Pardoselile pentru piscine și zone wellness
Alegerea pardoselilor pentru o piscină, zonă Spa sau wellness este o temă importantă în domeniul respectiv, indiferent de amploarea proiectului. Deși plaja de materiale este astăzi foarte variată, opțiunile trebuie cântărite în funcție de destinația fiecărui spațiu, trafic, aderența necesară, frecvența întreținerii, vârsta utilizatorilor, confortul dorit, preferințe estetice personale și multe alte aspecte ce trebuie discutate în detaliu cu specialiștii implicați – designeri, arhitecți, executanți. Practic, în prezent nu vorbim doar de stratul final, de uzură, ci de sisteme complexe compuse din straturi diverse, fiecare la fel de important pentru fiabilitatea acoperirii.
Pardoseli „reci”
În această categorie putem include o mare varietate de materiale: piatră naturală sau marmură, klinker, compozite pe bază de roci (granit, marmură, calcar etc. având ca liant rășinile), beton (eventual beton amprentat), plăci ceramice și diverse tipuri de mozaic, având la bază materiale din cele mai diverse, inclusiv metale și sticlă. Sunt materiale care pot fi aplicate atât la interior, cât și la exterior, unele dintre ele demonstrându-și viabilitatea de-a lungul secolelor în care au fost principalele variante de pardoseli pentru spațiile umede. Atuurile lor importante sunt rezistența mecanică și rezistența chimică la substanțele agresive, permițând o întreținere frecventă și simplă.
O problemă a acestora rămâne totuși inerția termică mică și capacitatea mare de transfer termic, care ne face să le percepem fierbinți atunci când sunt expuse la soare și reci atunci când ieșim din piscina acoperită. Este și motivul pentru care, atunci când sunt folosite pentru interioare, sunt însoțite de un sistem de încălzire prin pardoseală, care să le asigure atât o temperatură confortabilă pentru picior, cât și o uscare rapidă, care altfel nu poate fi obținută, indiferent de temperatura ambientului. La exterior sunt preferate nuanțele deschise, care să nu atragă razele de soare, iar la interior este bine să fie alese culori care să nu scoată în evidență urmele de săruri sau minerale.
De asemenea, în toate aceste cazuri contează enorm sistemul de montaj compus din adezivi și chituri (mai ales la exterior) și sistemul termo-hidroizolant folosit în substrat (la interior). Desigur, la exterior se poate accepta și o placare fără pretenții mari, dar se pierde mult la capitole precum igiena sau siguranța traficului (murdărie, margini ieșite în afară), ca să nu mai vorbim de estetică. O pardoseală murdară are efecte neplăcute când vorbim de întreținerea piscinei pe care o înconjoară, cu costuri simțitor mai mari – filtre și soluții pentru păstrarea calității apei. Un alt aspect este aderența, mai ales în prezența apei, domeniu în care doar anumite tipuri de rocă pot fi cosiderate relativ sigure.
Totuși, pentru orice tip de pardoseală rece există metode specifice de tratare care conferă aderență – soluții fizico-chimice care fac suprafața rugoasă, cu o durată de viață limitată, de regulă câteva luni. Mai trebuie spus că pardoselile reci, dure, nu sunt recomandate pentru zonele fitness, nefiind potrivite pentru protecția articulațiilor corpului uman – aici pardoselile trebuie să aibă o anumită elasticitate, conform normelor specifice domeniului sportiv.
Pot fi acceptate în schimb în săli de proceduri și tratamente, cu mențiunea că aici se aplică reguli similare spațiilor medicale: nu sunt permise rosturile în care se poate aduna murdărie, iar ridicarea la perete să fie curbă, fără unghiuri drepte.
Deck-ul: lemn, compozite și alte materiale
Când vorbim de lemn în cazul piscinelor și spațiilor Spa, ne referim cu precădere la deck. Pentru zone fitness și wellness, unde incidența apei este mai scăzută, se poate opta fără probleme pentru parchet, dușumea, parchet stratificat sau laminat. Totuși, și aici există o problemă: variația dimensională a lemnului în funcție de umiditatea ambientală, iar beneficiarii trebuie să supravegheze acest aspect și să ia măsuri de umidificare/dezumidificare, în funcție de necesitate.
Termenul ”deck”, preluat de noi din limba engleză, avea inițial la bază verbul germanei vechi ”deckken”, cu sensul de ”a acoperi”. În timp, el a fost folosit curent cu sensul de suprafață pe care se poate călca – platformă, pardoseală, chiar balcon sau verandă, iar în domeniul ambarcațiunilor a căpătat sensul de punte a vasului. Nu pot fi negate influențele coloniale, multe dintre aceste prime construcții fiind realizate din esențe exotice, considerate ca fiind mai rezistente la soare și umiditate.
Ținta principală a fost utilizarea unor materiale cu o inerție termică mare, astfel încât pardoseala să nu frigă la picioare atunci când se află în plin soare (motiv pentru care întâlnim tot mai des deck-ul în jurul piscinelor exterioare), iar iarna să nu se simtă rece. Aceleași necesități sunt valabile și la piscinele de interior, unde se apelează de asemenea la lemn sau un material compozit cu un coeficient de transfer termic optim.
O altă problemă a fost aderența, iar lemnul, chiar și umed, este totuși mai sigur din această perspectivă decât o piatră șlefuită sau o placă ceramică. Rămânem în zona aceasta a siguranței și menționăm pericolul de accidentare în cazul căderii – desigur, o pardoseală din lemn este oricând de preferat, amortizând mai bine. Nu în ultimul rând, deck-ul rezolvă problema ventilării sistemului de pardoseală, interstițiile fiind lăsate libere.
Provocarea cea mai mare pentru lemn a fost permanant prelungirea duratei de viață, în contextul în care se știe că lemnul este cel mai vulnerabil în zona de contact cu solul. De aceea, deck-ul are totdeauna o substructură solidă și rezistentă la umiditate și la atacul diverselor insecte sau microorganisme de la acest nivel (se recomandă beton, metal, plastic). Substructura facilitează de asemenea drenajul apei care se scurge printre lamelele.
Inițial, platformele tip deck au fost realizate doar din lemn (diverse calități, de la cherestea simplă la lamele profilate, pentru o aderență și un aspect superioare), posiblitate care există și în ziua de azi, în varianta îmbunătățită, cu diverse metode de tratare a lemnului. În ceea ce privește esențele exotice, acestea sunt mai scumpe deoarece în ultimii ani se practică o exploatare rațională și durabilă a pădurilor tropicale din America de Sud și Asia de Sud-Est.
În a doua jumătate a secolului trecut au apărut primele compozite WPC, obținute din mase plastice și făină de lemn (de multe ori reciclată), care în prezent au ajuns la variante performante, potrivite pentru utilizarea la exterior. În plus, pot fi luate în calcul și alte materiale: PVC, polietilenă, polistiren, aluminiu, compozite din lemn și diverși polimeri în proporții variate. Toate aceste variante moderne, ca și cele clasice, trebuie să facă față unei solicitări importante, pe care nu am menționat-o până acum: caracterul ignifug. Legislația europeană impune această proprietate pentru deck, inclusiv pentru cel din lemn natur.
Pardoselile elastice și lichide
Pentru spațiile interioare, sunt tot mai folosite pardoselile elastice și cele sintetice: PVC, linoleum, chiar plută tratată corespunzător, poliuretan, epoxy și alte rășini obținute datorită inovațiilor din industria chimică. Avantajele țin de continuitatea acoperirii (pot fi obținute suprafețe continue, fără rosturi), simplitatea întreținerii, adaptabilitatea la orice tip de suprafață, caracteristicile acustice superoare – fără zgomot la pășire.
De asemenea, aceste materiale pot fi aplicate inclusiv pe suprafețe curbe, cu ridicare la perete, ceea ce se urmărește în saloanele de tratamente. Potrivite pentru sălile de sport, pot fi folosite și pentru sălile fitness, având elasticitatea necesară obținută datorită substraturilor incluse în sisteme. Acestea mai au însă o proprietate specifică: pot fi tratate împotriva bacteriilor, fungilor sau factorilor alergeni. O notă deosebită este adusă de linoleum-ul autentic, integral natural dacă se urmează ”rețeta” tradițională, perfect încadrat în trendul Eco.
Atenție la alunecare
Alunecarea este o problemă serioasă, puțin tratată la noi și, după cum susțin unii specialiști, detaliată insuficient și de normativele europene. În anumite cazuri, se pune un panou cu atenționarea că pardoseala este alunecoasă, pe principiul „Eu v-am zis!”, ceea ce nu este nici util și nici acoperit de lege. Dacă pe plan european nu există o normă clară, pe domenii, care să prevadă rezistențele la alunecare, avem însă normativul german care ne poate ajuta, inclusiv în ceea ce privește tipul de încălțăminte. Testele specifice sunt în fond de două tipuri, pentru picior încălțat și descălțat, fiind luate în calcul și spațiile umede precum dușurile sau piscinele.
Așadar, conform reglementărilor germane referitoare la siguranța la locul de muncă și potrivit prescripțiilor pentru prevenirea accidentelor, pardoselile trebuie să fie plane, ușor de curățat și, nu în ultimul rând, antiderapante. În cazul prezenței apei, noroiului, uleiului, grăsimii sau a altor tipuri de reziduuri care constituie pericol de alunecare, se impun măsuri particulare în ceea ce privește alegerea materialelor pentru pardoseli.
Punctele critice sunt în special zonele în pantă, neutilizarea încălțămintei adecvate și prezența uleiului pe pardoseală, situația optimă fiind o suprafață plană, rugoasă sau profilată. Suprafețele profilate au o capacitate mai bună de drenare a apei sau altor lichide care intervin în utilizarea piscinelor sau la spălarea pardoselilor și, în același timp, rețin aceste lichide între planul de călcare și cel de drenare, permițând o călcare mai sigură, fără acvaplanare.
Există în acest sens mai multe clase care exprimă volumul de refulare pe o anumită suprafață de pardoseală profilată. Astfel, există clasele V4, V6, V8, V10 care indică 4, 6, 8 și respectiv 10 cm cubi de lichid reținut /dm pătrat de pardoseală.
