De la fostele colonii comuniste, la orasele viitorului: dupa un start intarziat, singura sansa e sprintul
Blocurile gri, cu putine niveluri, socheaza in contrast cu decorul, un superb peisaj montan pictat parca de jur imprejurul oraselului saracacios. Imi amintesc prima vizita aici, in Victoria: era de 1 mai, inflorisera ciresii, era cald ca vara, dar pe varful muntilor Fagaras, profilati de jur-imprejur, vedeam zapada. Daca in jurul meu ar fi fost pagode si nu blocuri, m-as fi crezut la poalele Fuji-ului.
Era prin 2002, cand orasul avea cam noua mii de locuitori. Combinatul chimic isi redusese demult activitatea, iar saracia din jur era evidenta: aproape pustiu, doar cativa adolescenti fara rost pe ici-colo, blocuri liniare, magazine extrem de putine si prost aprovizionate.
Victorienii incepusera de pe atunci sa plece din oras sau chiar din tara, in numar mare. Generatii intregi, intre 25 si 45 de ani, lipseau deja la propriu din oras. (Azi lipsesc in proportie de 90%). Nu aveam de ce sa ii condamn. Ce mai aveau de facut aici, in aceasta fosta colonie comunista, cu o industrie poluanta si oricum aproape moarta? Peisajul copilariei celor plecati le-a ramas, insa, si azi multora in suflet – cunosc victorieni (ce ironic suna acum acest termen!) care nu si-ar vinde locuintele paraginite din Victoria pentru nimic in lume: si-asa ar lua prea putini bani pe ele. Si-asa pretul apartamentelor e prea mic. Poate ca intr-o buna zi, la pensie, se vor intoarce aici. Ei spera. Intr-un viitor nu al combinatului, nu al industriei chimice pe care multi localnici o dispretuiesc (pentru ca putini mai au parte de prosperitate, iar restul nu ar schimba-o pe sanatatea proprie – deja au constatat pe pielea lor cat rau face industria naturii si oamenilor), ci al locurilor de care ii doare sufletul sa le paraseasca. Si poate ca acest viitor o sa mai vina. Intr-un asmenea peisiaj, are toate sansele.
Victoria e insa doar unul dintre zecile de exemple de foste colonii comuniste, create acum 40-50 de ani, care se confrunta cu astfel de probleme. Despre viitorul acestor “orase” nimeni nu vrea sa-si dea cu parerea. Despre viitorul oamenilor de aici nu pare sa le pese prea multora. Ideea ca orasele sunt facute in primul rand pentru oameni, nu pentru industrii, isi face cu greu loc astazi in mentalitatea romaneasca. Este important ce se intampla pe plan urbanistic, ce se salveaza, ce se dezvolta, ce se face la drept vorbind pentru un stil de viata nou, indiferent ca e vorba de localitati mici sau mari, saracite de nepasare. Incepand de acum, nu de maine. Si-asa noi, romanii, am cam intarziat la apelul global pentru dezvoltare durabila.
Concursul Victoria 20.20
Concursul Victoria 20.20 poate sa fie una dintre sansele acestui oras. Este vorba despre un proiect de informare si formare in domeniul dezvoltarii urbane sustenabile, pornit de Siemens Romania si aflat in plina desfasurare. Lansat intre 1 si 28 aprilie, concursul se adreseaza tinerilor pasionati de tehnologie, inginerie si urbanism, provocati sa creeze proiecte despre cum se poate reinventa orasul Victoria pana in anul 2020, cu ajutorul tehnlogiilor sustenabile. In mai, din 28 de proiecte depuse, 27 au trecut testul comisiei Siemens. In a doua etapa, din 2 mai pana pe 1 iunie, au fost selectate cinci echipe din cele 27 participante, care urmeaza sa beneficieze de sprijin din partea specialistilor in urbanism si al expertilor Siemens, dar si de suport financiar, pentru a-si finaliza proiectele. Despre finalisti, proiectele lor si etapele urmatoare ale concursului se pot vedea mai multe si pe www.siemens.ro/victoria2020. Pana in 2020 poate ca initiativei Simenes i se vor adauga si altele. Victoria are nevoie nu doar de cativa tineri vizionari, ci si de investitori si dezvoltatori care sa vada potentialul zonei.
Scurta istorie a Victoriei. Potential turistic
Ridicat de la zero in jurul combinatului chimic Ucea si numit intial chiar Ucea Rosie, orasul Victoria a fost ridicat aproape peste noapte la sfarsitul anilor ‘40, pentru a aproviziona cu mana de lucru combinatul. Intre timp, acesta s-a inchis, apoi s-a redeschis doar partial – ofera posturi pentru prea putini localnici, iar cei care muncesc acolo se “capatuiesc” oricum cu niste boli profesionale care ii secera in floarea varstei. “Norocosii” sunt multumiti totusi ca au ce isi intretine familia. Un timp. Cine stie cat? Ceilalti nu prea agreeaza poluarea, mirosurile, zvonurile... dar nici nu prea au ce face. Zona e parca stearsa de pe harta si orasul isi duce viata in izolare: nu doar ca blocurile scunde, trase la indigo, fac din Victoria un orasel parca atemporal, blocat in anii 70, ba saracia se mai si instaleaza pe zi ce trece. O viziune noua ar salva lucrurile la poalele Fagarasului. Exista posibilitatea de dezvoltare comerciala a Victoriei, mai ales din punct de vedere turistic, dar ramane de rezolvat si problema transportului. Atat de insignifiant si pierdut printre munti a devenit acest oras, incat momentan in el se ajunge greu: cine nu are masina asteapta mult si bine dupa singura rata zilnica (sau poate dupa o caruta) care sa plece din Ucea de Jos, locul de unde te lasa un tren personal.
Si totusi, zona merita. Victoria ar putea deveni o baza importanta de cazare pentru cei care fax excursii montane, deoarece este cel mai apropiat loc de unde se pot porni ascensiuni spre cele mai inalte varfuri ale Muntilor Fagaras, celebrele Moldoveanu si Negoiu. De asemenea, Manastirea Sambata, care atrage credinciosii ce-i atribuie locului si izvorului de aici puteri miraculoase, este la doar 14 kilometri distanta de oras. Cateva cabane montane aflate in apropierea orasului (Turnuri, Podragu, Valea Sambetei) ofera si ele niste peisaje salbatice absolut incredibile. Complexul Turistic Sambata este, de asemenea, situat în apropierea orașului (la 20 de kilometri). Iar serviciul Salvamont din Victoria este de foarte buna calitate, fiind recunoscut ca atare, atat în tara, cat si in strainatate.
Alte orase in aceeasi situatie
O serie de localitati romanesti se afla, insa, in aceeasi situatie ca si Victoria: lista oraselor construite pe vremea comunistilor in jurul unei fabrici, uzine sau a unei mine metalifere e lunga. De amintit pe aceasta lista sunt Moldova Noua din judetul Caras Severin, Balan din Harghita si Zimnicea din Teleorman, care sunt puse alaturi de Victoria pe lista celor mai problematice orase si pe care Societatea Academica din Romania le evalueaza cu un risc de disparitie de 50% in viitorul nu foarte indepartat. Sansa acestor localitati este repunerea lor intr-un circuit economic care sa le faca sa se sustina singure, fara ajutor din exterior. Insa solutiile de “resuscitare” sunt putine si depind mai degraba de ajutorul si atentia unor companii interesate sa investeasca in zona, decat de sprijinul statului. Iar investiile ar trebui facute pe multe planuri, doar turismul neputandu-le scoate din impas.
Ce constatam e ca avem nu doar de reparat, ci si de recuperat ce s-a distrus si in ultimii 22 de ani. In goana de a transforma Romania dintr-o tara “agrar-industriala” intr-una “industrial-agrara”, comunismul a dat nastere unor orase lipsite de orice deferenta pentru calitatea vietii umane. In goana dupa profit, dupa inca doua decenii, oamenii si stilul de viata, urbanismul si locuirea, ca si concepte, au fost trecute chiar pe ultimul plan, iar aceste localitati acum nici macar nu mai au un “motiv economic” sa traiasca.
Se vor dezvolta ele sustenabil in urmatorii ani? Ce sanse au? Peisajele montane din zona Victoriei sau a Balaniului, ori Dunarea si ruinele din perioada dacica si romana din apropiere de Moldova Noua si Zimnicea le creeaza un oarecare potential turistic. Totusi nu doar acesta va conta: va conta ce se va aduce nou in diverse zone ca si calitate a vietii, ce industrii sau zone comerciale moderne se vor infiinta in plus. Sau, altfel spus, si ce lucruri noi de facut isi vor gasi locuitorii acestor orase. Viziuni noi. Proiecte. Si e vorba de un drum lung, care din pacate trebuie parcurs deja in viteza.
Articol: Alina Miron
