Ce înseamnă o locuință optimă pentru persoanele în vârstă
Societatea modernă, cu toate problemele sale, creează condiții de trai care cresc progresiv speranța de viață a oamenilor. Acest lucru pune însă presiune pe asigurările sociale, pe sistemele de pensii și cele de sănătate, pe legislația muncii și, nu în ultimul rând, pe piața imobiliară, cu consecințe asupra prețurilor locuințelor, modului de a construi, materialelor de construcție, dotărilor ș.am.d.
O problemă a societății actuale
Studiile din ultimii ani arată că piața imobiliară din țările dezvoltate (despre celelalte nu este cazul să discutăm) este nepregătită pentru acest fenomen al creșterii vârstei medii a populației. Dacă în anii 1950, doar una din 12 persoane reușea să trăiască peste 65 de ani, se așteapătă ca în următoarele două decenii să atingă această vârstă una din 4. În consecință, este nevoie de locuințe mai multe și adaptate stilului de viață al unui om cu nevoi specifice, cauzate de vârsta înaintată. Criza se simte deja, deoarece în acești ani ajung la vârsta de pensionare cei din generația ”Baby boom”, născuți în anii 1946 – 1964, o perioadă cu o natalitate crescută, după experiența nefastă a celui de Al Doilea Război Mondial. Un studiu recent al institului german Pestel, realizat la solicitarea Asociației Federale a Specialiștilor în Materiale de Construcții din Germania (BDB), reflectă faptul că populația acestei țări devine nu doar mai în vârstă, ci și mai săracă, reușind tot mai greu să își găsească o locuință optimă sau să investească în reamenajarea celei existente. O țară în care, peste două decenii, 21 de milioane de oameni vor face parte din grupa de vârstă „67+”, va avea probleme serioase în a găsi pentru aceștia soluții de trai decente. Așa cum se conturează deja, vor exista ”orașe tinere” și ”orașe bătrâne” – în care mai mult de 40% din populație va fi constituită din vârstnici. Același studiu arată că, în prezent, doar unul din 7 apartamente este adecvat să găzduiască o persoană în vârstă, dispunând de confortul necesar și de facilități minimale, precum: pardoseli fără praguri, uși largi, coridoare și camere spațioase, în care să se poată utiliza scaunul cu rotile sau cadrul de mers.
În SUA, circa 15% din populație a depășit vârsta de 65 de ani, iar acest procent este în creștere, cu efecte puternice asupra economiei americane. Există deja localități și comunități care se dezvoltă tocmai în această direcție: să poată asigura vârstnicilor nu doar servicii sociale și de sănătate adecvate, ci și locuințe potrivite, respectiv un urbanism care să ofere siguranță și soluții de agrement, fără ca locuitorii să facă eforturi fizice considerabile. Există chiar clasamente ale orașelor și comunităților potrivite celor care se pensionează, în care aceștia se pot muta.
Elemente de bază
Dacă ne referim la amenajarea spațiului locuibil, nevoile persoanelor în vârstă sunt cunoscute în bună măsură, acestea fiind observate în aziluri sau cămine speciale, existente de sute de ani. O parte din soluțiile existente în aceste instituții pot fi implementate și în locuințe private, fie că acestea sunt construite de la zero sau provin din spații existente adaptate. Multe persoane ajunse la senectute preferă să rămână în propria locuință, făcând eforturi să își păstreze autonomia cât mai mul timp. Iată câteva elemente de bază, care pot fi utile inclusiv atunci când persoanele în vârstă trăiesc împreună cu generații mai tinere:
• Accesibilitate fără obstacole
Așa cum am mai menționat, pentru cei cu dificultăți de deplasare, sunt de evitat pragurile, obiectele (chiar și decorative) care presupun trasee sinuoase, scările interioare sau diferențele de nivel. Ideal ar fi ca spațiul locuit să fie pe un singur nivel, dacă nu este disponibil un ascensor, iar rampele să fie realizate corect, conform legislațiilor în vigoare. Ușile și holurile trebuie să aibă lățime suficientă pentru utilizarea scaunului cu rotile sau a cadrului de mers, pentru holuri se recomandă instalarea unei bare orizontale (sau mâini curente), iar scările să aibă balustradă cu mână curentă. Amenajările exterioare, de asemenea, trebuie să țină cont de aceste aspecte.
• Siguranță și comunicare facilă
Vulnerabilitatea persoanelor în vârstă implică o atenție deosebită pentru siguranța acestora - fie că este vorba de o formă de control a acesului în clădire (interfon, camere de luat vederi), sau de monitorizarea de la distanță.
• Crearea condițiilor pentru o bună orientare în spațiu
Amenajarea trebuie să fie cât mai intuitivă, folosindu-se repere clare, ușor de identificat (o bibliotecă, un fotoliu, o masă etc.). Totuși, se evită amenajările aglomerate, care presupun repere multe și procese mentale complicate (ceea ce se numește ”cartografiere cognitivă”, mai greu de realizat de către o persoană în vârstă). De asemenea, fiecare spațiu trebuie individualizat prin cromatică sau design, iar ușile sunt foarte importante, recomandându-se ca acestea să aibă aspect diferit pentru fiecare cameră.
O atenție deosebită trebuie acordată poziției camerelor și facilităților; cercetările au arătat că vizibilitatea directă și accesul rapid la aceste facilități determină utilizarea lor mai frecventă, încurajând comportamentul pozitiv, ceea ce crește gradul de autonomie al vârstnicilor. În același timp, se reduce anxietatea și stresul. Dacă persoana are acces facil la toaletă sau bucătărie, le va utiliza mai des în mod independent, diminuând sarcinile celor care se ocupă cu îngrijirea sau ajutorarea sa. Un spațiu larg, deschis, care să conțină mai multe facilități, permite o înțelegere mai bună a acestuia, decât în cazul unei compartimentări restrictive.
• Cromatica și contrastele
Pentru orientare optimă, dar și pentru siguranța în deplasare, sunt necesare contraste clare – între uși și tocurile aferente, între pardoseli și pereți, balustrade și pereții alăturați, obiecte sanitare și pereți, scaune și zona aferentă. De asemenea, muchiile treptelor trebuie marcate prin contrast, cu profile care să fie vizibile atât la urcare, cât mai ales la coborâre; este cunoscut faptul că cele mai multe accidente pe scări se petrec la coborâre. Cele mai periculoase situații apar în ambianțele monocromatice, slab iluminate, care nu permit observarea marginilor sau delimitărilor și nu au nicio semnalizare. De asemenea, reflexiile din materiale strălucitoare (sticlă, oglinzi) pot produce confuzie, de aceea se recomandă delimitarea lor clară. Culorile prea strălucitoare pot declanșa reacții greu de controlat la cei cu probleme de natură psihiatrică sau afecțiuni degenerative ale memoriei, de aceea le vom evita.
• Facilități urbane
La ieșirea din locuință, persoanele în vârstă au nevoie de alte câteva facilități, precum trasee pietonale fără obstacole, cu rampe acolo unde este cazul, rampe la intrarea într-o clădire, peron la urcarea în mijloacele de transport în comun, respectiv mijloace de transport concepute astfel încât urcarea și coborârea să se facă la același nivel. În unele țări sunt folosite bordurile Kassel, proiectate astfel încât accesul în autobuzele cu podea joasă să fie mai simplu.
