Pardoselile laminate de la A la Z. De la productie, la intretinere (2)
Ce sunt pardoselile laminate? Din ce anume constau? Cum sunt realizate? Ce trebuie avut in vedere la prelucrarea lor? Cum se intretine si se curata laminatul?Ajuns la episodul 2, serialul dedicat acestui material se opreste astazi la modul de decorare al suprafetei si sistemele de prindere de tip click.
Decorarea suprafeţei
Prin structurarea şi accentuarea suprafeţei aparente se potenţează efectul ei autentic. Fie că pardoseala laminată ne aminteşte de structura reliefată a unei dale, respectiv de plăcile prelucrate manual, în funcţie de procesul de producţie utilizat, aspectul dorit se obţine cu ajutorul preselor profilate (HPL, DPL), foliilor (EPL), aplicaţiilor structurate, respectiv a accentuării stratului de acoperire din lac (PDL). De asemenea, in acelaşi fel se reglează gradul de luciu al pardoselii. Structurile cele mai adânci şi mai accentuate se pot face cu pardoseli laminate de tip DPL. Totodată, pentru moment, în cazul laminatului de tip PDL ori cu folie de finisare nu sunt posibile decât modele decorative cu adâncime redusă. În fine, să notăm că suprafeţele cu grad ridicat de strălucire reprezintă domeniul variantelor HPL şi EPL, dar cu cheltuieli semnificative se poate atinge un grad ridicat de strălucire a suprafeţei şi în cazul laminatului de tip DPL.
Imprimare sincron
În cazul procedurii de imprimare sincron, pe suprafaţa aparentă se realizează o structură ce corespunde exact decorului dorit. Nervurile sau crăpăturile provenite in urma uscării ori a altor caracteristici tipice lemnului natural devin astfel identificabile tactil.
Rosturi în V
Sintagma „rosturi în V” defineste teşitura practicată de-a lungul cantului. În cazul pardoselilor laminate cu aspect de lemn, aceasta aminteşte de aspectul unei lamele de parchet masiv. Există modele cu atare rosturi dispuse perimetral ori practicate numai pe latura mare a lamelei.
Rost optic
Un rost optic inseamna sugerarea unui rost în V, respectiv a unui rost tipic placărilor ceramice, cu ajutorul efectului tridimensional al decoraţiunii.
Decor
Tipul decorului este responsabil într-o măsură covârşitoare de aspectul unei pardoseli laminate. Gama include modele cu aspect de lemn, dar şi variante mai interesante ce imită piatra şi ceramica. În plus, tehnologiile moderne de imprimare fac posibilă obţinerea unui aspect optic tot mai apropiat de cel oferit de materialele naturale, observatorul trebuind adesea să se aplece şi să pipăie pardoseala pentru a fi convins că are în faţă doar o reproducere.
Suport
Baza oricărei pardoseli laminate este suportul. În acest scop se utilizează în primul rând plăcile HDF, mai rar cele MDF ori plăcile aglomerate. Există de asemenea şi construcţii mai speciale, realizate din alte materiale, precum PVC ori fibră de sticlă. Desigur, calitatea suportului influenţează semnificativ calitatea produsului finit.
Printre specificaţiile relevante de calitate se numără:
- Grosimea minimă peste 6,0 mm, preferabil peste 7,0 mm necesară pentru dobândirea unei capacităţi portante optime
- Abaterea maximă de 0,1 mm între două elemente
- O densitate înaltă şi rezistenţă optimă, mai cu seamă în zona marginilor
MDF Plăcile aglomerate de medie densitate (Medium Density Fibreboard) au o densitate de peste 450 kg/m³. Înlocuit între timp de HDF, MDF-ul a fost frecvent utilizat în trecut ca suport al pardoselilor laminate.
HDF Plăcile aglomerate de înaltă densitate (High Density Fibreboard) constau din fibre lemnoase încleiate şi presate apoi în condiţii de presiune şi căldură. HDF-ul are o densitate de peste 800 kg/m³, fiind de aceea capabil de o încărcare statică superioară, respectiv de o mai mare rezistenţă la umiditate faţă de MDF.
Plăcile HDF pentru pardoseli laminate sunt disponibile în grosimi cuprinse între 6 si 12 mm. Ele prezintă o suprafaţă aparentă netedă, etanşă şi omogenă. Structura specială fibroasă le asigură rezistenţa la umezeală, pe care folosirea unui clei rezistent la umiditate o poate doar potenţa şi mai mult. În principiu, o pardoseală laminată finisată e sensibilă la umiditate doar pe margini. Impregnarea acestora (între altele cu ceară) reduce riscurile apariţiei deteriorărilor cauzate de umezeală.
Umflarea
Calităţile higroscopice ale lemnului şi materielelor lemnoase pot conduce la modificări de formă. În aer uscat, lemnul elimină umiditatea, contractându-se. Similar, lemnul preluând umiditatea din aerul umed, celulele sale se umplu cu umezeală şi se umflă. Aceste fenomene de umflare şi contracţie se produc într-o măsură mai mare sau mai mică la toate tipurile de lemn. Prin utilizarea unui suport cu un comportament redus de umflare se reduce desigur şi riscul apariţiei unor deteriorări de durată generate de umezeală pe placa suport. Normativul european pentru parchet laminat EN 13329 permite o dilatare maximă de 20% pentru zonele locuibile, respectiv de 18% pentru cele industriale. Cât priveşte variantele mai calitative şi mai scumpe de laminat, aici vorbim de un procent maxim de 12%.
Stratul inferior
Stratul inferior are o importanţă remarcabilă pentru stabilitatea pardoselii laminate. Totodată, el protejează pardoseala de deasupra de umezeala reziduală. Pentru produsele DPL ori CML, standardul reclamă o hârtie specială impregnată cu răşini.
Fonoizolarea sunetelor produse la păşire
Elementul de fonoizolare al sunetului produs la păşire se aplică liber, lipit ori caşerat la faţa locului, pe partea inferioară a lamelei de laminat. Principala sa menire e să minimizeze zgomotele produse la păşire. Totuşi, poate îndeplini şi unele funcţii de termoizolare, respectiv de preluare şi egalizare a neuniformităţilor stratului suport. (Prin sunet produs la păşire înţelegem toate zgomotele produse la păşirea pe o pardoseală şi audibile deopotrivă în respectiva încăpere şi în cele învecinate.)
Sisteme de prindere
Elementele independente de pardoseală se montează de regulă cu ajutorul unui profil lateral. Există două sisteme: îmbinarea clasică în nut şi feder, întărită cu clei, respectiv sistemul de prindere tip click, în care legătura în nut şi feder este strict mecanică. Majoritatea pardoselilor laminate disponibile azi pe piaţă au sistem de prindere tip click.
Îmbinare prin nut şi feder
Sistemul de îmbinare prin nut şi feder împiedică alunecarea elementelor alăturate. În plus, în cazul încărcărilor statice, elementele învecinate pot prelua sarcina exercitată asupra unui element anume, asigurând o pardoseală stabilă. Panourile clasice îmbinate prin nut şi feder presupun încleierea şi necesită la montaj o serie de scule speciale.
Feder Federul este unul dintre elementele indispensabile ale sistemului de îmbinare în nut şi feder. El poate fi un element de legătură separat, pentru fixarea lamelelor de pardoseală prevăzute cu nut, respectiv o portuberanţă practicată pe faţa longitudinală şi/sau frontală a lamelei.
Nut Nutul reprezintă o adâncitură longitudinală practicată în muchia lamelei şi menită preluării federului lamelei alăturate.
Îmbinarea tip click
Îmbinarea de tip click asigură un montaj rapid şi curat. În cazul sistemului de îmbinare fără încleiere, elementele se blochează între ele. În plus, pardoseala se poate utiliza imediat după terminarea montajului.
Clasificare / calităţi
Pardoselile trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe referitoare la durabilitate, rezistenţă la uzură, uşurinţă în întreţinere, igienă, calităţi de respingere a murdăriei şi, nu în ultimul rând, ignifugare. În vederea asigurării calităţii acestora, au fost dezvoltate o serie de norme şi clasificări. Printre criteriile calitative relevante se numără rezistenţa la expunerea luminoasă, stabilitatea dimensională, adecvarea pentru utilizarea scaunelor cu role (de birou), rezistenţa la presiune şi lovire, capacitatea parchetului laminat de a fi montat peste un sistem de încălzire prin pardoseaslă, comportamentul la umflare a materialului lemnos. Abaterile de la valorile nominale de lungime, lăţime şi grosime trebuie să se situeze exclusiv în cadrul toleranţelor dimensionale indicate.
Rosturi şi diferenţe de nivel
Rosturile deschise şi diferenţele de nivel între diferitele elemente componente ale pardoselii pot influenţa negativ aspectul final al suprafeţei. De aceea, în normativul EN 13329 sunt indicate toleranţele dimensionale maxime admisibile în ceea ce priveşte rosturile şi diferenţele de nivel.
Modificări dimensionale provocate de umiditatea aerului
Diferenţele de umiditate a aerului pot conduce la modificarea dimensională a lungimii şi lăţimii elementelor pardoselii laminate. În normativele dedicate parchetului laminat se indică valorile maximale admise.
Rezistenţa la intesitatea luminii
Rezistenţa la intensitatea luminii (sau "intensitatea luminoasa") indică rezistenţa pardoselii la efectul luminii naturale ori artificiale. Scala valorică, cf DIN EN ISO 105-B02 are 8 trepte, treapta 8 însemnând o rezistenţă foarte ridicată, iar 1 una foarte scăzută. Cf. EN 13329, pardoselile laminate trebuie să se situeze cel puţin pe treapta 6.
Rezistenţa la smulgere
Această valoare desemnează puterea îmbinării dintre suport şi stratul de acoperire şi se măsoară prin lipirea pe suprafaţa aparentă a unui pivot din oţel, care e apoi tras prin smulgere cu ajutorul unui dispozitiv de testare. Cf. EN 13329, pardoselile laminate trebuie să prezinte o rezistenţă la smulgere de cel puţin 100 N/mm².
Apariţia şi dezvoltarea sistemului de îmbinare de tip click
Influenţa sistemului de îmbinare tip click a început cu un profil de aluminiu, prezentat de compania suedeză Välinge la târgul Domotex din 1996. Puţin mai târziu, sistemul de blocare a putut fi înglobat direct în materialul suport. Paternitatea acestei descoperiri, ce a dat undă verde îmbinării pardoselilor laminate fără încleiere e disputată de mai multe firme, printre care şi Unilin Flooring. Următoarea inovaţie a presupus apariţia unui element suplimentar de legătură, fabricat din alt material. Desigur, o uşurare evidentă a aplicării a constat în blocarea frontală printr-o construcţie de tip buton de acţionare (Parador) respectiv a unui feder special (Välinge, Classen).
În istoria îmbinării de tip click, numeroşi producători şi–au adus propriile contribuţii, dezvoltând soluţii ce au generat ulterior numeroase conflicte cu privire la patente. Totuşi, o dată cu înţelegerea dintre principalii competitori, Unilin şi Välinge, disputele au contenit.
Sistemul uniclick Unilin
Sistemul uniclick oferă două modalităţi de fixare a elementelor de pardoseală. În primul caz, procedura presupune pur şi simplu îmbinarea panourilor. Cea de-a doua metodă implică îmbinarea orizontală cu ajutorul ciocanului şi facilitează montajul chiar şi în zone greu accesibile, cum ar fi sub tocul uşii, respectiv sub calorifere.
Dezvoltarea sistemului de îmbinare tip click Välinge
G1
Tipul îmbinării: Sistem de îmbinare din aluminu integrat în lamelă
Avantaje: Economie de material, bune calităţi de aplicare, rezstenţă superioară la tracţiune a îmbinării
Domeniu de utilizare: pardoseli cu costuri ridicate, aplicare pe suprafeţe mari, necesitatea unor costuri reduse de instalare, suport cu grosime mică
G2
Tipul îmbinării: Sistem de îmbinare săpat direct în materialul suport
Avantaje: Fabricare uşoară, cu costuri investiţionale reduse
Domeniu de utilizare: Pardoseli pentru utilizatorii finali
G3
Tipul îmbinării: Sistem de îmbinare din HDF, fabricat separat şi fixat în corpul lamelei într-o etapă de producţie secundă
Avantaje: Economie de material, producţie rapidă şi eficientă, sistem independent de materialul suport, costuri de producţie reduse, rezistenţă ridicată a îmbinării
Domeniu de utilizare: Pardoseli cu costuri ridicate
G4
Tipul îmbinării: Sistem de îmbinare din aluminiu, fabricat separat şi fixat în corpul lamelei într-o etapă de producţie ulterioară
Avantaje: Producţie eficientă, calităţi optime de aplicare, îmbinare rezistentă
Domeniu de utilizare: Pardoseli cu costuri ridicate, aplicare pe suprafeţe mari, necesitatea unor costuri reduse de instalare
G5
Tipul îmbinării: Feder flexibil separat pe latura frontală, ce se poate combina cu alt sistem de îmbinare
Avantaje: Posibilă aplicarea într-o singură etapă de lucru
Domeniu de utilizare: Necesitatea unor costuri reduse de instalare
Va urma. Material realizat cu sprijinul Asociatiei Montatorilor de Pardoseli din Romania
|
Avantajul major al acestui tip de termosemineu este ca nu mai necesita o zona tehnica separata pentru amplasare, oferind posibilitatea de a fi integrat in living sau in sufragerie, astfel incat estetica flacarii sa fie parte din decorul casei. In plus, pierderile de caldura raman in interiorul locuintei.
Astfel, nu exista pierderi de caldura, deoarece caldura eliberata prin grilele de aerisire sau prin sticla ramane in casa, inclusiv in camera in care este amplasat termosemineul si in celelalte incaperi.
Tipuri de termoseminee
Pe piata poti gasi optiuni simple de seminee incorporabile, extrem de durabile, cu usi din fonta, sau exista seminee captusite cu material refractar in interior, ceea ce duce la o ardere mai completa si o sticla mai curata, cu depuneri sau funingine mai reduse.
Ele vin intr-o varietate de modele, intr-o gama larga de dimensiuni, potrivite pentru diferite stiluri de locuinte. Dupa finalizarea constructiei unui astfel de semineu, inclusiv instalarea acestuia, acesta arata ca un semineu obisnuit, clasic pe lemne.
Modelele se mai impart in cateva categorii datorita structurii lor. Asadar, poti gasi:
● termoseminee cu sticla pe 2 laturi (adica o sticla frontala si una laterala stanga/dreapta);
● cu sistem de deschidere verticala a usii;
● modele tip tunel cu 2 fete paralele din sticla, prin care se poate observa focul din doua incaperi concomitent (mai multe incaperi);
Gama este la fel de larga ca la semineele obisnuite, insa nu exista variante cu mai mult de 2 laturi de sticla la un termosemineu, pentru ca nu ar mai exista peretii de apa necesari pentru schimbul de caldura prin acest sistem.
E posibil ca pretul sa fie mai mare in in utilizarea acestui sistem, in comparatie cu cel in care distributia se face cu aer cald, insa principalul beneficiu este confortul. Constructia unui semineu de tip centrala si conectarea acestuia la sistemul de incalzire prin pardosea sau calorifere iti ofera posibilitatea unui control termic precis. De exemplu, poate fi instalat un termostat in fiecare camera, daca este necesar, astfel incat temperatura sa poata fi reglata separat
Majoritatea celor care aleg un astfel de sistem sunt proprietarii de cabane, pensiuni sau case la munte, unde accesul la gaz este imposibil. In acest fel, cu un tanc de apa (puffer) in care se stocheaza surprusul de energie, se poate face face focul in timpul zilei, si vei avea autonomie pe timpul noptii.
Puterea nominala a unui termosemineu clasic
In cazul unui termosemineu, puterea nominala poate varia intre 8 si 30 kW pentru varianta simpla, care nu este echipata si include doar camera de ardere, sistemul tur-retur si serpentina de siguranta montata pe acesta. Pentru aceasta varianta, toate accesoriile necesare pentru functionare si automatizare trebuie achizitionate separat de catre echipa care efectueaza instalarea si punerea in functiune.
In cazul variantelor de mare putere, cu o putere nominala intre 25 si 35 kW, acestea sunt dotate cu componentele necesare pentru instalare. Pentru aceste modele, este suficient sa se conecteze sistemul tur-retur, apa curenta pentru serpentinele de siguranta si canalizarea pentru supapele de presiune si evacuarea de la serpentinele de siguranta, deoarece aceste modele avansate includ toata automatizarea si echipamentul hidraulic necesar pentru functionare.
2. Soba de tip centrala (cu apa)
Reprezinta o optiune alternativa la semineul traditional. Astfel de sobe din fonta de tip centrala, similare celor incorporabile mentionate anterior, pot fi conectate la radiatoare/pardoseala pentru a incalzi mai multe incaperi (nu este posibil sa incalzeasca intreaga casa, ci doar 2 - maxim 3 incaperi + camera in care este amplasata), dar numai intr-un sistem deschis de functionare.
Un beneficiu important al unui astfel de dispozitiv consta in economisirea spatiului si a banilor. Aceasta soba pe lemne nu necesita incorporare, fiind o sursa independenta. Astfel, costurile cu manopera sunt semnificativ reduse, deoarece nu mai este nevoie de constructii sau finisaje complexe, ci doar de conectarea la cosul de fum. In mod automat, costurile sunt mult mai reduse, iar o soba pe apa devine mult mai accesibila decat un semineu de tip centrala.
Performanta unei sobe tip centrala
Aceasta soba are un design atragator si ofera specificatii de inalta calitate, avand performante ridicate. Poate incalzi singura suprafete cuprinse intre 80–110 mp sau poate contribui semnificativ la incalzirea unor suprafete mai mari atunci cand este conectata in paralel cu o alta sursa principala de caldura. Bazinul de apa la aceste modele este amplasat in partea din spate si se conecteaza intr-un circuit deschis.
B. Incalzirea prin distributie de aer cald prin tubulatura
Aceasta alternativa se dovedeste mult mai avantajoasa din punct de vedere financiar comparativ cu metoda traditionala de incalzire cu radiatoare alimentate cu apa, mentionata anterior in acest articol. De asemenea, permite incalzirea mai multor incaperi sau chiar a intregii locuinte in unele situatii specifice, inclusiv intreaga casa, desi acest lucru este mai putin obisnuit.
Pentru a implementa un sistem de acest fel, ar fi ideal ca semineul sa fie pozitionat central in interiorul locuintei, astfel incat traseul de distributie sa se extinda catre toate incaperile. Este extrem de dificil sa realizezi distributia aerului cald atunci cand semineul este amplasat intr-un colt al casei sau intr-un spatiu mai retras, deoarece acest lucru poate duce la un disconfort provocat de variatiile mari de temperatura dintre camere.
Este necesara constructia unei structuri similare cu cea utilizata in cazul semineelor traditionale, in care sa fie integrata tubulatura. Astfel, o soba statica nu poate realiza acest tip de distributie, deoarece nu implica un proces de constructie sau finisaj. Este evident ca un semineu construit in acest mod va prezenta aspectul unui semineu clasic, cu finisaje obisnuite, insa va indeplini functia de distributie in interior, in spatele aspectului vizibil, intr-o maniera estetica.
