În ce condiții apelăm la gazonul artificial
Gazonul artificial devine o prezență tot mai familiară în amenajările exterioare și în spațiile pentru practicarea sportului; în legătură cu acest produs, reacțiile designerilor, arhitecților, beneficiarilor și utilizatorilor sunt diverse, în funcție de experiențele avute, de informațiile pe care le dețin și de convingerile lor din perspectiva protejării mediului. Autoritățile, de asemenea, au un cuvânt de spus pe această temă, prin reglementări și legislație. Părerile se schimbă și în funcție de performanțele materialului, mai ales că, în timp, apar noi generații de gazon artificial.
Scurtă istorie
Inventat în SUA în anii 1960, ca urmare a unor cercetări din industria textilă și chimică, gazonul artificial a început să fie cunoscut public după utilizarea sa pe stadionul Astrodome din Huston – Texas. La inaugurarea din 1965, acesta era primul stadion multifuncțional acoperit din lume, devenind în timp un simbol al sportului american și chiar monument istoric (acum aflat în conservare). Problema acestui stadion era însă faptul că, având acoperișul opac, nu permitea pătrunderea optimă a luminii și, deci, păstrarea gazonului natural; oricât s-au străduit proprietarii, iarba nu putea fi menținută în viață, astfel că la o serie de meciuri de baseball desfășurate acolo au fost nevoiți să vopsească pur și simplu iarba uscată, pentru a-i da aparența unui teren de sport. În anul următor, s-a apelat la gazonul artificial, o inovație recentă care până atunci fusese utilizată mai mult experimental, precum la amenajarea unui teren de agrement pentru o școală din Rhode Island. În anii următori, această soluție a fost adoptată pentru mai multe terenuri de baseball și fotbal american, din SUA și Canada, care aveau probleme cu întreținerea gazonului natural – fie din cauza lipsei soarelui, fie a temperaturilor scăzute. Reacțiile de început ale jucătorilor nu au fost chiar favorabile; desori, aceștia reclamau o săritură accentuată a mingii și, dat fiind faptul că substratul de montaj era de regulă unul dur (cu beton sau alt material rigid), resimțeau solicitări la nivelul articulațiilor picioarelor – glezne și genunchi. În plus, la cădere existau riscuri mai mari de rănire, fiind acuzate contuzii și zgârieturi de la firele de poliamidă (sau nylon) care compuneau materialul.
Pe piața mondială și, în special, pe cea europeană, au trecut multe decenii până ca acest produs să convingă. Este adevărat că sistemele de gazon artificial au progresat substanțial, trecându-se treptat la materiale precum polietilenă sau polipropilenă, substraturi mai puțin dure, pe bază de polipropilenă, respectiv la adăugarea printre fire, după montaj, a unor materiale de umplere (fillere) – la început nisip, apoi amestec de nisip și granule de cauciuc reciclat. Au fost concepute chiar sisteme hibride, la care iarba naturală crește printre fire sau fibre sinetice, rezultând o acoperire mai stabilă, mai rezistentă și în același timp mai puțin dură. Astfel, în prezent gazonul artificial este folosit cu succes pentru diverse sporturi: tenis, cricket, hochei pe iarbă, rugby, golf, atletism etc., inclusiv pentru terenuri multifuncționale. Ca teren de tenis, este considerat o suprafață mediu-rapidă spre rapidă, cu un grad optim de protecție a articulațiilor și o planeitate mai bună decât în cazul terenurilor cu iarbă naturală.
În privința fotbalului (soccer), începând cu anii 1980 au existat câteva tentative de adoptare a gazonului artificial, mai mult sau mai puțin reușite, cu acceptări și respingeri ale organizațiilor naționale, în funcție de reacțiile jucătorilor, dar și ale suporterilor. În anii 1990 era respins de UEFA, FIFA și de foarte multe federații naționale. Abia în 2008 s-a ajuns la o formulă de sistem optimă, care a trecut toate testele, astfel încât s-a putut desfășura primul meci internațional oficial pe un gazon artificial. În prezent, există o listă (nu foarte lungă) de producători agreați de Federația Internațională de Fotbal (FIFA), precum și terenuri clasificate cu două stele pe care se pot găzdui meciuri internaționale oficiale și meciuri din cadrul competițiilor UEFA.
În paralel cu evoluția gazonului artificial pentru terenuri de sport, au fost dezvoltate și game pentru amenajări exterioare. Acestea trebuiau să facă față în egală măsură exigențelor privind rezistența, dar în același timp să aibă și un aspect atrăgător, cât mai apropiat de cel al gazonului natural. Cererea a fost identificată imediat, deoarece existau mulți potențiali beneficiari, pe segmentul rezidențial, de birouri, pentru instituții, spații publice, Horeca, agrement ș.a.m.d. Oriunde există un spațiu în aer liber pentru socializare, o terasă, un loc de joacă pentru copii, gazonul artificial poate deveni o variantă de acoperire a terenului sau pardoselii. O utilizare importantă este și acoperirea zonelor aferente pistelor de avion, creând contrast și un mediu care nu permite dezvoltarea vegetației, insectelor, păsărilor sau animalelor mici. Spațiul urban anglo-saxon a primit cu deschidere noul material, deși renunța la o preocupare aproape ritualică a familiei din clasa de mijloc – tunderea gazonului. De aici, gazonul artificial a cucerit întreaga lume.
Ce ne oferă
În prezent, gazonul artificial este deja cunoscut ca un tip special de pardoseală, sub formă de role sau dale, care se poate aplica simplu și rapid în condiții dintre cele mai diverse. Important este ca stratul suport să fie unul bine drenat, astfel încât apa să nu băltească, și stabil - se poate monta fie pe beton, fie pe pavaj, piatră concasată sau nisip. În cazul montării pe pământ, există riscul ca suprafața să capete denivelări, iar întreținerea să devină mai dificilă. Să vedem care sunt argumentele pentru alegerea sa:
• Activități reduse de întreținere – întreținerea se limitează la îndepărtarea frunzelor și impurităților, eventual cu o suflantă, și uneori perierea pentru îndreptarea firelor; nu este nevoie așadar de de tundere, udare regulată, plivire, îngrășăminte, pesticide împotriva insectelor, plantelor și mușchiului, putându-se apela doar la soluții ecologice de curățare cu pH neutru și biodegradabile. Udarea este necesară doar din când în când și în cantitate mică, pentru a-i reda aspectul. În gaz de deteriorare, se pot face înlocuiri cu material similar. Din această perspectivă, a economisirii resurselor, se poate afirma că gazonul artificial este un material cu impact redus asupra mediului, chiar dacă nu produce oxigen prin fotosinteză.
• Aspectul este foarte asemănător cu cel al ierbii naturale (iar aceast lucru este valabil tot timpul anului). Fiind vorba de un material sintetic, rezistent la radiații UV și la temperaturi extreme, de la -30° C până la +70° C, poate fi utilizat pe termen lung, chiar și până la 10 ani. Importante sunt montajul corect, calitatea superioară și întreținerea periodică, recomandată de producător.
• Siguranța în utilizare - inclusiv pentru copii, care au mai multe șanse să nu se rănească sau să le fie afectată sănătatea (vorbim de ultima generație de gazon sintetic, testată special în acest sens; aici există o reținere în legătură cu particulele care pot fi inhalate sau înghițite, dar nici gazonul natural nu este complet sigur din această perspectivă). De asemenea, insectele evită acest material, ca și animalele de companie, care renunță rapid să ”sape” în el. Nu în ultimul rând, nu conțin substanțe volatile periculoase și nu provoacă alergii.
• Utilizare permanentă – terenul se poate folosi oricând, indiferent de condițiile meteorologice (chiar și iarna, dacă nu este acoperit de zăpadă sau gheață).
Există, desigur, și controverse privind utilizarea gazonului artificial. Dacă problemele privind siguranța la accidentare au fost rezolvate, au rămas în discuție cele legate de mediu. În ultimele decenii, foarte mulți americani din statele aride, unde apa este relativ scumpă, au apelat la acest tip de acoperire pentru amenajările exterioare, reducând arealul dezvoltării unor specii de plante, insecte și animale mici. Reacțiile comunităților ecologiste nu au întârziat să apară, astfel că în prezent, chiar dacă este restricționată folosirea gazonului natural, care trebuie udat din abundență, nu se permite nici folosirea variantei artificiale; în schimb, sunt încurajate anumite specii de plante locale, care nu necesită multă apă.
De asemenea, s-a constatat că gazonul artificial atrage mult mai multă radiație solară, ceea ce duce la încălzirea accentuată a zonelor urbane. Nu în ultimul rând, există o îngrijorare privind răspândirea în mediu (pământ, apă, aer) a particulelor de polimeri – microplastice, provenite din degradarea firelor sintetice sau a granulelor de cauciuc din filler. Există, desigur, și alte discuții referitoare la siguranța oferită de gazonul artificial (persistența unor germeni patogeni care nu dispar în mod natural, precum la gazonul natural, existența unor metale grele în cauciucul de umplere), dar studiile încă nu au ajuns la concluzii clare.
