Casa si studioul arhitectului Ricardo Bofill, ascunse intre peretii unei vechi fabrici de ciment
Vechea fabrica este un exemplu graitor pentru schimbarile si fetele pe care arhitectura locala le poate lua, asimiland de-a lungul timpului numeroase stiluri pe masura ce a capatat noi functii. Complexul, ce asigura o varietate de spatii industriale in stiluri condimentate de accente brutaliste si suprarealiste, a suferit numeroase modificari ce au transformat structura existenta intr-un studio, o galerie, o gradina si chiar o locuinta. Vegetatia bogata din jur face sa para ca un mini-oras a rasarit din complexul fabricii de ciment.
Lucrarile de reconversie au durat doi ani, iar acum La Fabrica este sediul biroului Taller de Arquitectura. Deoarece continea un spectru larg de structuri, reconversia fabricii a fost abordata precum realizarea unei sculpturi - unele elemente au fost demolate cu ajutorul ciocanelor pneumatice si dinamitei, scopul fiind acela de a descoperi incaperi ascunse si de a crea relatii noi intre partile diferite ale cladirii. Elementele periculoase, precum silozurile pline cu ciment, au devenit inaccesibile. Pasul urmator pe care Bofill l-a implementat a fost procesul de plantare, creandu-se o serie de gradini in incinta complexului si de acoperisuri cu vegetatie, care cu timpul au crescut (si vor continua sa creasca) pentru a estompa granita dintre natura si cladire.
Noile relatii dintre functiuni arata cum forma si functia nu se exclud reciproc, arhitectul putand transforma interioarele La Fabrica in orice tip de functiuni, daca dorinta merge mana in mana cu imaginatia. Rezultatul ne prezinta un raport echilibrat de stil industrial vernacular, vegetatie si functiuni readaptate, astfel incat niciunul dintre elemente nu domina deasupra celorlalte.
