Instalațiile electrice – probleme și erori frecvente
Erorile pot apărea, așadar, fie din cauza unui proiect realizat neglijent, fie din cauza electricianului care nu respectă acel proiect, fie din cauza beneficiarului care își schimbă intențiile de consum al energiei electrice sau solicită modificări ale proiectului fără a face adaptările necesare și asupra proiectului de instalații. Este adevărat că, în ultimele decenii, consumul de energie electrică a suferit modificări – au scăzut necesitățile pentru iluminare datorită becurilor economice, dar în același timp au crescut consumurile la aparatură electrocasnică, în domeniul aparatelor electronice și chiar pentru încălzire. Ne referim la situațiile comune, deoarece există și înșelătorii în toată regula: au fost cazuri când noii proprietari ai unui apartament construit recent au descoperit că unele prize și întrerupătoare sunt montate fără a avea în spate niciun circut, pentru că dezvoltatorul sau constructorul nu au respectat proiectul. Adevărul este că electricienii sunt greu de verificat, iar greșelile lor pot fi descoperite abia când paguba s-a produs. Și nu este deloc agreabil să faci o reparație care implică decopertări de tencuială sau pardoseli, refaceri de finisaje etc. Iar în cazul incendiilor, comentariile sunt inutile.
În fond, lucrurile sunt relativ clare, fiind vorba de un domeniu al ingineriei, unde respectarea reglementărilor în vigoare se traduce prin mai multă siguranță. Unul dintre cele mai importante documente este Normativul I7/2011, de care trebuie să țină cont toți cei implicați în proiectarea și execuția instalațiilor electrice. Specialiștii în domeniu, care lucrează ”pe teren” identifică frecvent următoarele situații problematice:
Estimarea greșită, atât la proiectare, cât și la execuție, a consumatorilor: de exemplu, în faza de proiectare trebuie știut ce consumatori majori vor exista și unde vor fi amplasați – ne referim la cuptoare electrice, aparate de aer condiționat, mașini de spălat, aparate electrocasnice în număr mare (la bucătărie), centrale termice electrice, scule electrice de putere mai mare (dacă se amenajează un atelier) ș.a.m.d. În funcție de aceasta, se vor decide: separarea circuitelor, protecțiile optime (la amperajul potrivit), grosimea conductorilor și cablurilor, diferențiat pentru fiecare circuit în parte. Un circut de prize poate avea o siguranță de cel mult 16 amperi, dar se întâmplă deseori ca beneficarul să vrea un număr foarte mare de prize (în living, de exemplu), pe care să le folosească în anumite situații pentru calorifere electrice. Situațiile de acest gen au toate șansele să se soldeze cu incidente nedorite, mai ales când folosim prelungitoare de proastă calitate.
Lipsa schemei monofilare: mulți utilizatori folosesc instalații care nu se regăsesc în proiectele aprobate de instituțiile abilitate (ISC); fie nu s-a respectat acel proiect, fie este vorba de instalații vechi, care au fost adaptate în timp. Schema monofilară ne arată circuitele existente, iar aceasta poate fi de mare ajutor atunci când trebuie făcută o reparație; este utilă chiar și desenată cu pixul pe hârtie, de către ultimul electrician care a făcut vreo modificare asupra instalației. În caz contrar, nimeni nu știe ce conductori se află în pereți, pe unde trec și cum se poate face o depanare.
Lipsa protecțiilor corespunzătoare: este vorba de acele întreruptoare automate disjunctoare (sau siguranțe, numite în limbaj specializat MCB); acestea se aleg în funcție de consum și de secțiunea conductoarelor folosite, pentru a le proteja la suprasarcină sau la scurt-circuit. În mod obligatoriu, întreruptoarele vor avea certificate de conformitate și agremente tehnice.
Erori în alegerea conductorilor și cablurilor - ca secțiune (milimetri pătrați), în raport cu consumul și modul de pozare; instalația electrică poate fi trasată în diverse moduri: în principal, conductori care trec prin tub de protecție înglobat în perete, cabluri care trec prin tub înglobat în perete, cabluri trasate direct înglobat în perete, conductori în tub pozați pe perete sau cabluri în tuburi pozate pe perete. De regulă, se folosesc conductori cu secțiunea de 1,5 mmp pentru iluminare și de 2,5 mmp pentru prize, dar aceasta nu este o practică totdeauna corectă, deoarece calculele pot fi mult mai complexe. Se iau în calcul și lungimea conductorilor, și temperatura ambientală, și tipul de conductor (în prezent se folosește aproape integral cupru). De exemplu, dacă cablul pentru un consumator mare trece printr-un tub copex, secțiunea conductorilor din cablu trebuie să fie mai mare, de 4 mmp, comparativ cu 2,5 mmp pentru celelalte modalități de pozare. Nu în ultimul rând, cablurile trebuie să fie de calitate, agreate în spațiul CE, și nu cumpărate de la tarabele din piață.
Alegerea greșită a tuburilor de protecție pentru conductori și cabluri: în general, protecția cablurilor se face prin tuburi flexibile (copex), sau țevi, în variante de PVC ignifugat sau din metal izolate. Astfel, se împiedică propagarea focului, atunci când este cazul, și se asigură protecția suplimentară la solicitări mecanice (în pardoseală, de exemplu, sau când există riscul de a distruge instalația în contextul finisării sau reparațiilor). Mai există de asemenea posibilitatea de a folosi direct cablu ignifugat, cu armătură și manta exterioară, care nu necesită tub de protecție suplimentar.
Lipsa dozelor – acestea ne ajută să putem face o reparație fără a mai scoate cablurile din perete; de asemenea, distanțele dintre ele trebuie să fie corecte, astfel încât să putem înlocui fără probleme vechii conductori.
Numărul prea mare de conductori într-un tub de protecție: pentru orice construcție din cărămidă, beton, BCA sau lemn se poate folosi un anumit număr de cabluri unifilare. Unii electricieni introduc și câte 6 conductori de 2,5 mm grosime pe un copex de 16 mm, ceea ce este total greșit; normativul prevede numărul maxim de conductori pentru fiecare tip de tub.
Lipsa împământării – aceasta lipsește deseori la casele vechi și, uneori, chiar la cele noi, chiar dacă, practic, nu poți obține autorizație pentru instalațiile electrice fără împământare. Din fericire, blocurile din perioada comunistă aveau împământare, această lucrare fiind considerată foarte importantă (cablul de împământare era din cupru, deși restul instalației se făcea cu conductori de aluminiu). Dacă avem îndoieli că locuința noastră nu are împământarea realizată corect, este bine să apelăm la o firmă specializată în verificare PRAM, pentru prize de împământare și paratrăsnete. În caz contrar, să nu ne mirăm că, uneori, ne electrocutăm când atingem o mașină de spălat sau alt aparat aflat în funcțiune.
Lipsa paratrăsnetelor - conform reglementărilor, o clădire fără paratrăsnet este inclusă într-o clasă de risc superioară, ceea ce nu este bine în caz de vânzare sau închiriere, ca să nu mai vorbim de siguranța noastră când locuim în ea; în plus, atunci când avem echipamente scumpe, senzibile la încărcări electrostatice, precum calculatoarele sau serverele performante, împământarea ne protejează aceste bunuri. Protecția se poate obține și prin alte metode, cu relee și alte dipozitive care supraveghează variațiile de tensiune pe instalații, sau cu declanșatoare și descărcătoare de supratensiune, care lucrează ca niște siguranțe fuzibile. Când apare o fluctuație mare de tensiune, acestea se declanșează instantaneu, preiau sarcina și o distribuie sau o elimină controlat prin priza de pământ. Foarte important este ca priza de pământ pentru paratrăsnet să fie separată de sistemul de împământare al instalației electrice, deoarece un curent atât de puternic precum cel provenit de la un trăsnet nu trebuie să treacă prin tabloul electric.
Lipsa morsetelor sau regletelor când se fac conexiuni între cupru și aluminiu, caz întâlnit la modernizarea instalațiilor din casele vechi – sunt frecvente situațiile când se produc întreruperi ale circuitelor și chiar incendii, deoarece metalele sunt doar strânse cu patentul, fără măcar a fi cositorite.
Trecerea conductorilor prin materiale termoizolante - este o greșeală, deoarece instalațiile electrice trebuie să piardă căldură, nu să o păstreze; de asemenea, instalațiile electrice nu trebuie să se învecineze cu țevile de agent termic și nici să fie pozate în zone cu umezeală sau condens, în special cele metalice, care vor rugini. În situații de acest gen, se fac hidroizolări și protecții suplimentare.
