Clădirea cu 700 de geamuri vechi dăruite de locuitorii oraşului în care aproape nimic nu se aruncă
Bun venit la Kamikatsu, locul în care aproape nimic nu se aruncă, aproape totul este refolosit.
Acest orăşel montan cu mai puţin de 1 500 de locuitori de pe insula japoneză Shikoku a devenit în ultimii ani un etalon în domeniul reciclării şi am putea spune că etosul localităţii se oglindeşte impecabil în noul său centru de reciclare, construit aproape în întregime din materiale folosite.
În 2003, Kamikatsu devenea primul oraş din Japonia care îşi propunea să devină „zero waste”; se angaja, cu alte cuvinte, ca toate deşeurile produse de locuitorii săi să fie reciclate şi reutilizate în loc să ajungă la groapa de gunoi ori să fie incinerate. A reuşit să facă acest lucru în proporţie de 80 la sută până în momentul de faţă.
Aproape 700 de ferestre de variate dimensiuni intră în componenţa inimitabilei faţade a noului Centru Zero Waste, care înlocuieşte fostul centru de sortare a deşeurilor şi care a fost construit pentru a înlesni atingerea ambiţiosului obiectiv al oraşului.
Geamurile sunt vechi, donate de comunitatea locală, unele au fost recuperate din clădiri abandonate.
„Arhitectura a fost creată cu amintirile locuitorilor, care sunt prin urmare ataşaţi de ea”, spune Hiroshi Nakamura, arhitectul-şef al proiectului şi fondator al NAP Architectural Consulting.
De altfel, aproape întreaga clădire premiată anul trecut de Institutul de Arhitectură din Japonia a fost construită din ce nu i-a mai trebuit cuiva.
Arhitecţii au început se consulte cu localnicii pentru proiectarea centrului, practică ce poartă denumirea de arhitectură participativă, în aprilie 2016. Pentru structura clădirii a fost ales lemnul de cedru din pădurile învecinate, iar în rest, inclusiv la interior, au fost folosite predominant resurse deja existente şi upcycling-ul, proces cunoscut şi ca reutilizare creativă, prin care li se dă o nouă întrebuinţare obiectelor care ar fi fost altfel aruncate.
Sticlă şi vase de ceramică sparte au fost transformate în pardoseli de tip terrazzo, lăzi albastre obţinute de la o fermă locală de ciuperci shiitake au devenit rafturi de cărţi, un pat vechi de la un azil de bătrâni a fost transformat într-o canapea.
Echipa a mers până acolo încât să le ceară producătorilor bunurile în plus sau pe cele imperfecte, cum sunt plăcile ceramice cu defecte, considerate deşeuri.
Să construieşti o clădire din resturi nu este uşor, recunosc arhitecţii, şi le-a luat mai bine de doi ani să potrivească fiecare piesă a puzzle-ului.
Desigur, din motive de siguranţă şi pentru fi în conformitate cu reglementările urbanistice, nu totul putea fi vechi, folosit sau imperfect.
Aşadar, excepţie au făcut materialele pentru acoperiş, şuruburi şi piuliţe, obiectele sanitare şi echipamente ca instalaţiile de aer condiţionat.
Formă de potcoavă a clădirii creează un spaţiu de tip drive-through pentru predarea deşeurilor. Din complex mai fac parte un centru comunitar, un magazin unde oamenii pot aduce lucruri care nu le mai sunt de folos şi pe care alţii le pot lua acasă gratis şi o clădire circulară separată care funcţionează ca hotel cu patru camere.
Privite de sus, cele două corpuri formează semnul întrebării. Întrebarea „Why?” („De ce?”) a fost imprimată de Nakamura pe ziarele vechi folosite ca tapet în interiorul clădirii ca o formă de contestare a culturii consumului.
Lucrurile aveau să ia o turnură neaşteptată în Kamikatsu când autorităţile au hotărât să construiască un nou incinerator, în urmă cu mai bine de 20 de ani. Pentru că elibera prea multe dioxine în atmosferă, incineratorul a fost declarat de guvernul de la Tokyo un pericol la adresa siguranţei şi sănătăţii locuitorilor şi închis.
O idee ambiţioasă s-a născut atunci. Citeşte mai mult despre Orășelul japonez de la care întreaga lume poate lua lecții
