10 dintre cele mai importante clădiri ale arhitectului piramidei de la Luvru, I.M. Pei

I.M. Pei este autorul faimoasei piramide din curtea principala a Muzeului Luvru din Paris, precum si al celor trei structuri similare de mai mici dimensiuni prin care sunt iluminate salile de expozitie subterane.

Pei a fost primul arhitect strain care a lucrat la Muzeul Luvru, iar propunerile sale au fost vehement respinse la inceput, inainte de a-i castiga pe francezi, si pe restul lumii, de partea lui.

Ca tanar arhitect in formare, a avut sansa sa invete de la titani modernisti precum Walter Gropius, Marcel Breuer, Alvar Aalto si Le Corbusier - impartasind si preferinta pentru ochelari cu rame rotunde a celui din urma.

S-a nascut in China in 1917, intr-o familie instarita. Tatal sau era bancher, iar mama sa caligraf si flautist. Sub inraurirea ei si-a croit drum spre arhitectura. In 1935 a luat vaporul spre America, unde a studiat arhitectura la Universitatea din Pennsylvania si ingineria la Institutul Tehnologic Massachusetts. A urmat si cursurile Scolii de Design de la Harvard, unde i-a avut ca profesori pe promotorii miscarii Bauhaus Walter Gropius si Marcel Breuer.

Numele sau avea sa fie consacrat in lumea arhitecturii in 1964, prin castigarea concursului pentru proiectarea Bibliotecii Kennedy, fiind selectat personal de Jackie Kennedy in fata unor nume precum Louis Kahn si Mies van der Rohe.

Alte lucrari de referinta ale celui descris ca fiind "elegant, jovial, fermecator si neobisnuit de modest" sunt Cladirea de Est a Galeriei Nationale de Arta din Washington (1978) si Muzeul de Arta Islamica din Doha (2008).

I.M. Pei este al cincilea laureat al Premiului Pritzker (1983), fiind apreciat pentru producerea "unora dintre cele mai frumoase spatii interioare si forme exterioare" ale secolului al XX-lea.

"Unii oameni spun ca sunt obsedat de geometrie. Poate ca sunt, dar eu cred ca arhitectura este... geometrie in forme solide", spunea arhitectul intr-un documentar din 2009.