Gazele naturale, "butoiul cu pulbere" pe care locuim
Zilele acestea se cauta vinovatii in cazul catastrofei de la Sighetul Marmatiei, dar adevarul este ca, dupa ce atatea persoane fara nici o vina au avut de suferit enorm, a trage la raspundere pe cineva este doar o masura tardiva. Sa nu se mai repete asa ceva este singurul lucru pe care si-l doresc toti, infiorati de constientizarea faptului ca gazul, omniprezent in locuintele noastre, dar si in mai toate locurile prin care ne petrecem timpul, nu este de fapt deloc detectabil cu ajutorul simturilor umane: in forma bruta, naturala, gazele nu pot fi vazute, mirosite sau percepute in vreun fel. Dar cu toate acestea pot face victime. Lucru grav. Poate ca situatia in tara noastra si in lume, de altminteri, va mai evolua pana la o lume normala, a responsabilitatii personale a fiecaruia, in care fiecare prevede ce consecinte dezastruoase ar putea avea o simpla neglijenta sau nepasare, chiar si atunci cand este vorba de un gest banal. Pana una alta, facem ca de obicei: abia dupa ce vedem tragedii, luam repede masuri, pentru ca macar pe viitor sa reducem riscurile repetarii lor.
Cei ce lucreaza in industria gazelor, cunosc foarte bine dezavantajele pe care acest combustibil le prezinta pentru sanatatea sau siguranta umana. Ei incearca sa acopere o serie de riscuri, de la cel de asfixie, pana la cel de explozie (o acumulare de gaze care intra in contact cu o scanteie putand face praf si pulbere o intreaga cladire indiferent cat de mare). Iar cum gazele nu au miros, prima masura, una considerata de siguranta nationala, este obligativitatea ca acestea sa contina si mercaptan, acea substanta care da mirosul specific al gazelor cu care ne incalzim sau cu ajutorul carora gatim. O persoana cu miros normal poate fi, astfel, macar avertizata olfactiv in cazul unor scurgeri riscante... Evident, in cazul tragediei de la Sighetul Marmatiei acest miros a lipsit. Culmea, se pare ca locul unde au inceput exploziile nici macar nu era aprovizionat cu gaze. Dar erau spatiile vecine. Din pacate, prudenta celui care nu a vrut sa depinda de gazele naturale ca resursa nu a fost suficienta. Un detector de gaze ar fi fost solutia. Dar, da, din nou vorbim tardiv despre ceva ce ar fi putut fi evitat.
Pe de o parte, dependenti de aceasta sursa de energie si caldura, nu putem totusi sa ignoram riscurile pe care le presupune. Fiecare dintre noi si-a dat acum seama, la nivel personal, ca sta pe un veritabil butoi cu pulbere. Si tot fiecare se gandeste acum care ar fi solutiile pentru a reduce riscurile pentru el si familia lui, pentru comunitate sau pentru locurile in care isi presteaza activitatile cotidiene. Cei care au o firma sunt in mod special chiar mai responsabili de siguranta spatiului pe care il detin...
Cateva solutii pentru utilizatorii casnici
In primul rand, asa cum am mentionat mai sus, exista aparate speciale, numite detectoare de gaze. Aceste aparate variaza foarte mult ca si caracteristici, usurinta in instalare, pret sau tip de semnal cu care ne atrage atentia ca intr-o incapere exista o acumulare de gaze (unele ne pot semnaliza acustic, altele vizual, dar in general ambele tipuri de semnalizare sunt inlcuse in acelasi aparat). Unele pot fi conectate la un sistem de securitate al casei care presupune protectia si in fata altor riscuri, caz in care e nevoie de specialisti pentru instalarea lor. Pot functiona pe baterii sau poti fi conectate la o sursa de curent electric, iar unele au functie de avertizare si in cazul in care curentul electric se intrerupe.
Cei care sunt limitati in optiuni (adica nu se pot debransa de le sistemul de gaze, considera ca avantajele pe care le obtin merita riscurile sau pur si simplu stiind ca oricum stau in vecinatatea imediata a altor surse de gaze) pot opta pentru un astfel de detector.
Altfel, sa ne gandim mai bine...
In cazul unui scenariu catastrofal, reteaua de gaze pe care sta orice centru urban reprezinta, asa cum ziceam, un veritabil butoi de pulbere. Acum, la Sighet, motivul a fost se pare gerul extrem, care a fisurat o conducta. Si in caz de cutremur, cateva asemenea fisuri foarte probabile in reteaua de gaze pot duce la explozii in lant... Alte scenarii la fel de dramatice sunt oricum imaginate de cei responsabili cu siguranta nationala, iar orice cod de alerta ar trebui urmat de o inchidere a furnizarii gazelor.
Totusi, intr-un anumit moment, fluxul distributiei ar trebui reluat, iar “butoiul” reactivat.
O solutie mult mai inteleapta li se pare unora locuitul la casa, pe o portiune de teren care sa fie total lipsit de conexiunea la o retea de gaze. Evident, si fara conducte care sa treaca pe dedesubt.
Pratic, cu ajutorul electricitatii se pot asigura toate facilitatile casnice, inclusiv incalzirea si gatitul (cu ajutorul unei plite electrice). Desigur, destul de putini sunt cei care isi permit un astfel de lucru, iar pe de alta parte si aprovizionarea cu electricitate poate fi taiata din pricina intemperiilor sau si aici pot aparea probleme diverse.
Solutii sunt asadar putine, in conditiile in care o mare parte a sistemului social in care traim e dependent de gazele naturale. Doar o intreaga revolutie a modului de exploatare a resurselor si de utilizare a lor poate pune capat total riscurilor... Iar pretul putini sunt capabili sa-l evalueze.
Gazele naturale vor continua inca mult timp sa ramana importante si prezente in viata de zi cu zi, ca un fel de amenintare adormita... cu care trebuie sa te obisnuiesti, dar de care nu trebuie sa uiti niciodata. Singurul lucru bun pe care il putem face este sa ramanem constienti de riscurile pe care le prezinta acestea. Se prevede ca peste 60 - 70 de ani exploatarea lor se va sfarsi, pur si simplu, din pricina epuizarii zacamintelor, iar omenirea va trebui foarte rapid sa gaseasca o solutie, asa ca foarte multe tari deja cauta o sursa eficienta si mai putin periculoasa de energie.
