Barul aflat la 12 m sub pământ. Pe cât de vechi, pe atât de modern

Istoricii care au cercetat cladirea au relevat faptul ca aceasta a fost odata folosita ca institutie cu practici mai mult sau mai putin legale, in perioada anilor ’50 si ’60, cand scena jazz-ului vienez era in plina glorie gratie unor nume precum Joe Zawinul sau Fatty George. De vreme ce clientul a dorit ca acest spatiu sa fie readus la viata, biroul de arhitectura Büro KLK si-a propus sa transforme pivnita intr-un bar de cocktailuri amenajat in stil contemporan.

O usa duce catre o intrare stramta catre primul nivel al subsolului, iar peretii au ramas la fel ca cei originali. O scara din lemn, cu trepte iluminate, coboara inca 7 m in subsol, unde apar arcade din piatra.

In interiorul barului se regasesc cateva separeuri, dintre care unul ascuns, cea mai mica galerie de arta din Viena si cateva holuri secrete care inconjoara zona centrala.

In zona barului, toate echipamentele sunt asezate direct pe o placa din beton, iar grinda cu zabrele portante a fost creata in urma cerintelor ingineresti. Tubulatura de ventilatie a devenit un accent in amenajare, mai ales ca a fost imbracata in aur. 

Pardoseala din beton din spatele barului a fost acoperita de marmura neagra Nero Marquinal; placajul a fost executat manual, in spic. Separeurile numeroase asigura mai multe locuri unde clientii pot lua loc; in prima imagine de mai jos, separeul intunecat este mascat de draperii si are canapele din piele inchisa la culoare. Pe de alta parte, spatiile deschise au fost dotate cu canapele si fotolii confortabile, din piele maro. 

Intr-un alt separeu canapelele albastre par scufundate in pardoseala ridicata, iar usile din lemn cu manere aurii se asorteaza cu tubulatura de ventilatie si cu scarile din lemn.