Cum protejăm cel mai bine lemnul la exterior
Umezeala este un inamic recunoscut al lemnului, care este un material hidrofil, capabil să absoarbă apa din mediul înconjurător, prin capilaritate, și să o elibereze la fel de ușor, în funcție de umiditatea relativă a aerului. Expunerea la soare, de asemenea, poate produce transformări diverse, de la schimbarea nuanței lemnului (cu atât mai accentuată cu cât culoarea acestuia este mai închisă), la modificări celulare de profunzime. Radiația UV distruge lignina, care constituie un liant pentru celule, ceea ce duce la transformarea lemnului într-un material poros, de nuanță gri (celuloza), care absoarbe mai multă apă, crapă și își pierde rezistența inițială. În plus, expunerea la temperaturi extreme produce dilatări și contracții, iar în paralel se accentuează schimbul de umiditate cu mediul. Apa, odată intrată în lemn, provoacă distrugeri ireparabile, mai ales dacă intervin și cicluri îngheț/dezgheț. Lemnul are o anumită elasticitate, dar nu într-atât de performantă. În continuare, el devine un teren atractiv pentru insecte și cari, respectiv pentru bacterii, mușchi și ciuperci în ambianțele umede. De fapt, după cum se știe, cele mai dăunătoare condiții sunt variațiile de umiditate; Veneția se sprijină de sute de ani pe piloni de lemn care stau permanent în apă și nu se degradează. În cazul unor amenajări exterioare precum cele menționate, transformările pot fi stopate sau cel puțin întârziate prin impregnarea sau acoperirea cu straturi de protecție adecvate, fiecare cu rolul său.
Într-o primă fază, înainte de aplicarea protecției exterioare, se recomandă prevenirea instalării microorganismelor și insectelor prin impregnarea cu o soluție dedicată, transparentă, aplicată cu pensula, prin pulverizare sau prin imersie, în funcție de recomandările producătorului. Soluția nu trebuie să influențeze prea mult aspectul lemnului, iar tratamentul se poate face atunci când lemnul este utilizat pentru prima dată, sau ulterior, dar numai după ce lemnul a fost curățat și degresat. În general, este vorba despre soluții pe bază de apă, dar nu strică să fie verificată compatibilitatea cu soluțiile aplicate ulterior pentru protecția de umiditate și UV, pe care le detaliem în continuare. De asemenea, trebuie urmărită uscarea optimă a lemnului tratat înainte de a-l sigila cu alt produs peliculogen. Fiind vorba despre substanțe cu potențial toxic, vom avea grijă să respectăm recomandările și interdicțiile producătorului.
Lazurile sunt soluții pe bază de apă sau solvent, cu conținut de rășini, pigmenți și aditivi rezistenți la UV, transparente, dar cu un grad mai mic sau mai mare de colorare. Pot lăsa lemnul în nuanța natur, cu o ușoară modificare spre gălbui, sau pot conferi o pigmentare accentuată, conturând mai bine textura lemnului ori transformându-l radical. Astfel, o pergolă de rășinos poate căpăta culoarea lemnului de nuc, stejar, cireș, mahon, palisandru etc. Lazurile au capacitatea de a proteja împotriva razelor UV, cu atât mai mult cu cât nuanța lor este mai închisă, și de a forma o barieră de umiditate, permițând totuși transferul de vapori. Se folosesc pentru orice esență, mai ales pentru lemnul moale, iar finisajul poate fi refăcut periodic, după curățarea sumară a zonelor degradate (ploaia îl va spăla în timp). A nu se confunda cu baițul, o soluție simplă de pigmentare în profunzime, care trebuie acoperită ulterior cu un strat protector, dacă se dorește mai multă rezistență.
Vopselele au o culoare bine definită, acoperind integral textura lemnului, ceea ce oferă o protecție integrală la soare. Reprezintă cea mai trainică metodă de protecție a lemnului, constituind de fapt și o sigilare a acestuia împotriva apei. Există totuși riscul ca vopseaua să carape, iar cauza poate fi umiditatea existentă în lemn – fie cea rămasă dinainte de prima acoperire (s-a folosit lemn uscat insuficient), fie cea intrată în material prin zonele neacoperite. O atenție deosebită trebuie acordată îmbinărilor și sistemelor de fixare, ancorare etc. metalice. Acestea reprezintă vulnerabilități pentru lemnul expus intemperiilor, de aceea sunt preferate îmbinările dulgherești. Decizia de a acoperi lemnul cu vopsea trebuie luată fiind conștienți că următoarele straturi vor fi din aceeași gamă, deoarece readucerea la stadiul de lemn crud și refinisarea cu alt tip de produs reprezintă o lucrare destul de laborioasă.
Uleiurile protejează lemnul fără a-i schimba radical aspectul – depinde și de gradul de colorare al acestuia. Se folosesc ca prim strat de impregnare (nu se aplică peste alt strat de finisaj), care se poate reîmprospăta periodic. Desenul poate deveni mai bine definit și se recomandă ulei de nuanțe închise, care oferă protecție la raze UV, mai ales pentru esențe tari. Uleiurile hidrofobizează lemnul, dar nu trebuie să avem pretenția de a constitui o barieră de umiditate, deoarece nu formează peliculă (doar impregnează). Un avantaj este faptul că lemnul, având un schimb firesc de umiditate cu exteriorul, nu solicită finisajul și acesta nu crapă.
Lacurile asigură un strat de protecție rezistent; totuși, atunci când stratul este zgâriat, apa pătrunde în lemn și zona se degradează. Au o rezistență destul de bună, mai ales dacă sunt mate, datorită unor aditivi care, adăugați în cantități optime, constituie o barieră împotriva radiațiilor. Există lacuri sau lacuri amestecate cu baiț care inițial demonstrează o aderență bună peste orice alt tip de finisaj; totuși, nu se recomandă acest mod de aplicare, întrucât rezistența ei este pasageră.
Mai trebuie spus că varietatea produselor este destul de mare - există combinații de lacuri și lazuri, lazuri cu ulei și ceară etc. Ceara se folosește de regulă pentru pardoseli exterioare tip deck și mobilier de exterior. Există și lazuri care conțin substanțe insectofungicide, de genul ”2 în 1” sau ”3 în 1”. Înainte de aplicarea unui finisaj, este de preferat să aplicăm și un strat de grund, care mărește aderența la stratul suport.
Există, de asemenea, obiecte de mobilier prefabricate, gata finisate, care trebuie doar montate la fața locului. Când le achiziționați, este bine să vă gândiți și la ce se va întâmpla peste câțiva ani, când poate veți dori să le schimbați aspectul; notați-vă undeva tipul de finisaj menționat în prospect, pentru a ști ce puteți face în acest sens. Fiind o acoperire profesională, îndepărtarea ei poate deveni dificilă, caz în care vopsirea rămâne singura variantă.
