Amplasarea corectă a televizorului într-o amenajare
În cei aproape 100 de ani de evoluție, televizoarele au căpătat dimensiuni tot mai mari, iar calitatea imaginii s-a îmbunătățit extraordinar. În consecință, s-a modificat și felul în care aceste aparate electronice au fost integrate într-o amenajare, astfel încât privitorii să aibă o experiență optimă, fără a le afecta confortul sau sănătatea ochilor. Este firesc să existe o diferență între felul în care era amplasat un televizor în vremea de început, a micilor ecrane cu tub catodic și imagine alb-negru, și cum este poziționat în prezent un display LED performant cu diagonala de 200 cm.
Televizorul a rămas o prezență firească în viața noastră, sub forma la care a ajuns în prezent acest aparat electronic. De fapt, televiziunea este doar una dintre funcțiile pe care le are acum un aparat ”smart”, de multe ori fiind vorba despre ecrane prin care putem avea acces la o mulțime de informații, inclusiv servicii multimedia, internet, jocuri sau conținut de interes într-o rețea. S-a vorbit la un moment dat despre demodarea acestuia, în contextul în care aproape toți avem acces la câte un display de dimensiuni mai mici, dar noile funcții l-au revitalizat în mod spectaculos. Inclusiv dintre cei care renunțaseră la televiziune au revenit la aparatul respectiv pentru streaming video, gaming și internet.
Spațiul disponibil și tehnologia
Astfel, televizorul poate fi prezent în living, pe o terasă acoperită (există variante speciale pentru funcționare aer liber), în birou sau bucătărie, dar și în dormitor. Această ultimă variantă este controversată, întrucât specialiștii au constatat o tulburare a ritmului circadian în prezența luminii albastre emise seara de orice display – telefon mobil, tabletă, computer sau televizor (cu efecte asupra calității somnului și stării generale de sănătate). Nu același lucru este valabil, totuși, dimineața, la trezire.
Între poziția televizorului și locul în care ne așezăm pentru vizionare trebuie să existe, deci, o legătură. Este destul de dificil să alegem soluția corectă, mai ales dacă într-o cameră avem mai multe locuri în care să ne putem așeza pentru vizionare – pe canapea, la masă, pe un taburet etc. De asemenea, este mai complicat când vorbim de grupuri care trebuie să se poziționeze într-o zonă favorabilă, având la dispoziție un spațiu limitat. Dar nu este rău când privim televizorul din când în când, în timp ce desfășurăm diverse activități în living sau bucătărie – prin schimbarea focalizării, evităm oboseala ochilor (fapt care se petrece când privim constant dintr-un loc fix). Chiar se recomandă ca, la fiecare 20 de minute de vizionare pe un monitor, să ne schimbăm focalizarea privind un obiect îndepărtat (cel puțin 20 de metri) timp de 20 de secunde; se mai numește ”regula 20-20-20”.
De regulă, pentru a decide amplasarea televizorului, se ține cont de distanță și de unghiul de vizionare, dar și de tipul ecranului. În prezent, piața este dominată de ecranele tip LED, dar mai există și televizoare LCD, cu plasmă sau, uneori, cu tub catodic. Despre cele cu tub catodic s-a discutat la un moment dat că pot ”scăpa” radiații ionizate (raze X), care nu sunt tocmai sănătoase atunci când stăm aproape, dar celelalte emit doar radiații electromagnetice slabe, fără efecte medicale, în afara oboselii ochilor sau a problemelor oftalmologice de nivel cel mult mediu cauzate de o vizionare defectuoasă. Mai degrabă monitoarele de laptop sau calculator pot reprezenta o problemă în acest sens, sau orice ecran pentru copiii care nu au încă niște obiceiuri de viață formate.
Reguli vechi, reguli noi
Recomandarea clasică a optimetriștilor și oftalmologilor este să ne poziționăm astfel încât distanța până la televizor să fie de cel puțin cinci ori mai mare decât diagonala televizorului. De exemplu, un televizor cu diagonala de un metru va fi privit de la cel puțin cinci metri. Condiția de bază este, totuși, să nu ne îndepărtăm prea mult, pentru că vom face eforturi mari să deslușim detaliile, ceea ce, de asemenea, nu este de dorit. Dar această regulă a apărut în timpul televizoarelor cu tub catodic. Regula distanței minime nu mai este valabilă la ultimele generații de aparate (mai ales la cele High Definition), cu un număr mai mare de pixeli. Acestea pot fi urmărite și de la o distanță de trei ori mai mare decât diagonala și chiar de la o dată și jumătate (variantele 4K).
Specialiștii în tehnologie sunt de părere că o experientă perfectă a televizorelor 4 K se poate obține dacă acestea sunt privite sub un câmp vizual de 30°-40°. Problema poate fi totuși apariția astenopiei, o oboseală a ochilor specifică vieții moderne, care se manifestă prin încețoșarea temporară a vederii, dureri de cap, stare de oboseală, ochi iritați, înlăcrimați sau cu senzație de uscăciune etc. O cauză poate fi și faptul că, în timp ce privesc televizorul, oamenii clipesc de două ori mai rar decât în mod normal.
O altă problemă este poziționarea pe verticală. Mulți aleg să folosească suporturi prin care televizoarele sunt fizate în zid, tavan sau alt element de construcție. Chiar dacă astfel putem salva spațiu, nu este o soluție perfectă în orice situație, mai ales dacă televizorul este amplasat prea sus – în acest caz, nu doar ochii, ci și mușchii gâtului trebuie să facă eforturi serioase să își mențină tonusul. Oricum, după un timp privitorul va obosi și va alege fie să aleagă o poziție mai rezonabilă (culcat), fie va renunța la vizionare.
În general, este bine ca ecranul să fie privit perpendicular sau ușor de sus în jos, pentru ca ochiul să rămână într-o poziție neutră, fără încordarea mușchilor. Un reper ar fi următorul: între orizontala de la nivelul ochilor și linia care trece prin ochi și centru televizorului să nu depășească 15°, în sus sau în jos. De aceea mulți aleg să își amplaseze televizorul pe o măsuță de televizor sau pe un raft special al bibliotecii, care să fie poziționat ușor sub nivelul capului.
De asemenea, unghiul la stânga sau la dreapta să nu depășească 40°. Este cazul când avem mai multe canapele sau fotolii în living, sau când ne aflăm într-o sală de meeting, de exemplu. Contează și tehnologia de care dispune aparatul – printre cele mai avansate sunt acum OLED (Organic Light-Emiting Diode), eventual cu varianta AMOLED (Active-Matrix OLED). Acestea oferă aceeași calitate indiferent de unghiul de vizualizare. Privitorul va simți neajunsul în cazul unui ecran mai puțin performant, pentru că nu va mai percepe culorile și detaliile (rezoluția) exact.
Nu în ultimul rând, vom avea grijă la orizontalitatea perfectă a aparatului, altfel vom face un efort mai mare să ne concentrăm asupra imaginii și... există riscul ca televizorul să se răstoarne.
Sursa de iluminare ambientală poate reprezenta și ea o miză. În primul rând, nu se recomandă vizionarea televizorului pe întuneric, deoarece ochii sunt tentați să se focalizeze mai mult pe ecranul luminos, deschizându-se mai larg irisul; o soluție este existența unei lumini ambientale difuze (dar nu un alt punct luminos puternic în față), care să atenueze până la uni nivel rezonabil tendința irisului de a se deschide. De asemenea, nu se pune televizorul în dreptul ferestrei, din același motiv.
Concluziile generale sunt cumva logice. În primul rând, nu alegeți un televizor cu diagonală prea mare atunci când nu puteți poziționa și canapeaua la o distanță optimă, din cauza dimensiunilor camerei sau a celorlalte elemente de amenajare. În al doilea, dacă sunteți pasionat de imagine și țineți să aveți neapărat un anumit tip de televizor, fiți pregătiți să faceți concesiile necesare în amenajarea interioară.
