Case din lemn, beton sau metal?
Orice discuţie despre case de lemn îţi va trimite imaginaţia spre ceva înghesuit şi incomod spoit pe dinafară într-un baiţ care dă culoarea cozonacului. Ceva între căsuţele de tabără pe unde te-ai chinuit cu lipsa apei curente când erai mic(ă) şi cabanele din buşteni (nu oraşul) pe care le vând firmele pe net. Tot incomode şi ălea, pentru că aer şi pentru că crăpături.
Normal, se poate şi mult mai rău, atât de rău încât s-a făcut chiar un documentar despre ăia care le fac (pe National Geographic sau pe Discovery l-am văzut, nu mai ştiu). Sunt un fel de firmă care măcelăreşte păduri ca să facă locuinţe scumpe şi impractice din buşteni grandioşi pentru persoane foarte potente financiar. Genul de persoane care cred că pot amesteca tot ce le place într-un tot armonios: vor şi lux, şi cabană, şi vilă, şi gâfâituri admirative din partea oaspeţilor. Le găsiţi pe Google dacă alăturaţi substantivelor “wood” şi “home”, echivalentul anglofon al epitetelor “uluitor” sau “incredibil”. Ceea ce exact asta sunt, de vreme ce asta a hotărât înţelepciunea colectivă.
Căsuţă prefabricată din rigle de lemn.
Imagine preluată de pe http://www.sloaepi.org/create-homemade-wooden-house/teak-wooden-house/.
Google aici. Grădina lui Dumnezeu e cât casa asta de mare.
Imagine preluată de pe site-ul unde duce linkul: https://www.homestratosphere.com/log-homes/.
De fapt, în conversaţie, cel mai sănătos e să specificăm partea casei pe care o vrem din lemn, că ar putea să fie vorba doar de structura ei. Pentru că o casă care are structura din lemn e tot “casă de lemn”, chiar dacă pe exterior nu îi vezi lemnul (întrebarea e dacă tu zici că e “de lemn” când are lemn doar pe exterior). Exemple foarte bune de aşa ceva au europenii din nord, a căror tradiţie neîntreruptă şi grad de sofisticare culturală le-a permis să facă treabă bună cu material puţin, dar, uneori şi americanii.
Casa Chmar, arh. Mack Scogin. Structură de lemn îmbrăcată în plăci finisate cu stuco.
Imagine preluată de pe https://ro.pinterest.com/pin/131871095311857576/.
Ştiu, casa din imagine pare că e din beton toată. Deh, e treaba cu aparenţele înşelătoare.
Am amintit de beton: multora ne evocă senzaţia de rece şi abraziv. Sunt unul dintre cei cărora nu le-a plăcut materialul ăsta până am dat de arhitectura lui Tadao Ando. Care a reuşit să îl pună în operă la locuinţe convingându-şi clienţii că suprafaţa lui le va evoca mai degrabă atingerea mătăsii decât ce simţim când atingem o stâncă. Şi a reuşit lucrul ăsta: bunicuţa care s-a mutat laolaltă cu tinerii familiei în casa pe care ei au comandat-o arhitectului a fost împotriva ideii, iniţial. După ce a trecut peste prima impresie a înţeles că arhitectul a reuşit să le ofere lucrul pe care ei, ca japonezi, îl apreciau fără să realizeze la casele lor tradiţionale din lemn: senzaţia că locuiesc într-un înveliş cu textură catifelată care îi fereşte vizual de ochii străzii.
Perete din beton armat, casa Koshino, arh. Tadao Ando.
Imagine preluată de pe https://www.behance.net/gallery/1333427/Koshino-House-Tadao-Ando.
Să nu uit: uneori casele din beton armat sunt termoizolate spre exterior (în clima noastră, de exemplu, e chiar indicat). Atunci nu putem ştii la prima vedere dacă locuinţa respectivă e din beton sau din lemn. N-ar fi prima dată când hainele mint.
Structurile metalice se pot folosi şi la case, nu doar la hale. Sunt mai scumpe, dar uneori merită, pentru că aliajele care au la bază oţelul permit deschideri structurale mai mari decât lemnul sau betonul. Iar asta e păcat să nu se vadă (am ales un exemplu extrem, pentru că am putut).
Imagine preluată de pe https://en.wikiarquitectura.com/building/house-in-bordeaux/.
Casa din Bordeaux, concepută de arhitectul Rem Koolhaas, seamănă a navă spaţială. Şi e mişto (chiar dacă mai şchioapătă pe alocuri, vezi filmul Koolhaas Houselife, în care sunt descrise peripeţiile doamnei care se ocupă cu menajul casei). Unul dintre proprietari era suferind de handicap locomotor şi depindea de scaun cu rotile, iar arhitectul s-a asigurat că rezolvarea sa îl ajută să se mişte confortabil prin propria casă:
Felia de planşeu pe care stau biroul şi scaunul se deplasează pe verticală prin acţionare electrică.
Imagine preluată de pe https://en.wikiarquitectura.com/building/house-in-bordeaux/.
Arhitectura contemporană este, uneori, greu de descifrat. Dar eu personal aş prefera să am o casă care face lumea să se scarpine în cap, decât una care să deranjeze pe toată lumea (case urâte în articolul precedent) şi în care să nu mă simt confortabil.
P.S.: Am omis voit zidăria din cărămidă pentru că ştim deja destule despre ea. Despre structurile din lemn, metal sau beton pot spune că sunt la fel de bune toate atâta vreme cât sunt folosite în alcătuiri conforme cu caracteristicile lor.
