Avem nevoie de autorizație pentru închiderea balconului?
Amenajarea balconului de la bloc, în varianta lui închisă cu tâmplărie termoizolantă, este de multă vreme o temă de interes pentru locatari, ba chiar și pentru designeri; încercăm să găsim soluții cât mai originale de a face funcțional și plăcut un spațiu cu potențial restrâns, care a fost conceput în alte condiții și cu alte scopuri. Totuși, problema pe care am vrea să o dezbatem aici este următoarea: suntem convinși de soliditatea acelui balcon? Avem actele în regulă? De câțiva ani se discută noul cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, iar în ultima vreme s-a dat sfară în țară că, pentru închiderea balconului, nu ar mai fi nevoie de autorizație de construire, ci doar de o notificare la primărie și, eventual, de acordul asociației de proprietari. Să vedem cum stăm, de fapt.
O preocupare națională
Balcoanele închise ale blocurilor de locuințe sunt o prezență curentă în peisajul urban românesc, aproape cu specific național. Din perspectiva proprietarului, sunt spațiile cele mai luminoase, în care poate crește câteva plante de apartament și pe care le folosește ca ”turnuri de control” – vede ce se mai întâmplă pe stradă, sau cum e vremea. În urma unor eforturi considerabile de creativitate și în funcție de suprafață, le poate transforma în zone de relaxare, apreciate în lunile cu temperaturi suportabile (sau tot timpul anului, dacă beneficiază de climatizare). Totuși, multe dintre ele sunt strâmte, incomode și cu greu le poți găsi o altă utilitate decât cea de... debara sau cămară. Un străin de realitățile românești ar pune o întrebare logică: de ce să construiești un balcon mic pe care apoi să îl închizi, în loc să proiectezi de la bun început o cameră cu suprafață mai mare, dar fără balcon (eventual cu o suprafață vitrată mai generoasă)? Sau o verandă închisă cu o suprafață suficient de mare, astfel încât să își dovedească funcționalitatea și să ofere un anumit grad de confort? Iar totul ar fi autorizat și realizat odată cu întregul proiect, fără complicații.
Balconul, acea platformă cu balustradă care iese în consolă din peretele unei clădiri, a fost gândit din cele mai vechi timpuri ca extensie către exteriorul spațiului locuit. Deseori a fost un element de construcție fără o miză structurală consistentă și, foarte important, integrat estetic în arhitectura fațadei. În mod normal, ar trebui să își păstreze în timp forma și utilizarea.
În deceniile din urmă, însă, la noi închiderea balcoanelor a devenit o adevărată obsesie. Este adevărat, din lipsă de spațiu util, se caută orice soluție pentru a mai ”ciupi” câțiva metri pătrați, de a obține o cameră în plus, chiar și una mică. Date fiind apartamentele din perioada comunistă, poate fi de înțeles. Practica aceasta ar trebui, teoretic, să fie părăsită la construcțiile noi, care se presupune că au mai puține limitări de spațiu. Greșit! După ce vede apartamentul și este mulțumit de faptul că are balcon, una dintre primele griji ale potențialului compărător, sau a proaspătului proprietar, este să închidă acel balcon, în acord (sau nu) cu vecinii săi. Să vedem ce opțiuni are, din punct de vedere juridic.
Simplificată, dar e autorizație
Până în urmă cu câțiva ani, pentru a-ți închide balconul aveai nevoie de autorizație de construire ”full”, ca pentru orice modificare adusă unui imobil. Într-adevăr, era o procedură complicată, care necesita ceva efort atât din partea celor care solicitau, cât și din partea autorităților emitente. Mai mult decât atât, puțini erau cei care respectau legislația. Două legi, una din 2019 și una din 2020, au adus noutăți pe acest subiect. Prima (Legea 193/2019) aduce o modificare la Legea 50/1991, simplificând procedura: autorizația de construire se acordă pe baza unei documentații cu conținut simplificat. Se cere doar memoriu de arhitectură, releveu, fațadă, propunerea de închidere a balcoanelor/logiilor și avizul proiectantului inițial sau, după caz, expertiză tehnică. O a doua modificare a fost Legea 149/2020, care a arătat mai multă înțelegere pentru cei care locuiau la parterul blocului, vulnerabili din anumite puncte de vedere – în principal se urmărea să nu se intre prin efracție, să fie protejați de zgomot și noxe. Aceștia își pot închide astfel balcoanele tot în urma unei autorizații cu conținut simplificat, dar fără să mai fie nevoie de acordul vecinilor, ci doar de cel al asociației de proprietari. Iată ultimele ”concesii” făcute de autorități celor care doresc să își închidă balcoanele. A efectua însă o asemenea lucrare fără autorizație de construire, în formă completă sau simplificată, ar fi o adevărată aventură. Tâmplăria poate cântări câteva sute de kilograme; dacă se face și o amenajare cu placări rigide (ceramică, piatră) și se mai adaugă ceva mobilier, integritatea platformei devine incertă. Puțini sunt conștienți de greutatea pe care o adăugăm prin finisaje și mobilier. Unii chiar au transformat balconul în spațiu locuibil, deci i-au schimbat și destinația. Autoritățile și specialiștii în construcții trebuie să aibă un control asupra acestor modificări aduse construcțiilor, în contextul în care, oricum, lucrurile nu sunt tocmai în bună regulă.
Când a început totul?
Totul a început în anii 1990, când locatarii blocurilor construite în perioada comunistă, pentru a câștiga spațiu, au început să își închidă balcoanele cu niște structuri din metal (profile) sau lemn și sticlă. Fiecare se gospodărea după posibilități, astfel încât deseori luau naștere fie improvizații care riscau să se dezintegreze la prima rafală de vânt, fie structuri grele, care solicitau excesiv platformele ieșite în consolă, susceptibile să se prăbușească. Platformele balcoanelor erau, deseori, mai puțin rezistente decât planșeele pe care le continuau. Se închideau atât balcoane, cât și logii, bovindouri sau foișoare – fiecare ce a avut. Au fost cazuri când proprietarii de apartamente la bloc și-au construit efectiv balcoane noi, fără să țină cont de faptul că puneau în pericol siguranța imobilului și a celor care treceau pe dedesubt. În mod firesc, legislația ar fi trebuit să pună un pic de ordine în acest haos. Închiderea balcoanelor solicita structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcțiilor și aspectul lor arhitectural (cu atât mai mult în cazul clădirilor monument istoric sau din zone protejate). Deci, se impunea o autorizație de construire, ceea ce a fost prevăzut de legislație.
Puțini dintre cei care au inițiat astfel de lucrări au făcut-o însă în condiții de legalitate; numărul a fost atât de mare, încât autoritățile au renunțat să mai controleze fenomenul, iar în timp faptele s-au prescris (existente dintr-un trecut nedeterminat). Oricum, exista o ”scăpare” în lege care permitea intervenții cu caracter provizoriu.
După câțiva ani, a apărut tâmplăria termoizolantă și, pe măsură ce prețul acesteia devenea mai accesibil, fenomenul continua să se extindă. Mai mult decât atât, unii și-au demolat zidul dinspre balcon, creând un singur spațiu; greu de presupus că vreuna dintre aceste lucrări a avut autorizație de construire.
Totul a devenit ”oficial” odată cu programele de reabilitare termică a blocurilor: s-au placat zidurile exterioare cu material termoizolant și toate balcoanele au fost închise, de regulă, cu tâmplărie din PVC. A fost și o formă de intrare în legalitate, deoarece autorizațiile de construire necesare au acoperit și această lucrare, realizată cu implicarea asociațiilor de proprietari. De multe ori, pentru a se respecta proiectul de reabilitare, închiderile existente au fost desființate și înlocuite cu cele ”autorizate”, din motive tehnice sau estetice. În mod ironic, în această etapă a devenit oarecum obligatoriu să îți închizi balconul, pentru eficientizarea energetică a construcției și, desigur, pentru un aspect unitar al fațadei. Legea spunea că ești obligat să eficientizezi energetic clădirea, dar nu se specifica și modalitatea clară prin care se obținea acest lucru (decidea, însă, asociația). Cei care nu și-au dorit această intervenție nu au avut încotro și s-au conformat. Foarte puține blocuri au fost reabilitate termic păstrându-se forma inițială a construcției, cu balcoanele deschise.
Am stabilit cum stau lucrurile în prezent. Ar mai fi de spus că o prevedere a noii legislații permite, fără autorizație de construire, modificări de compartimentare nestructurale demontabile (în trecut, erau permise compartimentări nestructurale provizorii, așa cum am menționat). Este greu de dovedit că închiderea balconului este o compartimentare demontabilă, așa că... sfatul nostru este să respectați legea; e mult mai bine, pentru siguranța noastră, a tuturor, respectiv pentru bugetul dumneavoastră, care poate fi afectat de amenzi usturătoare.
