Fabrica de ciment transformata in locuinta castel

Autor: Lori Zimmer

Fabricile parasite sunt spatii care ofera oportunitatea crearii unor noi functiuni, a adaptarii spatiilor mari, generoase ajutand la regenerarea fondului construit. Este si cazul fabricii de ciment din Barcelona, abandonata la inceputul secolului trecut si care a fost cumparata in 1973 de catre arhitectul Ricardo Bofil. Acesta a inceput lucrarile de renovare si reconversie care au durat aproape doi ani si care urmareau sa transforme structura intr-o locuinta si un birou spectaculoase ca si spatii.



Denumita simplu, Fabrica de Ciment, constructia gazduieste birourile echipei arhitectului, arhiva, un atelier de machete, un spatiu de expunere, locuinta proprie, camere pentru oaspeti si gradini intinse. Initial proprietatea avea 30 de silozuri, niste camere pentru masini de mari dimensiuni si multe zone aflate la subsol. Cu toate acestea, renovarea propusa de arhitect pare ca a indepartat parti din structurile existente pentru a scoate la lumina zone si texturi care inainte nu erau percepute.

Proiectul de reconversie include elemente apartinand curentului suprarealist si brutalist, pe care Bofil le-a folosit drept sursa de inspiratie. Aspectul industrial al silozurilor a fost schimbat cu ajutorul iederei, transformandu-le intr-o "Catedrala". Terenul din fata a fost transformat in gradini, bogat plantate cu eucalipt, palmieri, maslini si chiparosi.
Multe din spatiile interioare si-au pastrat texturile si caracteristicile dimensionale, dar ceea ce impresioneaza este unitatea imaginii obtinute.

Cladirea principala a complexului a fost transformata in locuinta arhitectului. Interioarele au fost amenajate intr-un stil minimalist, oferind sansa arhitecturii spatiilor sa fie pusa in valoare. Canapelele albe, covoarele orientale, scaunele, desenele arhitecturale inramate si celelalte obiecte decorative sunt un fundal neutru care permite structurii sa iasa in evidenta pentru a fi admirata.

Mai multe informatii gasiti pe http://www.inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa