Cum alegem piatra naturală: informații tehnice ușor de ințeles
Bineinteles, prima data trebuie sa ne hotaram asupra culorii, insa nu ne putem limita la un singur produs, pentru ca nu vom amenaja spatiul respectiv doar cu acea piatra naturala. Deci va trebui sa gandim acea culoare ca parte integranta a unui sistem, care trebuie sa aiba armoniile si contrastele de rigoare.
Mai trebuie sa alegem apoi finisajul si dimensiunea placilor. Insa nici acum tabloul alegerilor nu este nici pe departe complet, fiindca, in cele din urma, trebuie sa avem in vedere si urmatorii paramentrii: gradul de impermeabilizare, rezistenta la frecare, rezistenta fizica, durabilitatea. Sa le luam pe rand.
Impermeabilizare
Gradul de impermeabilizare a rocii constituie un indicator extrem de folositor ce dovedeste rezistenta materialului la patare. O absorbtie mare a apei inseamna ca piatra se poate pata din cauza lichidelor.
Capacitatea unei pietre de a aborbi apa poate varia foarte mult in functie de natura pietrei. Granitul si marmura au o rata de aborbtie mai mica de 0.1%, in timp ce limestone-ul si sandstone-ul pot inregistra o rata mai mare de 10%. Aceste cifre vorbesc de la sine despre caracteristicile materialului si, mai ales, despre locurile in care pietrele respective pot fi utilizate cel mai bine, precum si despre modul in care pietrele naturale trebuie intretinute.
Din tabelul de mai sus, observam ca marmura indica un grad de absorbtie mai mic, ceea ce ar duce la concluzia ca marmura se pateaza mai greu. Insa acest indicator nu dezvaluie intregul fenomen, pentru ca mai trebuie sa luam in calcul si compozitia pietrei. Unele pete sunt provocate de interactiunea chimica intre componentele pietrei si agentul care pateaza.
De exemplu, majoritatea pietrelor limestone si marmura contin calcit care este sensibil la reactia cu solutiile acide. Astfel, vinul varsat pe una din aceste pietre va lasa pete nu doar prin penetrarea profunda a lichidului in porii pietrei, ci si prin atacarea superficiala, la suprafata placii. In aceste conditii, rocile a caror compozitie este majoritar constituita din minerale inerte (stabile) din punct de vedere chimic, precum quartul si feldspat (cum se gaseste in granit), este mult mai probabil sa reziste la patarea superficiala.
Asadar, este recomandabil ca acest tip de pietre cu minerale inerte sa fie folosite la placari orizontale, in zone riscante din acest punct de vedere: blaturi de baie si de bucatarie, balustrada de la balcoane etc.
Pe de alta parte si aspectul placii, determinat de structura interna a rocii, conteaza. De exemplu, o placa de granit, a carei compozitie este pigmentata, poate ”camufla” mai usor o pata decat o placa alba de marmura. Cazul de aici este asemanator cu al unei pete de vin rosu pe o camasa rosie in comparatie cu o pata de vin rosu pe o camasa alba.
In concluzie, daca locul in care montam piatra naturala este unul foarte tranzitat si expus riscului de a se intalni des cu lichide varsate, este recomandabil sa alegem o piatra rezistenta la apa si care sa nu aiba in structura sa minerale, precum calcitul. Vom avea in vedere si un material care sa aiba o venatura bogata, pestrita. Printre pietrele care indeplinesc aceste conditii intalnim granitul, ardezia si marmura cu texturi dense.
Foarte important! Si restul tipurilor de piatra naturala care nu se incadreaza in aceasta tipologie pot fi utilizate ca blaturi de baie si de bucatarie, daca, de exemplu, sunt impermeabilizate si intretinute corect si la timp.
Pana la urma alegerea se face si in functie de dispozitia fiecaruia de a depune mai mult sau mai putin efort in ingrijirea acelei pietre. Spunem asta pentru ca sunt materiale care arata absolut fantastic si pe care multi le folosesc totusi in spatii ”riscante”.
Rezistenta la frecare
Acest factor este important mai ales pentru pietrele folosite in amenajarile interioare. O rezistenta redusa la frecare conduce in timp la o pierdere semnificativa a luciului pietrei, la zgarierea ei, la deteriorarea in profunzime a texturii. Rezistenta la frecare (abraziune) este data de duritatea mineralelor care formeaza piatra si de forta dintre particule care le face sa stea unite, sa ramana compacte. Sa luam spre comparatie o placa de sandstone si una de granit.
Ambele placi contin quart intr-o proportie semnificativa. Quartul este un material rezistent si durabil, insa granitul este considerat mai rezistent la frecare decat sandstone-ul. Acest comportament diferit este explicat prin faptul ca particulele din compozitia granitului sunt mai stranse, mai compacte, iar la sandstone unirea lor se realizeaza prin forte mai slabe si printr-un lut mai putin durabil. Prin frecare indelungata, granulele de quart pot fi dislocate din placa de sandstone, iar la granit granulele de quart permit ca suprafata sa se uzeze treptat.
Un indice mic indica o rezistenta mica la frecare/abraziune. Un numar mai mare de 8 este un indicator care de obicei se considera suficient, deci placa respectiva va fi potrivita pentru placarile interioare din spatiile rezidentiale. Pentru spatiile comerciale sau publice, in general, daca placa este polisata trebuie sa aiba un factor de rezistenta la frecare de minim 12. Un asemenea factor va insemna luciul pietrei va rezista mai mult. Evident, acest indicator trebuie sa fie mai mare pentru zonele cu trafic intens.
Suprafetele polisate sunt mai sensibile la frecare si urmele aparute mai ales pe placile cu texturi monocrome si omogene se pot vedea mai usor. Cu toate acestea, o ingrijire corespunzatoare (indepartarea permanenta a prafului, a pietricelelor si a pamantului aduse accidental) poate reduce riscul aparitiei urmelor lasate prin zgariere. Avand in vedere aceste date, este recomandabil ca in spatiile cu trafic intens sa folosim placi mate, periate, antichizate sau buciardate.
Rezistenta la presiune
Rezistenta la presiune (in general numita ”rezistenta”) este notata cu Mpa si descrie forta minima necesara la care piatra se rupe sub presiune sau flexiune (flambare).
