Printre primele atestari ale bailor se poate mentiona cea de la Mohejo-daro (Pakistan) datand de la cca 2800 (i.e.n). La vremea respectiva nu putea vorbi despre preocupari legate de igiena ci mai degraba despre semnificatii religioase, apa fiind considerata un element care purifica atat corpul cat si spiritul.
Grecii cat si romanii recunosteau importanta bailor in stilul lor de viata, construind edificii cu spatii dedicate, cu instalatii separate de apa calda si rece si sisteme de canalizare sofisticate. In acest sens, mai ales romanii au construit cladiri mari (Terme), oferind o sursa publica de relaxare si intretinere dar si un nivel mai ridicat de dezvoltare sociala.
Desi exista o separare intre baile publice si cele private, multe familii romane dispunand de propriile incaperi de baie, cei mai multi foloseau in mod curent sistemul de bai publice, ca pe un loc de socializare, discuti si relaxare.
Declinul bailor publice si private a inceput imediat dupa perioada romana dar Evul Mediu a introdus sapunul, ceea ce inseamna ca inca mai exista un interes fata de cerintele legate de igiena.
Dupa Renastere, desi isi spalau hainele, oamenii au inceput sa evite apa ca fiind purtatoare de boli,preferand utilizarea parfumurilor pentru a ascunde mirosurile.
In secolele urmatoare baile publice au scazut ca interes, accentul fiind pus pe baile private ceea ce a condus la un anumit mod de dezvoltare, valabil si astazi.
In zilele noastre baile sunt legate de aspecte functionale, dar si de aspecte estetice, deloc de neglijat, cu influente atat asupra suprafetei construite cat si asupra costurilor. Tipul de locuire (casa sau apartament) poate influenta numarul de bai si organizarea acestora in functie de diverse cerinte.