Ce sunt compușii organici volatili și de ce îi evităm
De ani buni, pe etichetele unor produse pentru construcții, sau în materialele de promovare ale acestora, ni se comunică faptul că sunt lipsite ori au un conținut redus de compuși organici volatili (COV sau VOC – volatile organic compounds). Ne referim la o serie de vopsele sau lacuri, adezivi, mortare, amorse, materiale din mase plastice. Uneori sunt produse din gamele premium, concepute și testate pentru a avea un impact cât mai mic asupra mediului și asupra celor care le utilizează, dar există și variante standard, care se supun legislațiilor și reglementărilor în vigoare. Să vedem despre ce este vorba.
Tot mai mulți beneficiari ai lucrărilor de construcții sunt preocupați ca materialele folosite să fie ecologice și fără efecte negative asupra sănătății lor, iar unul dintre criterii este lipsa compușilor organici volatili, pe cât posibil. De asemenea, cei care lucrează în construcții și amenajări sunt interesați în cel mai înalt grad de acest aspect, deoarece ei petrec foarte mult timp în prezența substanțelor respective, și chiar în perioada cea mai riscantă, atunci câd sunt puse în operă și evaporarea este cea mai intensă. Sunt căutate tot mai mult produsele de acoperire (vopsele, lacuri) pe bază de apă, deci care nu mai conțin solvenți puternici, dar trebuie spus că aceasta nu este o garanție a faptului că sunt complet lipsite de COV. Este, totuși, un pas important, cu efecte asupra calității în construcții și cu un impact redus asupra mediului, reducându-se efectul de seră cauzat de emisia de compuși organici volatili.
Câteva definiții
În limbajul curent, când vorbim despre compuși organici volatili (COV), ne referim la cei toxici, poluanți, sau cu efecte neplăcute asupra calității aerului pe care îl respirăm, de origine antropogenă (produși de activitatea oamenilor, în industrie, agricultură, construcții, transporturi etc.). Este o perspectivă oarecum restrânsă, deoarece, în fond, mediul în care trăim este practic inundat de compuși organici volatili. Pot fi la fel de bine parfumuri, naturale ori sintetice, dar și substanțe de origine biogenă: plantele le emană pentru a se apăra, a comunica sau a atrage insectele pentru polenizare, animalele pentru a-și marca teritoriul sau pentru a atrage parteneri ș.a.m.d. Generic vorbind, COV sunt substanțe de origine organică, lichide sau solide, care au o temperatură de evaporare scăzută, precum cea ambientală propice oamenilor (temperatura camerei), sau chiar mai mică. De exemplu, formaldehidele pe care le întâlnim în vopsele și lacuri se volatilizează la - 19°C, de aceea mirosul lor specific se simte inclusiv la temperaturi negative. Întrucât volatilitatea este proporțională cu temperatura de fierbere, se poate spune că un compus organic volatil este acea substanță care are punctul de fierbere sub 250°C la presiunea atmosferică de la nivelul mării – aceasta este și definiția ”oficială”.
O altă perspectivă a evaluării COV este legată de reactivitatea chimică a acestor substanțe, deoarece, în combinație cu monoxidul de azot și monoxidul de carbon din atmosferă, în prezența luminii solare, formează ceea ce se numește ”smog fotochimic”, adică ozon (O3). După cum se știe, ozonul ne este benefic doar când se află în stratosferă, la peste 20 km de suprafața pământului; la nivelul solului, el este pur și simplu un gaz toxic.
De asemenea, acești compuși organici au o solubilitate redusă în apă, prin urmare sunt și destul de greu de controlat, iar eliminarea lor din organismul uman este relativ lentă și uneori dificilă.
Volatilitatea contează
Din perspectiva capacității de a se evapora la temperaturi reduse, există COV foarte volatili, precum butanul sau propanul (gaze naturale), ori clorura de metil (folosită în trecut ca agent frigorific, azi interzisă în acest scop); sunt substanțe periculoase și din cauza inflamabilității lor. O volatilitate medie o au formaldehidele, alcoolul etilic ori substanțe pe care le folosim pentru fabricarea și diluarea vopselelor și lacurilor, pentru curățarea petelor sau a sculelor (acetona, alcoolul izopropilic, toluenul).
Acestea din urmă sunt ingrediente ale unor produse inhalate de anumite persoane ca narcotice – ceea ce era cunoscut în trecutul apropiat ca ”aurolac”. Efectele intoxicării sunt vertijul, somnolența și chiar pierderea cunoștinței. Din păcate, atunci când sunt inhalate, aceste substanțe sunt eliminate prin expirație doar în mică proporție (20%), restul rămânând să fie metabolizat de organism, prin ficat.
Din categoria compușilor organici semivolatili menționăm pesticidele, ftalații folosiți ca plastifianți, respectiv unele substanțe ignifuge, folosite în trecut la fabricarea vopselelor speciale sau la realizarea izolațiilor pentru circuite electrice. Unele dintre ele mai pot fi întâlnite în construcțiile existente, precum bifenilul policorurat (PCB) sau bifenilul polibromurat (PBB), interzise în prezent și utilizate tot mai puțin începând cu anii 1960; din acea perioadă, s-a constatat că sunt toxice, pot cauza cancere și sunt considerate poluanți persistenți, fiind extrem de rezistente la degradarea în natură.
O discuție importantă la nivel internațional este cea asupra formaldehidelor, care au potențial cancerigen (leucemie, cancere la nivelul căilor respiratorii) atunci când se depășesc anumite limite. În cazul expunerilor intense pe termen scurt, pot provoca alergii, iritări ale ochilor sau dermatite (este suficientă o concentrație de 1 ppm – părți pe milion). Un lucru pozitiv ar fi faptul că, prin eliberare lentă în aer, formaldehidele distrug microbii (și plantele sau animalele le produc în cantități mici), dar acesta este singurul beneficiu.
Numeroase țări și instituții transnaționale interzic folosirea lor în domeniul alimentar, cosmetic sau pentru obținerea biocidelor, dar ele sunt utilizate încă din abundență la materiale de construcții și mobilier, cu efecte asupra calității aerului interior. Există standarde de calitate în construcții care iau în calcul cantitatea măsurată de formaldehide din aerul unei clădiri. Unde sunt întâlnite aceste substanțe?
În multe produse, începând cu plăcile aglomerate din lemn care sunt compactate cu ajutorul unor rășini, continuând cu masele plastice, spumele poliuretanice și încheind cu finisajele (vopsele, lacuri, tapet, folii de acoperire etc.). Gradul de risc depinde însă nu atât de cantitățile folosite, cât de suprafața expusă, prin care se elimină formaldehidele. Dată fiind situația pieței materialelor de construcții (se produc anual circa 12 milioane de tone de formaldehide), este extrem de dificil să le evităm, dar le putem minimiza efectele prin acoperirea cu materiale naturale, fără emisii de COV.
Ftalații, întrebuințați ca plastifianți în obținerea unor mase plastice (PVC-ul de exemplu), sunt și ei incluși pe lista compușilor cu potențial toxic (riscuri cardiace și hormonale). În anumite țări, s-a renunțat la folosirea lor în procesul de producție a maselor plastice, respectiv la folosirea de formule cu volatilitate scăzută.
Ca un fel de concluzie, orice compus organic volatil poate fi considerat toxic dacă depășește anumite concentrații în aer. Putem ține sub control această problemă fiind atenți la ceea ce folosim ca material de construcție, în primul rând citind etichetele; numeroase programe naționale și internaționale au reglementat etichetarea, indicând posibilele riscuri pentru anumite produse, deși există voci care afirmă că listele sunt incomplete, iar măsurile luate prea permisive.
