Aparitie editoriala. Arhitectii romani si detentia politica 1944-1964. Intre destin concentrationar si vocatie profesionala
„Puterea a identificat încă din cele mai vechi timpuri impactul social major pe care-l are creaţia de arhitectură, acţionând în consecinţă. În ceea ce priveşte regimurile totalitare ale secolului XX, atitu¬dinile au fost diferite. În cazul fascismului, pornindu-se de la afirmaţia lui Mussolini conform căreia noua Italie avea nevoie de o nouă arhitectură, aşa cum spunea undeva profesorul Sorin Vasilescu, în cele două decenii de dictatură italiană nu a existat nici măcar un caz – nici excepţia care să fi confirmat regula – de arhitect care să fi fost victima unei forme de represiune. În cazul Germaniei naziste, profesioniştii care nu respectau direcţiile fundamentale trasate de politic în ceea ce privea arta de stat şi participau la alte forme de expresie artistică pierdeau comenzile majore. Cazul celei de-a treia ipostaze – cea bolşevică – este astăzi cunoscut: glonţul în ceafă sau voiajul siberian. Studiul nostru şi-a propus să descopere ce-au păşit unii arhitecţi care au protestat sau au încercat să-şi păstreze o formă de independenţă în România anilor 1944–1964“, afirmă Vlad Mitric-Ciupe, în „argumentul“ la lucrarea sa Arhitecţii români şi detenţia politică 1944-1964. Între destin concentraționar și vocație profesională.
Lucrarea readuce în lumină „subiectul tragediei prin care au trecut unii membri ai breslei”, o temă care, deși a mai fost tratată editorial, a rămas “doar firav atins”, după cum afirmă însuși autorul.
Volumul detaliază 75 de cazuri de arhitecţi de seamă ai României interbelice, profesionişti de prestigiu, cazuri extrem de diverse, atât ca vârstă, gen, calificare profesională, cât și din punct de vedere etnic. G.M. Cantacuzino, I.D. Enescu, Constantin Iotzu, Arghir Culina, Constantin Joja, Nicolae Goga, Ştefan Balş, Virgil Antonescu şi alţii au îndurat rigorile vremii, doar pentru vina de a fi fost unii dintre cei mai buni specialişti în domeniul lor şi de a se fi opus - într-un fel sau altul - comunismului.
"Fiecare caz în parte este special. Mulți arhitecți au fost implicați într-un fel sau în altul în rezistența împotriva comunismului. Toți au fost modele extraordinare de caracter și demnitate. Trăim cu toții într-un Muzeu al comunismului. Există martori ai acuzării și ai aprobării, dar judecător este unul singur”, declară arhitectul Vlad Mitric-Ciupe.
Lucrarea, realizată sub egida Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului cu suportul Uniunii Arhitectilor din Romania și a Ordinului Arhitecților din România, prin finanțare din Timbrul Arhitecturii, a fost lansată în martie 2014.
