi, fiind deosebit de rezistenți la forfecare, ceea ce îi face potriviți pentru sarcini mecanice consistente.
Adezivi în dispersie acrilică, încă folosiți pe scară largă, sunt pe bază de apă, fără solvenți, și au o rezistență bună la forfecare, dar nu toți asigură și prea multă elasticitate. Trebuie utilizați cu atenție, deoarece conținutul de apă poate cauza umflarea parchetului, iar timpul până produsul ajunge la maturare este destul de mare. Nu se recomandă folosirea pentru lamele de parchet de dimensiuni mari.
Mai există adezivi furnizați sub formă de pulbere, care se amestecă cu apă și se pot folosi pentru lipirea parchetului care nu este supus unor sarcini mari, de exemplu cel mozaic, stratificat sau gata finisat. Se întâlnesc la lucrări care nu au pretenția rezistenței pe timp îndelungat și sunt foarte puțin folosiți la noi.
Adezivii silanici reprezintă ultima generație de adezivi pentru parchet, din polimeri de silan modificat, fiind lipsiți de solvenți, apă sau izocianați. După întărire, au o elasticitate excelentă, permițând parchetului suficient spațiu de dilatare și contractare.
Adezivii pe bază de solvent se folosesc încă în anumite țări unde legislația nu interzice emisiile excesive de substanțe organice volatile și nu îi recomandăm nici noi. Trebuie, de asemenea, să fim atenți la adezivii vechi, folosiți frecvent până acum 50 de ani, cu conținut de substanțe potențial cancerigene, precum hidrocarburi policiclice aromatice, benzopirenă, bifenili policlorurați sau azbest. Chiar se recomandă ca, dacă întâlnim o asemenea pardoseală și este neetanșeizată, aceasta să fie desființată.
Unii beneficiari își achiziționează din proprie inițiativă adezivul, fără a cere sfatul unui specialist, ceea ce nu este tocmai în regulă, deoarece fiecare lucrare are specificul ei. Există chiar entuziaști care montează parchet fără a avea experiență în domeniu, ceea ce presupune o serie de riscuri, cel mai mare fiind compromiterea completă a parchetului, care nu este deloc ieftin; un parchet montat greșit nu mai poate fi recuperat. Mai există riscul de a păta lemnul cu adeziv, de a angaja consumuri de materiale și timp prea mari, de a greși geometria parchetului, a lăsa lamele nelipite ș.a.m.d. Dacă, totuși, își asumă aceste riscuri, ar fi bine să apeleze la adezivi cu timp de întărire cât mai mare, pentru a putea remedia eventualele erori. Montajul parchetului este o meserie în sine, pe care ar fi bine să o atribuim unor profesioniști.
