Greșeli frecvente la izolarea fonică între apartamente
Pentru început câteva noțiuni de baza despre cum se propagă zgomotul:
Zgomotul se poate transmite în mai multe moduri, iar izolarea fonică trebuie să țină cont de toate aceste forme de propagare:
1. Zgomotul aerian (de exemplu, vorbitul, muzica, televizorul):
Se transmite prin aer, de la o sursă de zgomot (cum ar fi o persoană care vorbește sau muzică) și ajunge la urechea noastră prin pereți, tavan și podea.
Izolarea: Pentru a reduce acest tip de zgomot, este necesar să izolezi pereții, tavanele și podelele, folosind materiale dense și absorbante care să absoarbă undele sonore.
2. Zgomotul de impact (de exemplu, pași, obiecte căzute):
Se transmite prin contact direct sau prin vibrațiile structurilor clădirii. De exemplu, când cineva merge pe podea sau un obiect cade, vibrațiile sunt transmise prin podea, pereți sau tavan.
Izolarea: În acest caz, este important să izolezi podeaua, tavanul și pereții, pentru a reduce vibrațiile și impactul sunetului. Utilizarea materialelor care amortizează vibrațiile este esențială.
3. Zgomotul prin structura clădirii (ex: prin conducte, canale de ventilație, cabluri electrice):
Sunetele pot călători prin structuri metalice sau conducte și pot ajunge în alte camere. Acesta este un tip de zgomot mai greu de izolat, deoarece poate traversa diverse canale sau materiale.
Izolarea: Se recomandă izolarea și protejarea conductelor și canalelor prin materiale speciale care reduc transmisia sunetului, cum ar fi învelișuri fonoizolante.
Un alt aspect important de luat în calcul este frecvența sunetului. Acestea se împart în zgomote care se propagă pe frecvențe joase, medii și înalte:
1. Zgomotele de frecvență înaltă (în general între 2.000 Hz și 20.000 Hz)
Exemple de zgomote înalte: Voci stridente, sunete de clarinet sau vioară, alarme, alarmă de ceas, sunete de tocitor sau mașină de scris.
• Comportament: Zgomotele de frecvență înaltă sunt mai ușor de izolat, deoarece au o lungime de undă scurtă, ceea ce înseamnă că sunt mai ușor de blocat sau absorbit de materiale dense și groase. Aceste sunete sunt de obicei mai acute și pot fi mai deranjante în locuință.
2. Zgomotele de frecvență medie (în general între 500 Hz și 2.000 Hz)
Exemple de zgomote medii: Voci umane (vorbirea normală), muzică la volum moderat, conversații la distanță, unele instrumente muzicale (de exemplu, chitara acustică).
• Comportament: Zgomotele de frecvență medie sunt mai greu de izolat decât cele înalte, deoarece au o lungime de undă mai lungă și pot penetra mai ușor materialele care absorb zgomotul. Aceste frecvențe sunt, de asemenea, cele mai problematice într-un mediu rezidențial, deoarece multe dintre sunetele pe care le auzim zilnic se află în această gamă.
3. Zgomotele de frecvență joasă (în general sub 500 Hz)
Exemple de zgomote joase: Zgomote de trafic, sunetul unei mașini de spălat, un subwoofer, bătăile puternice de muzică (bass), zgomotele de la utilaje grele sau zgomote de la vecini care merg sau mișcă obiecte grele pe podea.
• Comportament: Zgomotele de frecvență joasă sunt cele mai greu de izolat, deoarece au o lungime de undă lungă și pot trece prin majoritatea materialelor. Acestea pot provoca vibrații în structura clădirii și sunt resimțite mai mult prin sol sau pereți decât prin aer.
Și acum, daca v-am introdus în câteva noțiuni de baza pentru a înțelege mai bine ceea ce urmează, vom trata și cele mai dese greșeli care conduc la rezultate nesatisfăcătoare ale proiectelor de izolare:
În ceea ce privește izolarea fonică a unei camere, nu este suficient să izolezi doar un singur perete dacă vrei să reduci semnificativ zgomotul. Iată de ce:
1. Zgomotul de impact și aerian se poate transmite prin întreaga structură a camerei:
Dacă izolezi doar un singur perete, restul încăperii va rămâne vulnerabilă la zgomotele transmise prin tavan, podea și ceilalți pereți. De exemplu, un perete izolat nu va opri complet sunetul care vine de la vecinul de sus (prin tavan) sau de la vecinul de jos (prin podea).
2. Zgomotele pot trece prin spațiile de joasă frecvență (de exemplu, sunetele de la muzică sau un televizor). Chiar și o izolație bună pe un singur perete nu va stopa complet aceste tipuri de sunete, deoarece ele se pot propaga și în suprafețele adiacente (cum ar fi prin tavan sau podea) și vor afecta întreaga cameră.
3. Izolarea completă a unei camere:
• Pentru rezultate optime, trebuie să izolezi întreaga cameră, incluzând pereții, tavanul și podeaua. Acest lucru este esențial mai ales dacă locuiești într-un apartament unde zgomotele pot veni din orice direcție.
• De asemenea, ușile și feroneriile pot fi o sursă majoră de zgomot. Chiar dacă pereții sunt bine izolați, zgomotul poate pătrunde prin uși subțiri sau cu etanșeitate slabă.
• În anumite situații, izolarea ușii cu garnituri fonoizolante și folosirea unor uși mai groase poate rezolva o parte din problemă.
Unde și cum ar trebui să fie aplicată izolarea?
1. Pereții: Trebuie izolați în întregime, în special dacă zgomotul provine dintr-un alt apartament. Așa cum zgomotele se propaga dintr-un perete în celălalt prin vibrații, chiar daca pereții adiacenți sunt pereți în interiorul apartamentul sau în exterior, și aceștia trebuie izolați.
2. Tavanul: Dacă zgomotul provine dintr-un apartament de deasupra, tavanul este un punct cheie de izolare. Folosirea unor materiale de izolație fonică pentru tavan va reduce semnificativ zgomotele de impact și aeriene care vin din partea superioară. Și aici, există riscul ca vibrațiile zgomotelor, sa coboare și în pereți, de aceea, este recomandat a se izola inclusiv pereții.
3. Canale de ventilație și conducte: Acestea pot fi un alt punct prin care zgomotul se poate transmite între camere. Și aici trebuie să atragem o atenție sporită, izolând orice orificiu pe unde poate circula zgomotul.
O altă greșeala des întâlnită este legată de montaj. Adesea le spun clienților noștri că zgomotul este ca apa, se propagă prin orice orificiu cât de mic. Pot izola cu cele mai scumpe și mai eficiente materiale, dar dacă montajul este defectuos, proiectul de izolație este sortit eșecului. În acest sens, trebuie atrasă atenție sporită oricărui spațiu sau rost dintre plăcile de izolație, geometria materialelor nu este mereu perfectă, peretele nu este mereu unul extrem de plan, aceste spații sunt într-o oarecare măsură firești doar că ele trebuie umplute cu pastă fonoizolantă, nu lăsate la voia întâmplării. La fel facem și cu cablurile electrice, spațiul din spatele dozelor electrice, rosturile din jurul țevilor de ventilație șamd.
Nu în ultimul rând este importantă alegerea materialelor de izolație. Fiecare material are niște specificații tehnice. Recomandăm ca materialul de izolație fonică să fie ales în funcție de natura zgomotului, de frecvența acestuia și scopul proiectului de izolare.
Atenție mare: de cele mai mult ori, producătorii de materiale declară în specificațiile tehnice o valoare de atenuare a zgomotului, care este exprimată în dB. Acea valoare reprezintă de fapt media coeficienților de izolare fonică pe tot diapazonul de frecvențe ( exemplu: un material poate să izoleze pe frecvențe joase 5 dB, pe frecvențe medii 50 dB, si pe frecvențe înalte 90 dB, media declarată este 48 dB, o valoare mulțumitoare, doar că, în cazul acestui material, rămânem descoperiți în cazul zgomotelor transmise pe frecvențe joase, și așa putem investi o sumă mare de bani, cu materiale scumpe, dar rezultatul să fie un eșec, pentru că nu am ales materialul în funcție de natura zgomotului). Recomandăm în aceste cazuri să solicitați furnizorului de materiale o fișă cu gradul de izolare al materialelor în funcție de frecvența zgomotelor.
Acestea fiind spuse, voi face și o recomandare de materiale, bazată pe oferta noastră. Nu voi vorbi de alte materiale din piață și nu le voi compara între ele, pentru că nu ar fi corect și aș putea fi acuzat de subiectivism, dar reiterez, o fișă tehnică detaliată vă poate da suficiente detalii despre fiecare material, iar eu vă voi face recomandări de izolații din plută.
Plăcile din Plută Expandată - o placă din plută expandată cu densitate standard cu grosimea de 6 cm poate să izoleze între 25-45 dB din zgomotele transmise pe frecvențe joase, 45-60 dB pe frecvențe medii și până la 70 dB din zgomotele care se transmit pe frecvențe înalte. Aceste plăci le recomandăm în cazul izolațiilor de pereți și tavane. Avantajul acestui material este ca poate fi montat și fără structură pentru gips-carton și plăci de gips-carton, conducând la o economie considerabilă de spațiu. Desigur, placată cu plăci de gips-carton, performanța sistemului crește.
FON’isol CORKOCO - este un material recomandat pentru izolarea fonică a pereților și a tavanelor, are o compoziție stratificată din plută expandată cu densitate standard și fibră de cocos. Cocosul este un bun atenuator de zgomote transmise pe frecvențe joase, ajută pluta acolo unde aceasta dă randament mai mic, adică pe frecvențele joase. Nivelul de atenuare a zgomotelor pentru placa de CORKOCO, care are o grosime de 4 cm, este de 30-60 dB pe frecvențe joase, 60-80 dB pe frecvențe medii și 67-80 dB pe frecvențe înalte.
Izolațiile din plută aglomerată - având în vedere densitatea sporită a acestui material, îl recomandăm la izolarea pardoselilor.
Plută lichidă - folosită pentru umplerea rosturilor și a altor orificii cu risc de propagare a zgomotelor.
Acestea fiind spuse, va dorim proiecte de izolație fonică realizate cu SUCCES!
