La noi, mai nou, e invers: apa ramane, pietrele se duc
In antichitate, romanii apelau la o strategie interesanta atunci cand cucereau un popor. Constienti ca, daca distrugeau un simbol spiritual fara sa puna ceva in loc, fie el oras sau templu, nu ar fi facut decat sa pastreze miturile si legenda acestuia, veneau si ridicau undeva la mica distanta de acesta un alt centru, mai “cosmopolit” si atractiv pentru prostime. Era calea sigura pentru ca vechiul sa cada in uitare. E cazul Sarmizegetusei Regia, cetatea care avea sa ii faca pe daci sa uite mii de ani de a lor Sarmizegetusa dacica. Astazi, metoda nu a fost uitata. Se apeleaza la aceeasi strategie si in Bucuresti, in cazul Fantanii de la Universitate, simbolul Revolutiei impotriva comunismului? Trebuie, cumva, sa uitam de decembrie 1989?
S-au facut ceva valuri, reflectate si in mass-media saptamana trecuta, cand s-au precipitat lucrurile, pe seama Fantanii Dunarea, de la Universitate. Dar cei care nu stiu inca despre ce este vorba, pot sa afle acum: primaria Capitalei a anuntat in urma cu o luna ca exista un proiect pentru “reamanajarea” zonei de la fantana. De fapt, nu e vorba de o reamenajare, ci de o inlocuire totala: in afara de schimbarea pavajului actual cu placi de granit si piatra cubică, se prevede demolarea fantanii si inlocuirea ei cu una nouă, moderna, cu jeturile de apa tasnind din pamant. Desi proiectul nu are toate avizele necesare, lucrarile de demolare au inceput… in acelasi stil care, in lumina ultimelor evenimente, nu mai uimeste pe nimeni: se pare ca legislatia si opinia publica au devenit un fel de tantar agasant, care doar zumzaie la urechile “puterii”, dar fara sa aiba capacitatea sa o impiedice sa isi faca de cap. Un tantar usor de zdrobit, de altfel, pentru ca legile, simbolurile si principiile nu prea mai exista nici in constientul colectiv al organismului numit societate.
Conform legii, proiectul ar fi trebuit să aibă avizul Ministerul Culturii si apoi avizul Comisiei Tehnice a Primăriei Municipiului Bucuresti. Dar reprezentantii primariei nu s-au obosit sa respecte acest pas, poate pentru ca stiau deja ca acest lucru s-ar lovi de un refuz. Ori, chiar daca ar primi avizul, asteptarea lui ar taragana lucrurile. Si poate ca schimbarea chiar se cere facuta rapid.
Dar sa nu presupunem inca, ci sa prezentam faptele: la Directia pentru Cultura si Patrimoniu National a municipiului Bucuresti nu exista o documentatie depusa in vederea emiterii unui aviz pentru reamenajarea fantanii Dunarea, din Piata 21 Decembrie 1989 si nu a fost emis nici un aviz care sa certifice inlocuirea acesteia cu un joc de apa tip gheizer. Desigur, Ordinul Arhitectilor, care nu este de acord cu demolarea fantanii, nu a fost nici el consultat cu privire la aceste lucrari. Nu ca ar fi existat acest obicei bun inainte: intr-o serie de situatii care chiar fi cerut opinia unui grup de specialisti Ordinul a fost ignorat (pentru ca si arhitectii sunt pentru primarie la fel de sacaitori ca ong-urile si asociatiile – prea multe constructii ar fi blocate din pricina lor, ori miscarile trebuie facute repede, ca asa-i in afaceri.)
In fine, nu s-a stat chiar degeaba: o serie de ONG-uri, Asociatia Salvati Bucurestiul, Asociatia SOS Fantana, Ordinul Arhitectuilor au protestat fata de aceasta modificare abuziva. Unii verbal sau in scris, altii si prin actiuni directe. Muncitorii care au inceput deja sa demoleze bancute nu au fost insa prea mult stanjeniti de reprezentantii societatii civile care au facut lanturi vii (despre care probabil ati citit cate ceva in presa) in jurul fantanii. Lucratorii au venit si si-au continuat treaba la ore mai putin aglomerate.
Ca sa linisteasca spritele, destul de incinse saptamana trecuta, primaria a promis ca va muta fantana cea veche, piatra cu piatra, in alta zona a Capitalei. Ar putea la fel de bine sa o reconstruiasca: o copie dupa original, cu alte materiale, mai frumoase si mai curate. Adica un fel de “Sarmisgetusa Regia” sclipitoare si atragatoare pentru ochi, care sa mute in cu totul alt spatiu, mai putin imprimat de amintiri revolutionare, intalnirile, cersetorii, studentii, dar mai ales protestatarii care in ultimul timp au inceput sa isi aduca aminte cum se striga “Jos cu susul”. Undeva departe de gaurile de gloante si de sloganul “aici s-a murit pentru libertate” care inca (pentru cat timp?) sta inscris in Piata. Fantana cea noua ar deveni un loc de promenade.
Nu e demna de o capitala europeana o fantana veche? Nu e suficient de modern spatiul din jurul ei? Ar fi putut fi reconditionata. Dar nu, ea se cere mutata. Si stiti care este argumentul major ca e vorba de un simbol care se vrea inlocuit? Orice om care traieste in Romania actuala isi va da seama ca nu e vorba doar despre furt: banii pe care ii ia o firma oarecare din lucrarea respectiva sunt mai putin importanti. Daca voiau sa scoata ceva in plus ar fi putut reamenaja orice alta zona. Fara scandal.
Alina Miron
