Acoperiri termice de zinc pentru piese din fontă și oţel: Specificaţii și metode de încercare (II)
Standardul SR EN ISO 1461 conţine o serie de anexe. Anexele A și B au caracter normativ (adică cerinţele specificate sunt obligatorii și trebuie respectate pentru conformitatea cu standardul). Anexele C, D și E au caracter informativ (adică oferă doar indicaţii).
Anexa A (normativă): informaţii care trebuie furnizate zincatorului
În primul rând, anexa A prevede ca indicativul standardului să fie comunicat zincatorului. Apoi anexa stipulează informaţiile suplimentare ce trebuie furnizate zincatorului de către cumpărător. Aceste informaţii sunt importante pentru a se putea obţine beneficiile zincării termice. Există însă și cazuri în care nici zincatorul și nici cumpărătorul nu deţin toate informaţiile necesare (de exemplu compoziţia chimică a oţelului). Informaţiile suplimentare care trebuie menţionate includ:
• Compoziţia chimică și acele caracteristici ale metalului de bază care pot afecta procesul de zincare termică;
• Indicarea suprafeţelor importante;
• Identificarea situaţiilor în care neregularităţile suprafeţei ar face ca produsul acoperit să devină neutilizabil pentru scopul dat;
• Un eșantion sau alte forme de prezentare a finisării cerute;
• Eventualele condiţii speciale pentru pre-tratare;
• Cerinţe adiţionale referitoare la grosimea acoperirii;
• Necesitatea, sau acceptabilitatea unei acoperiri centrifugate;
• Eventualele tratamente ulterioare sau acoperiri ulterioare zincării;
• Dispoziţii pentru inspecţie;
• Eventuala necesitate a unui certificat de conformitate.
Anexa B (normativă): Condiţiile de protecţia muncii și de procesare
Anexa B stipulează faptul că un articol trimis spre zincare termică trebuie să fi e prevăzut cu orificii de aerisire corespunzătoare și cu dispozitive care permit manipularea pieselor în condiţii de siguranţă. Anexa precizează că evitarea cavităţilor închise este esenţială deoarece în caz contrar se pot provoca explozii în timpul zincării termice. Standardul precizează de asemenea că în SR EN ISO 14713 se găsesc informaţii suplimentare cu privire la aerisire și golire.
Este esenţial ca fluidele folosite la pregătirea suprafeţei piesei înainte de zincarea termică să pătrundă la toate suprafeţele piesei. În egală măsură, este necesar ca zincul să pătrundă și să se scurgă de pe toate suprafeţele piesei. De asemenea, din motive de siguranţă, eliberarea adecvată a aerului și a soluţiilor de tratare este necesară pentru a evita exploziile în momentul imersării piesei în zincul topit. Standardul recomandă ca cumpărătorul să prevadă piesele cu un număr suficient de orificii de aerisire și golire cu dimensiuni corespunzătoare (în urma consultării zincatorului) sau în caz contrar să dea permisiunea scrisă ca zincatorul să realizeze astfel de orificii.
Anexa C (informativă): Recondiţionarea suprafeţelor neacoperite sau deteriorate
Anexa C recomandă ca, în cazul în care zincatorul este informat că piesa necesită un tratament suplimentar, zincatorul să precizeze cumpărătorului dacă este posibilă repararea zonelor deteriorate și care sunt metodele propuse și materialele utilizate pentru repararea suprafeţelor neacoperite sau deteriorate. Un aspect important subliniat în aceasta anexă este că cumpărătorii sau cei care efectuează acoperirile ulterioare trebuie să se asigure că sistemul de acoperire ulterioară este compatibil cu metodele și materialele utilizate.
Anexa D (informativă): Determinarea grosimii
Standardul indică metodele de încercare distructive sau nedistructive prin care se poate determina grosimea acoperirii. De asemenea anexa precizează modalitatea de convertire în grosime a valorii masei pe suprafaţă, determinată prin metoda gravimetrică, prin împărţirea valorii obţinute în grame pe metru pătrat la densitatea nominală a acoperirii (7,2 g/cm3) sau printr-o valoare aleasă ca fiind cea mai reprezentativă pentru zincul/aliajul de zinc care formează acoperirea.
Anexa E (informativă): Rezistenţa la coroziune a acoperirilor prin zincare termică
Anexa precizează faptul că durata de viaţă a acoperirii expusă condiţiilor atmosferice este proporţională cu grosimea stratului de acoperire. Se menţionează de asemenea faptul că datorită reducerii nivelelor medii de dioxid de sulf din atmosferă corozivitatea atmosferei exterioare a scăzut, durata de viaţă a acoperirilor prin zincare termică faţă de cea preconizată până în prezent a crescut, și chiar grosimi mai mici ale acoperirii faţă de cele specifi cate anterior, pot asigura o protecţie suficientă împotriva coroziunii. Anexa recomandă consultarea ISO 9223 și ISO 14713-1 pentru determinarea clasei de corozivitate în care se încadrează un anumit mediu exterior, acestea conţinând îndrumări privitoare la comportarea acoperirilor zincate termic într-un mediu specific de expunere în atmosferă.
Referitor la rezultatele testelor de coroziune pe termen scurt obţinute în urma încercărilor accelerate sau pe termen scurt a rezistenţei la coroziune (de ex. încercarea Kesternich, ISO 6988 și încercarea în ceaţă salină), anexa subliniază faptul ca acestea nu trebuie folosite pentru a preconiza rezistenţa pe termen lung la coroziune a acoperirilor prin zincare termică.
Concluzii
SR EN ISO 1461 stabilește cerinţele pentru acoperirile prin zincare termică a pieselor din fontă și oţel și pentru testarea calitativă a acestora. Acest standard asigură un cadru european comun pentru furnizarea de produse zincate termic de calitate. Anexele acestuia alcătuiesc o parte importantă a standardului și se recomandă citirea cu atenţie a acestora înainte de a se prescrie zincarea termică, pentru a se obţine cele mai bune rezultate
