Inlocuirea rosturilor vechi de faianta si gresie - o igienizare necesara
Cine a avut sau a vazut vreodata niste placi albe de faianta, proaspat spalate, curate, dar ale caror rosturi innegrite dadeau senzatia de incapere neingrijita? Probabil destul de multe persoane. Si asta pentru ca, deseori, fie ca e vorba de locuinte sau de spatii publice, la montarea placilor, materialele cu care sunt umplute aceste rosturi se aleg incorect. Cu ce umpleti rosturile, deci, cand va puneti faianta sau gresie? Exista cerinte speciale pentru anumite incaperi? (Raspunsul e da.) Si ce anume se mai poate indrepta daca va confruntati deja cu aceeasi problema?
La finisarea montajului placilor ceramice, stim cu totii, rosturile dintre placi se umplu cu un mortar sau chit special. Dincolo de aspectul estetic pe care il asigura pardoselii, sa nu uitam ca prima functie a chitului este de izolare, astfel incat infiltratiile de apa sa nu afecteze placarea, iar de asmenea este menit sa umple golurile pentru a se obtine o suprafata cat mai neteda si sa fixeze mai bine placile intre ele. Pe piata materialelor de constructii apar mereu noi si noi materiale, din ce in ce mai bune, cu calitati ridicate, dar multi dintre cei care nu sunt la curent cu informatiile din domeniu isi aleg chitul dupa pret si... dupa culoare. De aceea intalnim adesea apartamente in care proprietarul a dorit sa isi puna singur faianta si gresia sau locuinte si spatii in care (din economie ori pur si simplu din cauza ca e vorba de pardoseli placate in urma cu zeci de ani, cand nu existau acelasi materiale de azi) rosturile sunt innegrite de timp si aproape imposibil de remediat, indiferent de ce solutie chimica am folosi la curatenie.
Rosturile dintre placile de gresie se murdaresc mai usor, dar si cele de la faianta pot avea de suferit
Desigur, cand alegeti un material pentru rosturi e important sa va ganditi la aspectul estetic viitor si sa fiti atenti ca nuantele placilor sa fie completate de cele ale chitului. Rostuirea da aspectul finit: inclusiv contrastele, nu doar armonia de culoare, pot sugera un stil anume al incaperii. Dar pe de alta parte va trebui sa va ganditi la igiena camerei, la conditiile de umiditate din aceasta, la trafic. De aceea, varianta cea mai buna astazi este folosirea chiturilor epoxidice sau a mortarului epoxidic, tratate special pentru a preveni acumularea reziduurilor si rezistente la frecare, abraziune, trafic intens. Acestea isi pastreaza culoarea in timp, tocmai datorita faptului ca nu aduna microbi, si sunt usor de spalat.
In anumite spatii, adica in zone cu necesar igienic ridicat, se folosesc chituri epoxidice cu rasini reactive sau cu diverse alte calitati suplimentare, care au o mare rezistenta la acizii organici (fabrici de carne, ulei), la agentii chimici agresivi (fabrici din industria chimica sau alimentara), sau la microbi (spitale).
In incaperile cu igienta ridicata precum salie speciale din spitale sau camere de cercetari nici nu se mai folosesc placi ceramice, cise toarna direct un strat de material epoxidic, atat pe pardoseli, cat si pe pereti.
Procedeul de inlocuire sau reabilitare a rosturilor innegrite
Nu doar la placile ceramice, ci si la piatra naturala, la mozaicul de sticla sau lemn rosturile pot fi umplute cu chituri epoxidice. In cazul unor pardoseli sau pereti placati de demult, care arata deja urat, cea mai buna solutie este indepartarea materialului folosit la inceput pentru rosturi si inlocuirea lui. Procedeul e simplu: se curata rosturile vechi, se verifica daca placile sunt bine prinse in continuare (eventual se inlocuiesc placi sparte sau care au inceput sa se miste si se remonteaza), iar apoi se reumplu rosturile cu un chit epoxidic, folosindu-se o mistrie sau o spatula adecvata; la final, se curata resturile de pe placi si se lasa sa se usuce.
O solutie de compromis, care poate reda aspectul estetic al pardoselii pentru un timp, este si razuirea chitului vechi cu o lama, cat sa se indeparteze stratul depunerilor, si apoi lacuirea lui. Doar ca procedeul nu e recomadat de profesionisti: pe de o parte oricum ar cere rabdare, deoarece lacuirea trebuie facuta cu grija, ca sa nu ajunga lac si pe suprafata placilor ceramice. Pe de alta, solutia e valabila mai mult pentru pereti, nu si pentru pardoseli, deoarece lacul nu este rezistent la compresiune si abraziune si se poate crapa repede.
Articol: Alina Miron
