Acoperişuri cu pantă: forme, dimensiuni, componente, recomandări
Finalitate, protectie, estetica: acoperisul unei cladiri indeplineste functii cheie pentru orice constructie. Inchizand cladirea la partea superioara, deasupra ultimului nivel construit, el nu raspunde numai nevoii de izolare in fata intemperiilor (desi aceasta e prima conditie pe care o indeplineste, iar structura si conformatia sa corespund in primul rand acestei necesitati). Dincolo de conformatia in sine, acoperisul este limita dintre exterior si interior. Pe el se pot adauga alte elemente functionale pentru locuinta (de la cosuri de fum si sisteme de scurgere a apei, pana la pasarele de trecere sau chiar mini-gradini suspendate). De asemenea, sub acoperis, in functie de inaltimea acestuia, se pot amenaja diverse spatii (mansarde, poduri circulabile sau necirculabile). Toti acestia sunt la randul lor factori care influenteaza sistemul de alcatuire al acoperisului.
Se poate spune ca exista, in principiu, doua categorii de acoperisuri, impartite in functie de conformatia generala: acoperisuri cu panta si acoperisuri tip terasa.
Nota
Toate imaginile si desenele din aceasta lucrare au strict valoare ilustrativa si nu pot fi reproduse fara acordul prealabil al spatiulconstruit.ro
Componentele unui acoperis cu panta
- Structura de rezistenta – sarpanta – este influentata in mod direct de tipul de invelitoare care se doreste a fi folosita, de greutatea acesteia, de existenta sub acoperis a unui spatiu locuibil etc. si poate fi alcatuita din lemn (destul de des), metal sau beton (cazuri mai rare).
- Termoizolatia – este o componenta importanta, mai ales in cazul in care se doreste folosirea spatiului de sub acoperis. Se poate realiza din vata minerala de sticla sau bazaltica, polistiren expandat sau extrudat, folii termoizolante, spume.
- Folii de protectie – se pot identifica doua tipuri: folii bariera impotriva vaporilor (care se monteaza la interior pe fata calda a termoizolatiei) si folii impermeabile (pentru protectia la infiltratia accidentala de apa sub invelitoare).
- Invelitoarea – este de fapt stratul exterior al acoperisului si poate fi realizata din mai multe tipuri de materiale, tigle, olane ceramice sau din beton, placi bituminoase sau din fibrociment, sindrile bituminoase, tabla cutata, plana sau tip tigla sau materiale naturale, paie, stuf, site etc. si elementele de fixare si racordare ale acestora.
- Jgheaburi si burlane, guri de scurgere – se folosesc pentru evacuarea apelor pluviale si sunt necesare pentru a impiedica scurgerea apelor direct pe fatada sau formarea turturilor in perioada rece a anului.
- Elemente de fixare pentru invelitori – desi se pot folosi cuie sau holzsuruburi obisnuite, in general se recomanda folosirea unor suruburi autofiletante cu garnituri speciale, rezistente la imbatranire, care sa faciliteze prinderea invelitorilor de suport.
- Accesorii pentru invelitori – printre acestea se numara: parazapezile, pasarelele de circulatie pe acoperis, elementele care sa permita strapungeri etanse prin invelitoare etc.
Componentele de mai sus pot fi completate cu elemente de iluminare si ventilare a spatiilor de sub acoperis, ferestre de mansarda, tabachere, lucarne, luminatoare, cosuri de fum.
Acoperisul - elemente de identificare
Forma, geometria acoperisurilor
Exista cateva elemente care definesc forma generala a unui acoperis. Configuratia, versantii si panta acestuia sunt interdependente, iar modul in care se influenteaza reciproc se reflecta in aspectul si structura finala.
Configuratia unui acoperis – este un rezultat direct al planului constructiei (partiului) si are implicatii importante asupra formei acoperisului si asupra tipului de invelitoare pe care dorim sa-l utilizam. Se pot identifica doua tipuri importante de configuratii ale acoperisurilor:
- configuratie simpla – pornind de la un contur continuu, fara intranduri, raportat la conturul general al constructiei.
- configuratie complexa – pornind de la un contur continuuu sau discontinuu, cu sau fara intranduri.
Versantii acoperisurilor – influenteaza alegerea tipului de invelitoare si pot avea forme variate.
Suprafata versantilor – poate fi:
- plana, cu sau fara rupere de panta;
- curba, cu sau fara rupere de panta;
- mixta, imbinand atat suprafete curbe, cat si suprafete plane, cu sau fara rupere de panta.
Numarul de versanti (ape) – este conditionat de forma constructiei, dar si de vecinatatile acesteia (daca exista sau nu calcane vecine cu constructia respectiva - ca regula generala, nu este permis ca apele sa se scurga la calcan).
- acoperisuri cu un versant (o apa), cu forma plana sau curba;
- acoperisuri cu doi sau mai multi versanti (ape), indiferent de forma acestora.
Mai jos sunt prezentatate cateva tipuri de acoperisuri, dar practic numarul de combinatii posibile este nelimitat.
Panta acoperisului – reprezinta unghiul de inclinare al versantului (apei). Este un element foarte important al acoperisului deoarece valoarea ei influenteaza tipul de material folosit pentru invelitoare sau, invers, tipul de material folosit determina unghiul de inclinare al versantului. In general panta versantului (acoperisului) se masoara in grade (reprezentand unghiul facut de orizontala cu linia versantului), sau in procente (reprezentand inaltimea pe care o atinge linia invelitorii la o distanta/lungime de 100 de metri).
Un exemplu: un versant cu panta de 45° in procente are valoarea de 100%.
Cateva elemente importante:
- panta minima a versantului (acoperisului) – este recomandata de producator si reprezinta panta sub care materialul folosit la invelitoare nu-si mai poate indeplini rolul de protectie la apa sau necesita masuri suplimentare de siguranta.
- panta maxima a versantului (acoperisului) – poate fi considerata verticala (90°), producatorul materialului utilizat trebuind sa specifice, daca este cazul, pentru ce valori ale pantei sunt necesare masuri suplimentare de asigurare a rezistentei si stabilitatatii invelitorii si conditii de protectie la apa.
Panta poate fi: continua (dreapta sau in diverse unghiuri – cu rupere de panta) sau curba (pentru versantii curbi).
Sarpanta
Reprezinta structura (suportul) invelitorilor si este direct influentata de tipul de material ales pentru invelitoare, de conformatia acoperisului (fie el ventilat sau neventilat) sau de decizia ca spatiul de sub acoperis sa fie folosit sau nu.
(Mai multe despre invelitorile pentru acoperisurile cu panta cititi in dosarul Acoperisuri cu panta: materiale pentru invelitori).
Sarpanta poate fi alcatuita din:
- capriori din lemn cu astereala, cu sipci si contrasipci din lemn;
- capriori din lemn, fara astereala;
- ferme din lemn cu pane intermediare;
- ferme metalice cu pane intermediare;
- grinzi si pane din beton armat;
- placa din beton armat.
Mai multe detalii despre structuri lemn, metal, beton vezi la capitolele Structuri din lemn, Structuri din metal, Structuri din beton armat.
Termoizolarea acoperisurilor
Indiferent de tipul de spatiu de sub acoperis, mansarda, spatiu tehnic sau de depozitare, este necesar sa se prevada o termoizolatie care sa asigure confortul termic atat pe timpul perioadei calde, cat si, mai ales, in perioada rece.
Exista mai multe metode de termoizolare a acoperisurilor: cu termoizolatia intre capriori sau deasupra capriorilor, in functie de materialul termoizolant folosit sau de alcatuirea sarpantei.
Acest subiect este tratat pe larg in sectiunea Hidroizolatii - Termoizolatii.
De retinut!
• Pentru a obtine rezultate bune, respectiv o termoizolare eficienta a acoperisului, este necesar sa apelati la serviciile unui proiectant de specialitate, acreditat, care sa calculeze grosimea necesara de termoizolatie in cazul constructiei propuse.
• Pentru o casa pasiva, grosimea termoizolatiei de la acoperis poate depasi, in functie de zona unde este situata constructia si de factorii de mediu, o grosime de 35 – 40 de cm.
Folii de protectie pentru invelitori
In functie de locul in care se monteaza, exista doua tipuri de folii de protectie:
- Folii bariera impotriva vaporilor – este o folie care se pozeaza intotdeauna pe fata calda a termoizolatiei (doar catre interior), cu rolul de a preveni infiltrarea vaporilor in materialul termoizolant si formarea condensului care ar conduce la umezirea termoizolatiei, respectiv la pierderea capacitatilor termoizolante ale acestuia. Din punct de vedere al materialului, ele se pot realiza din tesaturi speciale, din aluminiu, cu sau fara armatura, din polietilena etc.
Este de retinut ca producatorii de materiale termoizolante au produse care din fabricatie dispun de folia bariera impotriva vaporilor, astfel incat nu mai este necesara pozarea unei folii suplimentare. Intotdeauna, dupa montajul materialului termoizolant, trebuie sa se verifice integritatea barierei impotriva vaporilor, precum si etansarile intre folii. Golurile sau rupturile de material trebuie reparate.
- Folii de protectie la apa – se pozeaza la partea exterioara a temoizolatiei sau deasupra scandurilor de astereala in functie de alcatuirea detaliului de acoperis (ventilat sau neventilat) si au rolul de a proteja termoizolatia (si astereala) de infiltratiile accidentale de apa de pe invelitoare. Foliile pot fi fabricate din diverse materiale, cele mai performante dintre acestea permitand evacuarea vaporilor acumulati accidental in materialul termoizolant, fiind in acelasi timp impermeabile la apa. Este recomandat ca aceste folii sa conduca apa inflitrata accidental in jgheab pentru a impiedica scurgerea acesteia pe pazie sau pe fatada.
Factori externi
Pentru realizarea invelitorilor se va tine seama de cativa factori importanti legati de caracteristicile geoclimatice ale zonei de amplasament.
Este foarte important sa se determine efectele ce pot aparea asupra unui acoperis in cazul unui seism si care pot influenta conformatia si materialele utilizate pentru invelitori, pentru a preveni alunecarea acestora de pe acoperis, mai ales in cazul cladirilor inalte sau in zone intens circulate.
Un alt aspect important in alegerea tipului de invelitoare il constituie conditiile climatice ale zonei de amplasament, legate de:
- cantitatea de precipitatii – in functie de tipul de invelitoare, de panta si suprafata acesteia, colectarea apelor meteorice (provenite din ploi si ninsori) se poate produce mai repede sau mai incet, riscul de colmatare a scurgerilor fiind unul destul de important si de care trebuie sa se tina seama.
- incarcarile (fortele) din vant, vanturile dominate.
- incarcarile (greutatea) din zapada – forma acoperisului poate conduce la acumularea de zapada mai ales in zonele de racord cu pereti sau de racord cu alte constructii adiacente, sporind incarcarile pe suprafete relativ mici, ceea ce poate conduce la prabusirea structurii de sustinere.
- durata de insorire si stralucire a soarelui in sezonul cald.
- gradientul de temperatura pe sezoane – in general materialele pentru invelitori trebuie sa aiba o rezistenta foarte buna la gelivitate (ciclu de inghet-dezghet), sa nu se exfolieze sub actiunea soarelui sau sa nu-si piarda calitatile.
Scurgerea apelor de pe invelitori
Scurgerea apelor, indiferent de tipul de invelitoare sau de forma acesteia, reprezinta un aspect foarte important. Jgheaburile si burlanele constituie principala modalitate de scurgere a apelor de pe acoperis si pot fi fabricate din diverse materiale, tabla zincata, inox, cupru, aluminiu, PVC, polietilena etc.
Dimensiunile jgheaburilor si burlanelor depind in general de modul de productie al fabricantului, dar se pot incadra in trei categorii, fiecare:
- jgheaburi : 90 – 110 mm, 120 – 135 mm sau 150 – 160 mm
- burlane : 55 – 60 mm, 80 – 95 mm sau 110 – 130 mm
Formele depind de materialul din care sunt alcatuite si de modul de asamblare pentru utilizare; exista atat produse cu forme drepte, cu profil patrat sau dreptunghiular, cat si produse cu forme rotunjite, curbe.
Kiturile de montaj cuprind si o gama variata de accesorii, capete de jgheab, racorduri, bratari de prindere, parafrunzare etc. De obicei, montajul se face aparent, dar exista si cazuri in care jgheaburile sau intregul sistem pluvial este ascuns, cu precizarea ca este necesara o atentie deosebita privind etansarea imbinarilor, pentru a impiedica infiltratiile.
De retinut!
Dimensionarea jgheaburilor si a burlanelor, precum si numarul de burlane de pe fatada se calculeaza in functie de suprafata si inclinatia versantului pe care il dreneaza si de zona climatica in care se incadreaza constructia. Subdimensionarea acestora poate conduce la deversari pe streasina sau fatada, cu implicatii majore privind pastrarea in stare buna a elementelor constructive adiacente. Montarea parafrunzarelor este obligatorie pentru a impiedica colmatarea burlanelor, iar curatarea jgheaburilor trebuie facuta de cel putin 2 ori pe an, pentru a se evita acumularea de frunze si praf care sa impiedice buna functionare a acestora.
In anumite cazuri, colectarea apei din burlane se poate face direct in guri de scurgere cu legatura la canalizare. Pentru aceasta exista piese speciale de etansare si racord la canalizare. Nu se recomanda ingroparea burlanelor in piese neconformate special pentru acest scop, deoarece pot aparea infiltratii de apa pana la nivelul fundatiilor.
Rezolvari pentru streasina
Desi la o prima vedere poate sa nu para un element foarte important al acoperisurilor, streasina influenteaza atat modul in care arata constructia, cat si felul in care este folosit spatiul de sub acoperis (de pilda, acesta poate fi utilizat pentru ascunderea a diverse tipuri de instalatii). Din acest punct de vedere, exista trei tipuri de acoperisuri:
Streasina are in general o latime cuprinsa intre 60 si 90 cm de la perete pana la margine, doar poate avea si dimensiuni mai mici sau mai mari, in functie de arhitectura cladirii.
Iluminarea spatiilor de sub acoperis
Iluminarea naturala a spatiului de sub acoperis s-a facut mult timp cu ajutorul lucarnelor, in perioada moderna trecandu-se la ferestre de mansarda, fiecare dintre cele doua avand avantajele proprii, dar si unele dezavantaje. In ambele cazuri, nu se asigura doar iluminarea, ci se indeplinesc si nevoile de aerisire si ventilare a spatiului interior. Luminatoarele reprezinta o alta metoda de a asigura lumina naturala, din belsug, in zona de sub acoperis.
Lucarnele – elemente clasice de arhitectura, cu un important rol estetic sau functional, sunt alcatuite astfel incat sa permita amplasarea ferestrei in pozitie verticala. Acest lucru le confera doua avantaje: o fereastra mai putin expusa intemperiilor si, de asemenea, un spatiu suplimentar creat prin iesirea in afara planului acoperisului. Lucarnele pot avea cele mai diverse forme (triunghiulare, rotunde, ascutite etc.) si dimensiuni, de acesti factori depinzand cat de multa lumina patrunde in interiorul mansardei. Ele pot fi adaugate si ulterior constructiei, iar o atentie speciala trebuie acordata imbinarilor cu acoperisul.
Ferestrele de mansarda – situate in planul acoperisului si astfel mai expuse intemperiilor, au nevoie de o etanseizare adecvata. Ele asigura mai multa lumina in spatiul de sub acoperis si pot fi amplasate si la verticala, daca mansarda o permite. Gradul de inclinatie este definitoriu: expunerea la intemperii e direct proportionala cu cantitatea de lumina care patrunde prin fereastra. Posibilitatile realizarii ferestrelor de mansarda sunt multiple, ele putand fi simple, dar si cu balcon integrat (in momentul deschiderii ferestrei, partea de jos se ridica si se creeaza astfel un spatiu protejat, care permite iesirea la geam a unei persoane).
Luminatoarele – pot fi sau nu integrate in acoperis si se diferentiaza de ferestre prin faptul ca sunt mult mai mari. Ele pot fi alcatuite din sticla sau din materiale plastice transparente sau translucide (policarbonat, plexiglas sau PVC), pe structura proprie (autoportante) sau pe structura existenta a acoperisului. Pentru a realiza o protectie solara eficienta, pot fi luate in considerare utilizarea unor jaluzele la interior sau utilizarea de brise-soleil-uri la exterior. Pentru a asigura si ventilarea spatiilor in planul luminatoarelor se pot monta ochiuri mobile cu actionare mecanica sau electrica (cu telecomanda).
