Când și cum folosim țevi sau conducte din PPR

Apărute pe piața instalațiilor cu un deceniu și mai bine în urmă, conductele și țevile PPR cu inserție de fibră compozită au fost adoptate ca soluții viabile pentru multe lucrări de furnizare a apei reci și calde, dar și pentru transportul agentului termic între centrală și calorifere. Nu dorim să facem o apologie, ci să scoatem în evidență câteva proprietăți, inclusiv limite în utilizare, ale acestui material pe care unii beneficiari îl evită în mod aprioric, sub influența forumurilor de pe internet și a unor instalatori care uneori pot fi părtinitori, din diverse motive. Dincolo de orice preferință subiectivă, să mizăm totuși pe argumente tehnice și economice, astfel încât să alegem varianta potrivită pentru o lucrare.

De cele mai multe ori, se menționează ca alternativă net superioară instalația din țeavă de cupru montată cu ajutorul unui aliaj (cositor). Este greu de stabilit dacă instalatorii recomandă această variantă din convingere sau pentru că își pot atribui montajul, care este ceva mai laborios, iar prețul este, desigur, mai mare, deci și marja de profit crește substanțial. Corect ar fi ca lucrarea să fie adaptată necesităților beneficiarului și bugetului acestuia, lucru care nu se întâmplă întotdeauna. Beneficiarul poate cheltui mai mulți bani decât bugetul stabilit, fără să fie neapărat nevoie. Se aduce uneori ca argument aspectul – instalația de cupru este mai aspectuoasă și mai discretă. Este adevărat, dar o țeavă de cupru are pierderi de căldură semnificative, prin urmare ar trebui acoperită cu o cochilie termoizolantă, ceea ce nu prea ajută din punct de vedere estetic.

Un alt argument este rezistența în timp: cuprul ”n-are moarte”, pe când țeava PPR poate rezista doar câteva decenii, cu atât mai puțin cu cât temperatura apei este mai mare. Aici ar trebui să fim un pic lucizi: cât timp poate fi exploatată o instalație fără a-i schimba sursa de căldură, elementele radiante sau țevile? Cât timp poate fi utilizat un imobil fără o renovare generală și o modernizare a instalațiilor? Poate chiar nu este nevoie ca instalațiile să dureze mai mult decât casa. Poate este vorba doar de o casă de vacanță. La ce temperatură vom folosi instalația de încălzire și cât timp? În funcție de acești parametri vom stabili materialele, astfel încât să nu cheltuim mai mult decât este necesar.

Dar să vedem ce este acest PPR. Este un polimer termoplastic, asemănător cu polietilena, mai puțin rigid și mai rezistent la temperaturi ridicate. Denumirea vine de la ”polypropylene random copolymer”, material descoperit în anii 1950 în cadrul unei companii chimice americane. Datorită rezistenței mecanice și termice deosebite, a început să fie utilizat în diverse aplicații tehnice, industriale și chiar arhitecturale, iar de câteva decenii în domeniul instalațiilor. Polipropilena poate lua orice formă prin injecție, extrudare sau pulverizare, astfel încât o întâlnim în numeroase obiecte din viața de zi cu zi: mobilier, jucării, caserole pentru alimente, interioarele automobilelor, furtune și țevi etc.

Instalatii - tevi din polipropilena

Utilizată atât pentru instalațiile de apă, canalizare și drenaj, cât și pentru instalațiile termice, de încălzire, polipropilena își evidențiază câteva proprietăți de care trebuie să ținem cont:
• Dată fiind densitatea de circa 0,9 g/cm³, este cel mai ușor plastic de pe piața materialelor folosite în construcții (în formă neexpandată, desigur). Există și polipropilenă expandată (PPE), care are anumite proprietăți elastice și este folosită pentru obiecte care absorb șocurile mecanice.
• Temperatura de topire este undeva între 160 și 170 ºC, ceea ce o poate face simplu de prelucrat cu o sursă de căldură. Mai trebuie spus că se degradează lent la temperaturi de peste 100 ºC, iar sub 0 ºC devine fragilă, de aceea nu este de dorit să lăsăm o țeavă PPR la temperatura de îngheț cu apă în ea. De asemenea, nu se folosește la exterior sau cu expunere la soare pentru că nu rezistă foarte bine la radiația UV.
• Durata de viață depinde de temperatura de exploatare. Pentru apa rece, conducta rezistă fără probleme timp de decenii, cu țintă spre 100 de ani. Pentru apa caldă, îmbătrânirea vine mai rapid, fiind mai lentă cu cât temperatura este mai mică; rezistența țevii ca atare crește, de asemenea, pe măsură ce diametrul este mai mic.
• Un alt aspect este expansiunea termică, deci dilatarea la temperaturi ridicate, de aceea țevile nu trebuie fixate rigid, ci cu o anumită libertate; această proprietate este comună majorității materialelor și, în general, țevile nu se montează rigid.
• Pentru optimizarea comportamentului la solicitări termice și mecanice, țevile PPR sunt armate cu inserții de fibră compozită. Totuși, nu trebuie tensionate excesiv și nicidecum încovoiate sau îndoite, iar depozitarea țevilor se face prin sprijinirea pe întreaga lungime, nu vertical. Dacă se dorește obținerea unei curburi cu raza mai mică de 8 x diametrul țevii, aceasta se va face prin încălzire la 140 ºC utilizând o suflantă cu aer cald (nu cu flacără, deoarece se produc modificări moleculare).
• PPR este rezistentă la solvenți organici, grăsimi și substanțe care nu oxidează foarte puternic, deci nu trebuie să ne îngrijorăm dacă am vărsat pe ea vreun lichid din activitatea curentă. Spre deosebire de țevile metalice, nu oxidează, deci instalațiile nu vor transporta oxizi care degradează centrala termică, radiatoarele și celelalte elemente de instalații.
• Din perspectiva siguranței la incendiu, polipropilena se aprinde la circa 260 ºC, fiind combustibilă, deci vom lua în calcul acest aspect, inclusiv când poziționăm țevile în apropierea unor surse de căldură.
• Siguranța sanitară este asigurată prin faptul că nu este permisă proliferarea microorganismelor și nici transportul unor metale sau oxizi metalici. PPR este potrivită inclusiv furnizării de apă potabilă, dar există totuși o reticență din perspectiva antrenării de particule microplastice, subiect larg dezbătut într-o lume în care materialele plastice par să aibă efecte nocive asupra organismului uman și asupra mediului. Reciclarea este posibilă, similar cu celelalte materiale plastice.

Accesorii si elemente de montaj pentru tevi din polipropilena

Din acest material sunt realizate nu doar țevile, ci și celelalte elemente de montaj sau accesorii (coturi, robinete, mufe, fitinguri, reducții etc.), astfel încât putem avea la dispoziție un sistem complet. Culorile pot fi diverse – albe, gri, verzi etc. Bridele de fixare sunt din același material, având același coeficient de dilatare; folosirea unor sisteme de prindere metalică fixă poate afecta instalația. Atunci când se apelează la îngroparea în beton, care nu afectează materialul, se recomandă totuși introducerea într-un tub de protecție mai larg, din același motiv. Pentru a evita transferul de căldură și a păstra o temperatură uniformă a agentului termic sau apei, se mai recomandă folosirea unor cochilii termoizolante, deși polipropilena are un transfer termic redus.

Realizarea instalațiilor este o operațiune relativ simplă, conectarea lor fiind posibilă prin încălzire la o temperatură controlată cu un echipament special, nu foarte scump (variantele DIY nu depășesc 300 de lei).

În consecință, instalațiile din PPR pot fi folosite cu succes într-o multitudine de situații, cu condiția să fie respectate anumite măsuri de protecție referitoare la temperaturile și durata de exploatare, expunerea la anumiți factori de mediu, o serie de reguli de montaj care asigură o durată de viață prelungită. Reparațiile nu sunt scumpe, dar trebuie luate în calcul daunele pe care le poate provoca o defecțiune. Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă va apela la acest material sau va ridica mai sus nivelul de exigență.