Cât timp vom mai folosi gazele naturale în locuințe?
În prezent, românii încă folosesc intens gazele naturale pentru încălzirea clădirilor și pentru prepararea alimentelor. Lucrurile evoluează însă rapid pe plan european și mondial, deși la noi se vorbește destul de puțin pe acest subiect. Între timp, se înregistrează o diversificare a surselor de energie, existând o tendință de creștere pentru variantele sustenabile sau cu o amprentă redusă de carbon (pompe de căldură, panouri solare, eoliene, biomasă etc.). Acestea vor reprezenta, dacă nu surse unice, oricum echipamentele care vor furniza cea mai mare parte a energiei necesare încălzirii locuințelor.
Între eficiență și poluare
Există încă resurse importante de gaze naturale, dar în ritmul de consum actual se estimează că în circa jumătate de secol acestea vor fi epuizate. Bineînțeles, se fac prospectări și cu siguranță vor fi găsite și alte zăcăminte, dar aceasta nu va schimba radical situația. În același timp, problemele de mediu devin tot mai acute, stârnind controverse între susținătorii și contestatarii măsurilor radicale. În privința consumului de gaze naturale, sunt două curente de opinie. Pe de o parte, se susține că, cel puțin pentru moment, nu se poate renunța complet la utilizarea lor, dată fiind eficiența energetică ridicată a arderii și prețul accesibil, respectiv faptul că sursele alternative pot fi imprevizibile și insuficiente. Pe de altă parte, se afirmă că gradul de poluare impune oprirea cât mai rapidă a consumului în scopul obținerii de energie termică (gazele naturale sunt folosite și în industria chimică, respectiv la producerea de electricitate). Poate că o privire de ansamblu asupra acestei industrii ne va ajuta să luăm decizii mai realiste atunci când ne alegem sursele de încălzire pentru case noi, mai ales în contextul standardului nZEB, după care sunt proiectate și construite toate locuințele începând cu 2021.
Arderea gazelor naturale rafinate produce cu până la 30% mai puțin dioxid de carbon decât petrolul, raportat la cantitatea de energie eliberată, și cu până la 45% mai puțin decât cărbunele, deci se poate spune că impactul lui ecologic este mai mic decât în cazul celorlalți combustibili fosili. O problemă este însă faptul că, în timpul extragerii, producției și transportului, se produc pierderi semnificative, aceste gaze urcând în atmosferă și producând așa-numitul ”efect de seră”, alături de celelalte tipuri de gaze (dioxid de carbon, vapori de apă, ozon etc.). Anual se emit în atmosferă circa 8 miliarde de tone de dioxid de carbon rezultat din arderea gazelor, mai puțin decât la petrol (12 miliarde de tone).
Ce gaze ardem?
Gazele combustibile pe care le primim prin rețelele de furnizare convenționale sunt alcătuite în principiu din metan, o hidrocarbură care se găsește în subsol, dar și în atmosferă – există o discuție destul de intensă pe tema efectului de seră produs de acestea, ca urmare a creșterii animalelor și a altor activități umane. Este un gaz incolor, inodor, mai ușor decât aerul și care se evaporă la temperaturi extrem de mici (- 160°C), la presiunea de o atmosferă. Are o putere calorică foarte mare, ceea ce îl face o resursă importantă de energie pentru economia momentului. Alte gaze pe care le primim pe conductă în cantități mai mici sunt fie alte hidrocarburi combustibile (etan, propan, butan, pentan, hexan), fie gaze diverse rămase din zăcăminte sau din procesul de producție (azot, dioxid de carbon, oxigen, hidrogen sulfurat). Unele dintre gazele combustibile menționate sunt prezente doar în cantități mici, așa cum am spus, și pot fi mai valoroase economic, dar separarea lor completă ar fi prea costisitoare. Nu în ultimul rând, în compoziția gazelor primite avem etilmercaptanul, un compus adăugat pentru ca, atunci când se produc scurgeri, să le putem detecta prin simplul miros, fără alte instrumente specializate. Conform standardelor, procentul de metan trebuie să fie de minimum 85% din totalul gazelor furnizate – este vorba de procente molare, deci practic din numărul de molecule dintr-o anumită cantitate.
Aici trebuie să facem o deosebire între tipurile de produse pe bază de hidrocarburi pe care le folosim în diversele noastre activități domestice sau de altă natură. Din rețeaua de distribuție primim deci gaz metan, dar se poate folosi la fel de bine și propanul sau butanul, gaze care ne sunt livrate în butelii de diverse capacități, pentru a le folosi la aragaze, boilere sau la centrale termice special concepute sau adaptate în acest scop. Varianta cea mai întâlnită este de fapt Gazul Petrol Lichefiat (GPL), care este un amestec de propan și butan, în diverse proporții. Prin aducerea la presiuni mari, de circa 17 bari, aceste gaze se lichefiază și pot fi îmbuteliate mai ușor pentru transport. Propanul devine gazos (fierbe) la - 40°C, iar butanul la - 1°C, ceea ce înseamnă că primul se aprinde mai bine la frig și este mai eficient, dar este și mai periculos la temperaturi ridicate, de aceea pentru aparate de gătit sunt folosite buteliile cu GPL având conținut ridicat de butan, optim la temperaturi de peste 5°C. Există centrale termice care funcționează cu propan, dar cele mai multe utilizează amestecul GPL. A nu se confunda cu autogazul folosit pentru alimentarea automobilelor, care are un conținut ridicat de propan (peste 60%) și este impropriu numit GPL.
Orizontul de așteptare
Date fiind efectele negative asupra mediului ale arderii acestor gaze, în unele țări se discută tot mai mult despre limitarea sau chiar oprirea consumului lor pentru încălzire sau prepararea alimentelor. De exemplu, în SUA, chiar dacă nu există o strategie federală în acest sens, mai multe municipalități sau chiar state au luat unele măsuri precum oprirea extinderii rețelelor de furnizare ori a branșării caselor nou construite, folosindu-se exclusiv energia electrică – fie din surse convenționale, fie de la panouri solare sau generatoare eoliene. Este cazul orașelor San Francisco, Seattle și New York, respectiv al statelor Massachusetts și California. Alte unități administrative au elaborat sau sunt pe cale să adopte normative care nu interzic explicit consumul de gaze naturale, ci impun ca aparatele de gătit, boilerele și sistemele de climatizare să fie exclusiv electrice, deci este tot o formă de obligativitate. Dincolo de aspectul ecologic, în justificarea acestor măsuri se menționează și riscurile legate de sănătate; aragazele și cuptoarele cu gaze pot provoca boli respiratorii (astm, în special la copii) din cauza gazelor de ardere neevacuate, inclusiv dioxid de azot care este foarte toxic. Din cauza toxicității, unele aragaze (inclusiv la noi) au plita pe bază de gaze și cuptorul, care expune alimentele direct la gazele de ardere, pe bază de curent electric.
În Europa, avem deja un istoric al renunțării la gaze și situația se precipită tot mai mult. Iată câteva exemple:
• Austria: interzicerea centralelor termice și boilerelor cu combustibili fosili (inclusiv gaze naturale) din 2023 în toate construcțiile noi, iar ca proiect de viitor desființarea celor cu cărbune sau petrol (inclusiv păcură) din clădirile exstente;
• Belgia – Flandra: nicio conexiune nouă la gaze naturale din 2025;
• Danemarca: până în 2029, toate cazanele pe gaze naturale vor fi înlocuite cu variante centralizate care funcționează cu energie regenerabilă, respectiv pompe de căldură;
• Franța: fără cazane pe gaze la toate construcțiile noi, din 2023;
• Germania: din 2026, 65% din energia pentru încălzire va fi din surse regenerabile, doar 35% din gaze naturale (cazanele pe cărbune și petrol vor fi interzise);
• Irlanda: interzicerea cazanelor pe gaze și petrol nou instalate din 2025;
• Italia: maxim 40% din energie se obține din combustibili neregenerabili;
• Luxemburg: fără instalații pe gaze și petrol în clădirile noi, din 2023;
• Marea Britanie: interzicerea cazanelor pe gaze naturale și petrol din 2025;
• Olanda: fără conectări noi la gaze începând din 2018 și pompe de căldură obligatorii din 2026;
• Slovacia: interzicerea vânzării și instalării de noi centrale pe gaze și petrol din 2023.
Ca principiu, gazele naturale sunt considerate în acest moment un combustibil de tranzit către sursele regenerabile sau chiar hidrogen, având în vedere faptul că nu sunt atât de poluante precum petrolul și, mai ales, cărbunele. Totuși, tendința este cea de a se renunța treptat la ele. În octombrie anul acesta, a intrat în vigoare o directivă a Uniunii Europene care prevede realizarea de economii importante, până în 2030, la energia primară și cea finală utilizate. Ceea ce se va transpune, cu siguranță, în reducerea drastică a consumului de gaze naturale, deci investițiile individuale în acest domeniu trebuie bine gândite.
