Cum se face fixarea în beton și ce tipuri de ancore se folosesc?

Atunci când se dorește o fixare foarte bună, trebuie să se țină cont de caracteristicile betonului, de greutatea obiectului fixat și de tipul ancorei alese.

În principiu, există 3 variante de ancorare: fixarea directă, fixarea cu ancore mecanice și fixarea cu ancore chimice. Fiecare dintre acestea poate să dea rezultate optime, atât timp cât se acordă atenție micilor detalii.

Fixarea directă

Este cea prin care elementul este fixat în beton printr-o singură mișcare, fără nevoia unor găuri realizate înainte. Fixarea directă se face cu ajutorul unor mașini speciale. Se poate opta pentru mașini autonome cu tub de gaz, pentru mașini pneumatice sau pentru mașini cu încărcări propulsive.

Fixarea mecanică

Este ceva mai complexă și implică găurirea peretelui, montarea unui diblu în această gaură existentă și fixarea elementului dorit cu ajutorul unui șurub introdus în acest diblu. Fixarea mecanică este ușor de realizat și nu are nevoie de scule speciale. Pentru o eficiență maximă însă, trebuie să se aleagă cu atenție diblurile sau șuruburile folosite.

Pe piață există mai multe variante, în funcție de tipul de beton, de mediul în care se află sau de alte detalii:

• Dibluri expandabile din plastic. Pot fi fixate în medii corozive și sunt ideale pentru lucrările de construcții. Aceste dibluri asigură o fixare durabilă și se montează foarte ușor.
• Dibluri metalice expandabile. Sunt ideale pentru fixarea tâmplăriei și a elementelor metalice în beton și în zidărie. La fel ca și cele de plastic, sunt ușor de folosit;
• Diblurile de tip cui. Sunt ideale pentru montarea plafoanelor false și pentru fixările în beton cu încărcături grele.
• Șuruburile pentru beton. Sunt folosite pentru fixarea cadrelor, a tijelor sau a cofrajelor în beton. Șuruburile se comporta foarte bine și sunt extrem de rezistente.

Fixarea chimică

Este o fixare ceva mai complexă, similară până la un anumit punct cu fixarea mecanică. Practic, la fel ca și în cazul fixării mecanice trebuie să existe o gaură preexistentă, în care se introduce un amestec chimic foarte puternic. În acest amestec se introduce o bară de armătură sau o tijă filetată, care se ancorează foarte bine în perete, în urma reacției chimice.

Fixarea chimică este foarte eficientă, însă nu este extrem de des utilizată fiind destul de dificil de pus în practică. Dacă trebuie să fixezi un element în beton de consistență slabă, în beton umed sau foarte uscat, este cea mai bună variantă pe care o ai la îndemână.

Fixarea chimică se poate face fie cu ancore chimice de tip mortar, fie cu ajutorul unor capsule de amestec.

Toate tipurile de fixări sunt eficiente. Este important să le alegi în funcție de zona în care urmează să faci fixarea, de distanța minima față de margini și distanța dintre găuri, de starea betonului și de temperatura acestuia. Pentru fiecare situație există o soluție.