Ergonomia locuinței. Amenajarea bucătăriei

Fără îndoială, bucătăria este un spațiu de lucru, prin urmare vom privi ergonomia prin prisma accepțiunii sale originare: să muncim cât mai eficient, cu cât mai puțin efort și fără să ne afectăm sănătatea. În consecință, vom fi foarte atenți la ceea ce numim îndeobște ”fluxuri de lucru” – sintagmă auzită în orice restaurant, unde profesionalizarea a adus cu sine și cunoștințe serioase de ergonomie. Amenajarea bucătăriei este o adevărată provocare, deoarece trebuie să obținem un echilibru între libertatea de mișcare, ordinea logică a etapelor de lucru și distanțe cât mai scurte între diversele zone de activitate. De exemplu, să luăm în calcul distanțele dintre blatul de lucru, zona cu ustensile și chiuvetă sau spălător, ori dintre spațiul de depozitare/frigider și mașina de gătit (aragaz, cuptor, plită electrică etc.). Dacă este vorba despre o bucătărie de dimensiuni reduse, în care mai trebuie prevăzut și un loc de luat masa, lucrurile se complică simțitor. Bucătăria ar trebui să fie, în mod tradițional, un spațiu dedicat exclusiv preparării alimentelor, iar masa să fie servită în sufragerie (sau dining room, după noul ”nomenclator”). În mod normal, ceea ce numim sufragerie ar trebui să fie exect ceea ce denumește: loc de sevit masa, și nu cameră de zi sau, uneori, chiar dormitor. Iată aspecte care trebuie stabilite de la început, înainte să ne apucăm de amenajare. Dar să vedem câteva principii de organizare ergonomică a bucătăriei propriu-zise și de alegere a mobilierului potrivit:

• Designerii de bucătării vorbesc deseori de ”triunghiul de lucru”, triunghi format din frigider (sau zona de depozitare a alimentelor), chiuvetă și plită sau aragaz, amplasate de preferat în succesiunea aceasta. Putem respecta ordinea și dacă le amplasăm în linie dreaptă, așa cum se practică uneori în bucătăriile spațioase sau în camere de tip open space, dar va trebui să fim atenți la distanțele parcurse. O distanță mai mare de 3 metri, între oricare dintre cele trei puncte, ne va face să ne simțim ca după maraton la sfârșitul unei sesiuni de gătit.
• Când trecem de la un blat la altul, sau către o insulă de bucătărie, ar fi bine să nu ne deplasăm mai mult de 1,5 metri. Cei care își amenajează bucătării mari, de peste 20 mp, oricare ar fi motivele, trebuie să fie conștienți că vor avea mult de alergat. În același timp, dacă este prevăzut ca în acest spațiu să lucreze mai multe persoane, fluxurile de lucru trebuie să aibă suficient loc de desfășurare, respectiv ca persoanele respective să poată trece una pe lângă alta fără să se incomodeze.
• Înălțimea blaturilor de lucru să fie cea optimă, astfel încât să nu fie nevoie să ne aplecăm sau să ținem mâinile în poziții care presupun efort; o cotă situată cu câțiva centimetri sub nivelul cotului este tocmai potrivită.
• În virtutea unui design devenit oarecum clasic (probabil este vorba despre utilizarea eficientă a spațiului), cuptorul este amplasat deseori sub plită, ceea ce nu este o soluție ideală. Manevrarea obiectelor fierbinți este dificilă și se pot produce accidente, așa cum s-a întâmplat deseori. Cea mai bună poziție este la nivelul mâinilor utilizatorului stând în picioare, care astfel poate controla și verifica mai comod stadiul de preparare. Același lucru este valabil și pentru cuptorul cu microunde.
• Este bine ca ustensilele și vesela să fie depozitate în apropierea chiuvetei și/sau mașinii de spălat vase, iar acestea două din urmă să nu fie foarte distanțate între ele. Iar aici nu este vorba doar despre efort, ci și de controlul umezelii de pe pardoseală. Un loc potrivit pentru ustensile, oale și tigăi poate fi, de asemenea, zona plitei. Când este vorba despre obiecte grele, acestea nu se depozitează la înălțime – căderea lor reprezintă un pericol, așa cum intuiți. În general, depozitarea la înălțime presupune o atenție specială, nu doar atunci când este vorba de obiecte grele, ci și de substanțe cu potențial periculos (acide, alcaline, săruri etc.) ce ne pot cădea sau curge în ochi.
• Blatul de lucru trebuie poziționat în apropierea frigiderului și zonei de depozitare a celorlalte alimente, iar condimentele, uleiul și sosurile nealterabile la temperatura camerei vor fi așezate undeva lângă plita de preparare termică.
• Coșul de gunoi, desigur, stă foarte bine sub chiuvetă, unde de regulă se produc și cele mai multe deșeuri.
• Pardoseala de bucătărie să fie una specială: rezistentă la umezeală și substanțe agresive (detergenți, acizi, săruri, baze, diluanți), aderentă inclusiv în stare umedă, de preferat fără rosturi în care să se acumuleze germeni. Atunci când optăm pentru o pardoseală flotantă, trebuie sigilată complet, astfel încât apa să nu pătrundă dedesubt. Teoretic, niciun material clasic nu este indezirabil pentru pardoseala din bucătărie, dar de regulă sunt preferate materialele ”reci”, precum gresia, compozitele, piatra sau marmura; din păcate, acestea nu sunt prea confortabile la pășit, dând o stare de oboseală după un timp. Recent au fost adoptate pardoseli elastice (PVC, linoleum) sau turnate (epoxi-poliuretanice), dar nici lemnul sau pluta nu sunt uitate. O idee ar fi combinarea acestora, folosind local materiale impermeabile sau rezistente la agresiuni – chiuvetă, aragaz, zona de preparare.
• Extrem de importante în proiectarea bucătăriei sunt prizele pentru energie electrică – numărul și poziționarea lor. Prelungitoarele nu sunt de dorit în zonele de lucru și de trafic, prin urmare vom avea grijă să avem cât mai puține fire. Dacă nu este posibilă modificarea instalației electice, vom trasa cabluri pozate pe perete, atât cât este posibil, dar trebuie să avem în vedere faptul că este vorba de un spațiu umed. În mod ideal, vom avea prize în zona frigiderului, a blatului de bucătărie (pentru echipamente electrocasnice - mixer, cafetieră, toaster etc.) și, atunci când este cazul, la plita electrică, cuptorul electric sau hotă.