Centrul de relaxare Aqua din Val de Scarpe, Arras
Crearea unui centru de relaxare acvatic a oferit oportunitatea reorganizarii intregii regiuni in jurul acestei noi dotari cu care se mandreste orasul Arras. Cladirea acestuia a fost astfel pozitionata incat sa poata fi perceputa de pe podul care trece peste raul Scarpe, marcand noua intrare in oras. O promenada flancata cu vegetatie conduce catre gradinile Muzeului Naturii si ofera acces la o serie de alte spatii folosite pentru petrecerea timpului liber cum este cazul zonei pentru calarie, cea pentru bowling sau zona cu restaurante.
Jocul apei si binefacerile pe care le poate oferi au fost pricipiile de la care echipa de arhitecti de la SAREA (Alain Sarfati Architecture) a pornit in crearea spatiilor, tinand cont ca este in acelasi timp un spatiu modern dar si unul cu traditii vechi. De la vechile bai antice pana la cetrele spa moderne, apa este prezenta in toate formele: element central al exectitiilor de intretinere si vindecare sau all activitatilor de recreere.
Alain Sarfati a creat o structura metaforica si poetica, redefinind un spatiu arhitectural in legatura directa cu natura si oamenii care il vor folosi. Dimensiunea bioclimatica a structurii se regaseste in modul in care s-a profitat la maxim de orientarea fata de punctele cardinale si locul pe care a fost construita. Spatiul trebuia sa fie unic atat din punct de vedere al dotarilor dar si al arhitecturii si locatiei. A fost gandit sa fie un spatiu in care oamenii sa se intalneasca, sa fie atragator si emotionant, trezindu-le interesul oamenilor pentru a descoperi diversitatea dotarilor, facandu-i sa revina. Caracterul modern al cladirii si al dotarilor consta in capacitatea acestora de a inspira, de a oferi un spatiu ideal in care sa poti visa.
Inca de la inceputul procesului de proiectare echipa de arhtiecti a dorit sa exploateze la maxim aceasta lume imaginara a metaforelor, astfel incat experientele sa fie diferite de fiecare data. Centrul Aqua are zona de piscine amenajata pe laturile de sud si vest profitand din plin de lumina naturala si organizand la maxim spatiul. Ritmul dat de elementele structurale sustine orice asimetrie si curbele acoperisului, care au fost transpuse in formele cursive si ondulate ale tavanelor. Decorul interioarelor are o dimensiune acustica si pictoriala. Fosilele scoicilor amintesc de prezenta marii care ocupa acele locuri cu mii de ani in urma. Perle, scoici, cochilii si apele calde ale marii sunt regasite in interioarele Centrului. Jocuri de lumina si suprafete variate, care creaza straluciri, irizatii si nuante eterice sunt uneori intense si alteori palide, abia perceptibile. Aceeasi atentie deosebita a fost acordata tuturor spatiilor, pornind de la zona vestiarelor, zona piscinelor si pana la spa. Acustica spatiilor si intensitatea sunetelor difera in functie de destinatie, variind de la soapte, pana la zgomotul pasilor in nisip sau la vibratia din centrul cladirii. Scoica este prezenta sub o serie de forme, culori si reprezentari, pornind de la ape ce curg pana la nori rasfirati – o versiune moderna a anticelor jocuri ale apei. Tonurile aurii, bogatia inspiratiilor culturale si naturale, amintesc de famecul bailor din Budapesta sau de Viena lui Klimt.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.e-architect.co.uk
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
“ Căutăm în permanență să optimizăm soluțiile noastre de construcție ușoară pentru a-și păstra standardul de calitate în timp ce devin mai sustenabile. În acest sens am introdus kitul SMART care combină beneficiile unor plăci super ușoare cu cele mai avansate tehnologii de producție a gips-cartonului. Tehnologia inovatoare folosită pentru fabricarea componentelor Smart Kit reduce cantitatea de materie primă și energie folosite, produsele sunt mai ușor de transportat spre șantiere, iar durata lucrărilor de construcție scade. Lucrăm și la un proiect pentru recuperarea gipsului provenit din deșeurile din șantiere. Ne menținem convingerea că gipsul este materialul care va asigura tranziția către o industrie a construcțiilor cât mai sustenabilă pe măsură ce vom reuși să implementăm programe pentru a-l valorifica la potențial maxim” a spus Andrei Popa, Director General România & SEE region.
Obiectivul Etex este ca până în 2030 să folosească cu 20% mai multă materie primă obținută prin reciclare, raportat la nivelul din 2018, și să reducă cantitatea de deșeuri nereciclabile la zero.
Despre Grupul Etex
Etex este un producător global de materiale de construcții și un pionier în domeniul construcțiilor ușoare. Etex dorește să inspire oamenii din întreaga lume să construiască spații de locuit sigure, durabile, inteligente și frumoase.
Înființată în 1905, cu sediul central în Zaventem, Belgia, Etex este o companie de familie cu peste 13.500 de angajați la nivel global. Aceasta operează peste 140 de unități în 45 de țări și a înregistrat venituri de 3,7 miliarde de euro și un REBITDA de 645 de milioane de euro în 2022. Etex încurajează o cultură de colaborare și grijă, un spirit de pionierat și o pasiune de a face mereu mai bine pentru clienții săi.
Etex are cinci centre de cercetare și dezvoltare care sprijină cinci divizii globale:
- Building Performance: soluții pentru construcții uscate, inclusiv plăci de gips-carton și plăci de fibrociment, tencuieli și produse formulate, protecție pasivă împotriva incendiilor și produse asociate.
- Exteriors: o gamă de materiale estetice din fibrociment pentru utilizare în agricultură, arhitectură și exteriorul rezidențial.
- Industry: produse de protecție împotriva incendiilor și de izolare de înaltă performanță pentru industria construcțiilor și OEM (Original Equipment Manufacturer).
- Insulation: vată minerală de sticlă și polistiren extrudat (XPS) pentru izolare termică și acustică.
- New Ways: soluții modulare offsite de înaltă tehnologie bazate pe cadre din lemn și oțel.
Portofoliul global al Etex include mărci comerciale de top precum Cedral, Durlock, Equitone, Eternit, Gyplac, Kalsi, Pladur, Promat, Siniat, Superboard și URSA.
În România, Etex operează două unități de producție de materiale de construcții sub brandul Siniat: fabrica de gips-carton de la Turceni și fabrica de ipsosuri, gleturi și tencuieli pe bază de ipsos de la Aghireșu. Compania furnizează produse din ipsos și sisteme de gips-carton pentru numeroase proiecte din industria hotelieră, clădiri de birouri, clădiri rezidențiale, spitale, centre comerciale și spații industriale.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să vizitați site-urile noastre:
Bentley Residences, un proiect dezvoltat de constructorul auto în colaborare cu Sieger Suarez Architects și Dezer Development și construit în Sunny Isles Beach, la nord de Miami Beach, va fi prevăzut cu patru ascensoare hidraulice pentru mașini, iar fiecare apartament va dispune de un garaj în care vor putea fi adăpostite până la patru autoturisme. Conceptul pentru ascensor a fost creat de biroul american Sieger Suarez Architects și brevetat ulterior de compania Dezer Development sub denumirea de "Dezervator".
Aston Martin este un alt nume consacrat din industria mașinilor de lux care s-a apucat să construiască clădiri.
Compania britanică a colaborat cu biroul american S3 Architecture pentru a crea prima casă din cadrul serviciului Automotive Galleries and Lairs, serviciu care presupune proiectarea, în colaborare cu birouri de arhitectură din întreaga lume, de spații personalizate în care clienții să-și expună pretioasele automobile. Sylvan Rock este o casă cu forme angulare din lemn de cedru înnegrit, construită în Hudson Valley, New York.
Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
Asupra muncii mele, cred că cea mai mare influență a exercitat-o însăși firea mea perfecționistă, atentă la detalii și perseverentă. Un fel de corabie masivă, care nu se urnește ușor, dar când a pornit la drum nu mai este cale de întoarcere; dar în sala mașinilor, un fluture bate aerul cu aripile. Desigur că înveți de la oameni diferite instrumente, dar lucrurile esențiale cred că le-am deprins din natură, din observarea ei, în repetatele escapade cu mama pe dealurile din jurul Reșiței, unde, ca să lăsăm în urmă gazele de eșapament și să ne bucurăm de soare pe un colț de iarbă verde trebuia să îndurăm stoic lătratul câinilor de la sălașe. Poate datorită acestor plimbări mă simțeam mai în siguranță în natură decât printre oameni. Oamenii pot să rănească foarte ușor un suflet poetic și idealist, care abia în natură se poate relaxa în voie.
Am copilărit într-un oraș industrial într-o perioadă în care nu prea găseai în jur lucruri frumoase. Cele mai frumoase lucruri care mă impresionau cu adevărat se găseau în cărți. Literatura m-a influențat. Revoluția m-a prins în iarna clasei a VIII-a. Școala generală era în spatele blocului, iar liceul la cinci minute de mers pe jos. După Revoluție majoritatea liceelor cu profil profesional s-au transformat în licee teoretice, și liceul meu, fost sportiv, a devenit Liceul Teoretic Nr. 2. Am candidat la clasa de informatică, nu pentru că m-ar fi pasionat, ci pentru că se presupunea că la clasa respectivă vor fi repartizați cei mai buni profesori din liceu. Și așa a fost, numai că eu am pierdut toată literatura. Undeva prin clasa a X-a am început pregătirea pentru olimpiada de română cu domnul profesor Roman, dar în curând mi-a spus timid că sunt alți elevi de la licee mai bune cu profesori mai buni care vor fi mult mai bine pregătiți și că mai bine să nu-mi pierd timpul.
Patru ani au trecut ca un vis, cu toate emoțiile vârstei. A fost o gașcă faină, și băieți și fete. Am dat la economie și am picat. Am intrat în șomaj, am vândut oale Zepter și din primii bani mi-am cumpărat o bicicletă mountain bike (MTB). Eram prima fată din Reșița care mergea în ture cu băieții pe munte, la lacuri, prin împrejurimi. Natura din jur compensa urâțenia și stagnarea orașului. Îmi doream să merg într-un loc în care lucrurile se mișcă și asta s-a întâmplat când am intrat la arhitectură în Timișoara. A fost ca și cum am intrat într-o cu totul altă lume. L-am avut decan de an și șeful atelierului de proiectare în primii doi ani pe arhitectul Andreescu, care parcă aterizase din alte lumi, în care nu mă purtase nicio carte până atunci. Îl ascultam fascinați. Pe vremea aceea, în ‘96-97, nu existau cărți de arhitectură, nu existau librării cu acces liber la raft, nu existau computere, internet sau telefon mobil. Pe la finalul anului întâi mi-am făcut abonament la biblioteca franceză și la mediatecă aveau filme documentare cu Tadao Ando, a fost primul arhitect care m-a fascinat vreme îndelungată. Pe la final de an doi am îndrăznit și mi-am cumpărat o carte cu casele de început ale lui Richard Meier și am dat pe ea cam două treimi din banii de buzunar (care acopereau materialele necesare și mâncarea) pe o lună de zile. Mama s-a speriat când i-am zis că am cumpărat cartea. Vorbeam la telefonul fix din holul căminului, în prezența tuturor celor care așteptau să vorbească și ei cu părinții. Apoi, în anul trei am „bobocit” (bobocii, studenții mai mici, învățau tehnici de redactare grafică și se familiarizau cu modul de lucru ajutând la diploma celor mari) la colegii din anul șase, care și ei îl avuseseră pe Andreeascu la proiectare. Am tras în tuș un proiect de restaurare a conacului de la Banloc. Practic, am tras în tuș toate planurile și secțiunile cu Rotring de unu și, pentru că toate intersecțiile de linii erau rotunjite la grosimea asta, reveneam cu vârf subțire de 0,1 și de o parte și de cealaltă a liniilor, ca să iasă colțurile drepte. Doar cine a mai tras în tuș înțelege ce înseamnă asta. Practic, am tras în tuș toate piesele desenate de trei ori. Ne-am împrietenit cu cei din anul șase și s-a format o gașcă cu care mergeam pe la evenimente, în excursii și cu care am lucrat după terminarea stagiului. Stagiul l-am făcut în biroul Andreescu&Gaivoronschi, unde am lucrat mai mult cu domnul Andreescu pe clădiri istorice, inclusiv Sinagoga din Cetate.
După terminarea facultății, adică din toamna anului 2002, am fost invitată să colaborez ca asistent la atelierul de proiectare al anului întâi. În 2007 mi-am deschis propriul birou. Mi-a plăcut să lucrez pe clădiri istorice și am colaborat ca arhitect consultant în programele „Reabilitarea Prudentă şi Revitalizarea Economică a Cartierelor Istorice din Timişoara”, Parteneriat între Primăria Timișoara și GTZ (Gesellshaft fur Technische Zusammenarbeit/Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică, 2008-2009) și KfW (Kreditanstahl fur Wiederaufbau/Societatea de împrumut pentru reconstrucție, 2012-2015). În 2010-2011 am absolvit cele două module pedagogice și în 2011 m-am înscris la doctorat, cu tema „Arhitectura și copiii. Spațiul ca mediu de educație a tinerilor”.
