Apele României – Stadiul actual al resurselor de apă și direcții sustenabile de viitor

Râuri dispărute și secetă extinsă

Una dintre cele mai dramatice expresii ale crizei hidrologice o reprezintă secarea progresivă a numeroase râuri și pâraie. În ultimul deceniu, tot mai multe cursuri de apă au fost reduse la simple văi uscate în timpul verii. Fenomenele sunt frecvente în zonele montane joase și de deal, dar mai ales în Câmpia Română, Dobrogea și Podișul Moldovei.

Apele României - Stadiul actual al resurselor de apă și direcții sustenabile de viitor
De exemplu, în Bărăgan și sudul Moldovei, cursuri de apă precum Călmățui, Gălăţui, Bârlad, Elan și altele au perioade anuale tot mai lungi în care nu mai curge apă deloc. În sudul țării, râuri precum Vedea sau Mostiștea înregistrează scăderi dramatice ale debitului, afectând alimentarea cu apă a localităților și ecosistemele dependente.

Această realitate este agravată de perioadele de secetă extremă, tot mai frecvente și prelungite. Potrivit ANM și Administrației Naționale Apele Române (ANAR), 2022, 2023 și 2024 au fost printre cei mai secetoși ani din istoria recentă, cu niveluri record de scădere a debitelor râurilor în lunile de vară.

Presiunea tot mai mare asupra consumului de apă

În paralel cu reducerea resurselor disponibile, consumul de apă are o tendință crescătoare. Utilizarea apei este intensă în agricultură, industrie și în mediul urban, unde:
Se mențin rețele de alimentare ineficiente (pierderi de peste 30% în unele localități),
Se dezvoltă masiv suprafețe construite impermeabile,
Se utilizează apă potabilă în scopuri care ar putea fi acoperite de apă reciclabilă sau pluvială.

Totodată, irigațiile, indispensabile în perioadele secetoase, cresc presiunea asupra resurselor subterane. În unele zone, nivelul apelor subterane a scăzut cu peste 4 metri în ultimii 15 ani.

Problema calității apelor

Pe lângă deficitul cantitativ, România se confruntă cu probleme grave de calitate a apelor. Doar 39% dintre corpurile de apă de suprafață se află într-o stare ecologică bună. Celelalte sunt afectate de: poluarea cu nutrienți (azot și fosfor) din agricultură; ape reziduale neepurate (în special în mediul rural); contaminanți industriali și poluanți emergenți (microplastice, medicamente). În plus, doar 59% din populație este conectată la rețele de canalizare, iar o treime dintre stațiile de epurare funcționează cu tehnologii depășite.

Soluții sustenabile în planificarea urbană și peisagistică

România este parte a Directivei Cadru Apă și a Strategiei UE pentru Apă, dar implementarea măsurilor este lentă și inegală. Planurile de management ale bazinelor hidrografice prevăd intervenții complexe, dar fără sprijin local și coordonare interinstituțională, eficiența acestora rămâne limitată.

Este tot mai evident că abordarea convențională nu mai este suficientă. Trebuie să se impună soluții ecologice, în special în mediul urban, unde consumul este mare și suprafețele impermeabile accentuează dezechilibrele hidrologice.

O direcție tot mai promițătoare pentru conservarea resurselor de apă, în special în contextul urbanizării rapide și al schimbărilor climatice, este integrarea soluțiilor verzi în arhitectură, urbanism și peisagistică. Această abordare aduce beneficii estetice și ecologice evidente, dar contribuie active și la gestionarea inteligentă a apei, reducând consumul, filtrând impuritățile și sprijinind reîncărcarea naturală a solului.

Un aspect central al acestei viziuni îl reprezintă renunțarea treptată la gazonul clasic, care impune un consum ridicat de apă și o întreținere constantă, în favoarea unei vegetații mai rezistente, adaptate noilor codiții climatice.

Astfel, plantele suculente,** speciile native rezistente la secetă și pajiștile floricole biodiversificate** devin o soluție eficientă în peisajele urbane. Acestea rezistă fără sisteme de irigații, sprijină biodiversitatea locală, oferind hrană și adăpost pentru insectele polenizatoare.

În completarea acestui tablou verde, acoperișurile verzi extensive oferă o alternativă practică și estetică. Acestea, realizate de cele mai multe ori cu vegetație de tip Sedum, necesită puțină întreținere, rezistă la condiții extreme și ajută la gestionarea apelor pluviale prin reținere, filtrare și eliberare treptată a apei în sistemul de canalizare urbană.

În aceeași timp, captarea și reutilizarea apelor pluviale devin practici esențiale într-o societate orientată către sustenabilitate. Prin instalarea de sisteme simple și eficiente – precum bazine, sau rigole de colectare – apa de ploaie poate fi stocată și reutilizată pentru irigații, întreținerea spațiilor verzi sau pentru alte scopuri non-potabile. În perioadele secetoase, aceste rezerve devin vitale pentru menținerea vegetației și reduc presiunea asupra rețelelor de apă potabilă.

Pe lângă vegetație și gestionarea directă a apei, materialele și infrastructura urbană joacă un rol esențial în conservarea resurselor. Înlocuirea betonului și asfaltului cu materiale permeabile, precum dalele filtrante sau pavajele poroase, permite infiltrarea apei în sol și previne acumulările nedorite pe carosabil. Totodată, integrarea de elemente precum rigole vegetale, grădini pluviale sau aliniamente stradale verzi în structura orașelor, contribuie la formarea unei infrastructuri „albastru-verde” – o rețea funcțională care echilibrează nevoile urbane cu cele ecologice. Aceste amenajări reduc riscul inundațiilor urbane și al scurgerilor rapide, totodată oferă și un mediu mai natural, reconectează locuitorii cu natura și contribuie la îmbunătățirea calității de viață în mediul urban.