Ce trebuie să știm despre repartitoarele de costuri pentru încălzirea apartamentelor
S-a vorbit destul de mult în ultima perioadă despre repartitoarele de costuri pentru energia termică (sau ”repartitoarele de căldură”, ceea ce este cumva impropriu, pentru că aceste aparate nu fac decât să citească și să transmită niște valori ale temperaturilor care reflectă transferul de căldură). Noutatea este că, începând de la 31 decembrie 2022, repartitoarele de costuri sunt obligatorii pentru apartamentele deservite de furnizorii locali de energie termică, respectiv pentru imobilele de tip condominium care au un sistem de încălzire (sau răcire) centralizat. Cei care au centrale termice individuale (pe gaz, curent electric, lemn, peleți etc.) nu sunt vizați de această reglementare – OUG 130/2022.
Obligativitate conform legii
În fond, reglementarea nu este tocmai nouă; ea trebuia să intre în vigoare din 2016, apoi s-a modificat în repetate rânduri și amânat pentru sfârșitul anului trecut, pentru a fi amânată din nou, întrucât la momentul respectiv s-a constatat că, de pildă, doar o treime din cele 550.000 de apartamente din București (conectate la energie termică centralizată) ar fi avut repartitoare. Situații similare erau și în alte orașe din România în care mai funcționau asemenea unități. O implementare ar fi însemnat atunci o explozie a prețurilor la aparatură și montaj și, în plus, existau prea puține firme care să asigure serviciile necesare, cu acreditare din partea ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei). Doar firme autorizate de ANRE au dreptul de a instala și monitoriza astfel de aparate (pentru calitatea și omologarea cărora firmele sunt direct responsabile), iar numele lor se pot regăsi site-ul instituției.
De asemenea, trebuie spus că repartitoarele nu sunt singurele soluții prevăzute de lege, prima opțiune fiind de fapt contoarele de măsurare a energiei termice. Dar acestea, deși specialiștii le consideră superioare ca precizie, sunt mai scumpe și mai greu de adaptat la situația din teren. Contoarele se instalează pe țevi, orizontal, având sonde care măsoară temperaturile pe tur și pe retur, și pot deservi de exemplu un apartament; problema este că, la blocurile construite în perioada comunistă și nu numai, rețeaua de distribuție a agentului termic este concepută pe coloane, deci pe verticală, prea puține blocuri având instalații separate pentru fiecare apartament. Astfel, dacă ar trebui să plasezi câte un contor pentru fiecare calorifer, costurile ar urca prea mult. O alternativă ar fi modificarea instalațiilor, cu o reproiectare prealabilă, ceea ce ar fi, de asemenea, un efort financiar enorm. Iar OUG 130/2022 are o prevedere clară în acest sens: repartitoarele reprezintă o soluție doar dacă varianta contoarelor nu este fezabilă tehnic și nu este eficientă din perspectiva costurilor. Metodologia de evaluare a acestor aspecte sunt stabilite de autoritățile locale. Într-adevăr, contoarele sunt folosite acum în special pentru măsurarea energiei termice consumate de o scară întreagă sau un bloc, urmând ca distribuția costurilor pe apartamente să se facă folosind repartitoare individuale pentru fiecare calorifer.
O situație similară exista cu ani în urmă și în privința repartitoarelor, întrucât un furnizor de servicii specializate în citirea și interpretarea datelor ar fi trebuit să aibă în portofoliu un număr mare de unități locative grupate, pentru a se justifica activitatea (deplasarea la fața locului, în primul rând); totuși noile tehnologii cu citire la distanță (unde radio/GSM) fac această operațiune mai simplă și mai eficientă. Oricum, conform aceluiași act normativ, repartitoarele cu citire la distanță vor deveni obligatorii de la 1 ianuarie 2027, ceea ce face ca vechea tehnologie cu citire directă să trebuiască înlocuită. Nerespectarea prevederilor menționate de actul normativ este sancționată cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 lei.
De ce sunt necesare
Repartitoarele sunt aparate care măsoară, cu ajutorul unor senzori, temperatura caloriferului și pe cea ambientală. Unele variante măsoară doar temperatura caloriferului, iar temperatura ambientală este considerată ca reper de 20° C. Unitățile de consum, stabilite de producătorul aparatului, sunt citite, transmise prin citire sau prin unde radio firmei care a instalat sistemul (fiecare firmă răspunde doar de aparatele instalate de ea), iar aceasta prelucrează datele și stabilește consumul, în funcție de care administratorul blocului calculează cuantumul facturii. Citirile pot fi lunare, zilnice sau chiar la fiecare oră, iar consumatorul poate avea acces la ele instantaneu, prin intermediul unui telefon inteligent.
Montând repartitoare de costuri, ne aliniem la legislația europeană privind eficiența energetică. Totuși, acestea sunt, în principiu, aparate care ajută la o distribuire mai echitabilă a costurilor, în funcție de consum, nicidecum un instrument de reducere nemijlocită a consumului; totuși, care este motivul pentru care Uniunea Europeană le impune? Un prim motiv ar fi faptul că oamenii devin mai conștienți de consumul real și sunt motivați să economisească. Este de preferat ca montarea să se facă în tandem cu robinete termostatate, care, având senzori de temperatură a ambientului pentru reglarea debitului de agent termic, limitează consumul de energie la un nivel dezirabil. Astfel, plătind în funcție de consum, consumatorii nu mai deschid ferestrele oricând și oricum, închid robinetele caloriferelor când nu stau în apartament sau le reduc debitul atunci când este nevoie de un consum mai mic; își iau măsuri de a optimiza performanțele termotehnice ale clădirii, căutând noi forme de termoizolare și evitare a pierderilor de căldură prin punți termice.
În al doilea rând, se poate stabili mai clar care sunt costurile reale ale producerii energiei, care este eficiența centralelor termice și ce pierderi se înregistrează. Repartitoarele de costuri nu reprezintă o tehnologie tocmai nouă în România; ele au apărut cu circa 15 ani în urmă și au avut o poveste care la început a fost animată de câteva controverse. Unii consumatori au mizat pe faptul că montarea lor le va scădea imediat facturile, ceea ce nu s-a întâmplat întotdeauna, ba chiar s-a ajuns ca unii să plătească de două ori mai mult. Mulți dintre aceștia erau proprietari care nu locuiau permanent, sau petreceau puțin timp în locuință, și au dorit să nu plătească facturile întregi, așa cum veneau în sistem paușal, în funcție de suprafața utilă a apartamentului. Alții erau nemulțumiți de faptul că nu aveau niciun control asupra metodelor de calcul practicate de furnizorul de agent termic, iar cantitatea de căldură depindea deseori de aspecte precum etajul, distanța față de centrala termică, starea fizică a instalației, întreruperile frecvente ș.a.m.d. Teoretic, repartitoarele nu înregistrează nimic atunci când caloriferul nu degajă căldură, dar facturile nu vin niciodată ”pe zero”. Chiar dacă ai caloriferele închise, consumul nu este niciodată zero, din diverse motive: coloanele de agent termic care trec prin apartament degajă o anumită cantitate de căldură, mai sunt luate în calcul și spațiile comune care trebuie încălzite și, în plus, căldura mai vine și de la apartamentele vecine, iar, atunci când repornești caloriferele după o perioadă de repaus, consumul de căldură devine mai mare, pentru că trebuie încălziți pereții. Toate acestea înseamnă consum, la care se adaugă costurile pentru citirea și interpretarea datelor furnizate de repartitor, atribuite firmei care asigură aceste servicii.
Controversele au fost însă și de altă natură. S-a discutat la un moment dat despre faptul că înregistrările pot fi ”măsluite” de către firma care instalează și monitorizează repartitoarele, în beneficiul anumitor consumatori; acestea sunt însă situații excepționale, de natură infracțională, și nu ar trebui să compromită o activitate care are scopuri benefice. Mai sunt controverse legate de monopolul anumitor firme sau de tratamentul preferențial din partea anumitor administratori de bloc, ceea ce iarăși este greu de dovedit. Alte reticențe pot fi însă justificate. Contează, de exemplu:
- buna calibrare a instalațiilor, atât în apartament, cât și în afara lui;
- aerisirea caloriferelor și echilibrarea hidraulică a întregului sistem;
- unde este montat și cât de bine funcționează caloriferul; unde este montat repartitorul (există diferențe considerabile între zona de tur și cea de retur);
- să nu acoperim caloriferele cu draperii sau alte textile (haine la uscat), care reduc energia degajată; în acest caz, repartitorul va înregistra o temperatură ambientală relativ mică, deci un transfer de căldură mare, dar căldura cedată efectiv va fi redusă;
- cât de mare este fidelitatea repartitoarelor, în funcție de brand.
În trecut, facturile se calculau în funcție de suprafața utilă a locuinței, ceea ce nu era tocmai corect (depindea și de înălțimea camerelor, de eficiența energetică a locuinței etc.); de ceva timp, s-a trecut la o nouă perspectivă, cea a suprafeței echivalente termic (SET), specifică tuturor corpurilor de încălzire. Aceasta presupune o metodă de calcul ceva mai complicată, dar și mai apropiată de realitate, care include în principal suprafața corpului radiant, respectiv diferența de temperatură între tur și retur. Firma responsabilă de repartitoare are informații despre caracteristicile caloriferelor, deci factura emisă cu ajutorul lor este mult mai corectă.
