4 sfaturi pentru aplicarea îngrășămintelor complexe
Substanțele nutritive din sol joacă un rol esențial în creșterea și dezvoltarea culturilor agricole, acestea reprezentând hrana necesară plantelor încă din faza de germinare, până la momentul recoltării.
Aceste substanțe se găsesc în mod natural în sol, însă cantitățile se reduc treptat pe terenurile cultivate an de an. Totodată, proporția de substanțe nutritive din sol poate să nu fie cea recomandată pentru anumite culturi, iar, în ambele situații, problema poate fi rezolvată cu ajutorul îngrășămintelor.
Acestea conțin nutrienții necesari în hrana plantelor, care se împart în trei categorii, respectiv fertilizatori principali, macroelemente și microelemente. Când vine vorba de îngrășăminte complexe, se face referire la îngrășăminte care au în compoziția lor azot, fosfor și potasiu – cele mai importante substanțele nutritive, incluse în categoria fertilizatorilor principali.
În continuare, poți găsi câteva recomandări pentru utilizarea eficientă a îngrășămintelor din această gamă.
Ține cont de particularitățile solului
Așa cum spuneam, elementele nutritive pot exista în sol, însă nu întotdeauna în cantități optime, pentru a putea susține o cultură agricolă. Chiar și un sol fertil se poate dovedi neprielnic pentru anumite culturi, fără ajutorul îngrășămintelor. Totuși, și în acest caz este valabilă zicala „ce-i prea mult strică”, așa că îngrășămintele nu pot fi administrate la întâmplare, pe orice tip de sol.
Mai întâi, se face o analiză a solului pentru a-i testa gradul de fertilitate. Se va stabili astfel cu exactitate proporția de azot, fosfor și potasiu din sol, iar în funcție de acești indicatori se va stabili cât complex se pune la hectar, precum și proporțiile de fertilizatori principali pe care trebuie să le conțină.
Alege produsul în funcție de nevoile plantelor
Un alt criteriu important în alegerea și administrarea îngrășămintelor complexe este reprezentat de tipul culturilor ce urmează să fie fertilizate. Plantele au nevoi nutriționale care diferă de la o specie la alta, iar îngrășământul folosit trebuie să fie perfect adaptat acestor nevoi.
Mai exact, este vorba de concentrația de azot, fosfor și potasiu, care nu este aceeași pentru fiecare tip de îngrășământ complex, tocmai pentru a se adapta oferta fiecărei culturi în parte.
Respectă calendarul lucrărilor de fertilizare
Orice fermier știe că fertilizarea nu se face în perioadele de repaus vegetativ, pentru că în acest caz s-ar consuma inutil îngrășămintele. Prima fertilizare dintr-un nou sezon agricol se face primăvara cât mai devreme, odată cu lucrările de pregătire a solului pentru noile culturi. Semințele au nevoie de nutrienți pentru a germina, iar odată răsărite, plantele consumă resurse importante în perioada de creștete. De aceea fertilizarea de primăvară este foarte importantă, urmând ca în perioada verii să se reducă din cantitatea de îngrășământ, iar administrarea să se facă doar dacă este absolut necesar.
La momentul recoltării și după aceea, fertilizarea nu mai are niciun rost pentru că nu va face decât să ajute plantele să crească în sezonul rece, fără să te poți aștepta la o productivitate ridicată.
Nu subestima importanța niciunuia dintre fertilizatorii principali
Trebuie să știi că azotul, fosforul și potasiul – cele trei elemente nutritive ce alcătuiesc îngrășămintele complexe – acționează în interdependență, iar dacă unul din ele este prezent într-o cantitate insuficientă, vor fi afectate și efectele celorlalte două.
De exemplu, potasiul îmbunătățește procesul de absorbție a substanțelor nutritive, iar fără contribuția sa, plantele nu ar putea beneficia de cantitățile necesare de azot și fosfor. În același timp, fosforul contribuie la creșterea plantelor asigurându-le totodată rezistență în fața bolilor și rădăcini viguroase pentru o bună fixare în sol.
Nu în ultimul rând, azotul asigură sinteza proteinelor care, la rândul său contribuie la toate procesele metabolice ale plantei.
Mai trebuie precizat faptul că îngrășămintele complexe sunt mai bine cunoscute sub denumirea de NPK, fiecare literă reprezentând simbolul chimic pentru cele trei elemente din componență (N – azot, P – fosfor, K– potasiu).