Top 3 greșeli întâlnite în achiziția ușilor industriale și a sistemelor de andocare

TOP 3 GREȘELI ÎN ALEGEREA UȘILOR INDUSTRIALE

1. Neglijarea costurilor de utilizare. Ușile industriale automatizate sunt mecanisme și nu materiale de construcție. Costul total al unei uși industriale este însumarea dintre costul de achiziție și costul de exploatare (mentenanță, reparații, piese de schimb). A doua componentă este des neglijată, voluntar sau nu. În cele mai multe cazuri cea mai ieftină ușă industrială devine cea mai scumpă și invers.

2. Alegerea deficitară a unui produs. Presiunea vântului, viteza de deschidere/închidere, numărul de cicluri, iluminarea naturală, clasa de protecție la efracție, analiza de risc în funcționare, timpul necesar reparației în cazul unei lovituri accidentale sau a defecțiunii – sunt parametrii de cele mai multe ori uitați sau neglijați. Există încă procese de achiziție pentru ușile industriale, care au ca și reper doar prețul, dimensiunea sau culoarea. Aceste scăpări sunt într-un fel de înțeles deoarece sursele de informare sunt greu accesibile, iar târgurile de specialitate lipsesc cu desăvârșire. Achizitorii devin “victimele” agenților comerciali. Sunt dese situațiile în care ușile alese pe criterii sumare încurcă procesele tehnologice sau logistice, dar există și situații în care beneficiarii au achizitionat echipamente foarte scumpe care nu au de a face cu nevoile reale ale locației.

Am întâlnit însă și situații îmbucurătoare în care anumiți clienți alocă resurse importante pentru a fi permanent în contact cu noutățile tehnologice în toate domeniile, implicit cel al ușilor industriale.

3. Lipsa unui scenariu de funcționare și a analizei de risc. Acestea ar trebui să ia în calcul tipul de mașini sau utilaje, viteza și traiectoria acestora, existentă traficului pietonal, presiunile de aer/vânt, umiditatea, temperatura, nivelul de poluare sonoră, riscul de efracție, numărul estimat de deschideri totale sau parțiale – scopul fiind un trafic fluent, pierderi reduse de energie, dar mai ales evitarea riscurilor de accidentare pentru oameni, marfă și utilaje.

TOP 3 GREȘELI ÎN ACHIZIȚIA SISTEMELOR DE ANDOCARE

1. Lipsa elaborării unui proiect tehnologic care să țină seama de tipul camioanelor deservite, de tipul de echipamente de manipulare a mărfii, de temperaturile și nivelul de curățenie care trebuie respectat. Există multe proiecte în care sistemele de andocare în camioane sau van-uri funcționează deficitar sau chiar deloc.

2. Nerespectarea lanțului frigorific la încărcarea/descărcarea produselor alimentare congelate sau refrigerate prin alegerea unor soluții ieftine sau incorect proiectate.

3. Rampe de egalizare cu șasiu grunduit și vopsit în locații în care pardoseala depozitelor este spalată regulat cu diverși agenți chimici, corozivi. Șasiul rampei de egalizare, în contact cu pardoseala de beton corodează în aceste condiții prematur.

Cauza principală pentru toate aceste neajunsuri este perceperea ușilor industriale și a sistemelor de andocare ca elemente ale tabloului de tâmplărie. Ne găsim astfel în situația bizară în care un arhitect, și nu un tehnolog, alege echipamente care determină fluxuri tehnologice și logistice complexe.