Mansardarea – acces, aer și lumină
Amenajarea unei mansarde într-un pod existent reprezintă deseori o provocare atunci când trebuie să îi asigurăm accesul, ventilarea și iluminarea naturală. Fiind vorba de un spațiu nelocuit inițial, aflat imediat sub acoperiș, mansarda are rareori o scară de acces conformă cu standardele actuale de siguranță și confort. Iar iluminarea naturală poate fi neîndestulătoare la început – câteva luminatoare de dimensiuni reduse, pentru a evita pierderile de căldură și intrarea apei pluviale. În casele vechi, podurile erau folosite pentru depozitarea alimentelor în timpul iernii, a unor obiecte de uz ocazional, deseori vechi și acestea, mai rar ca spălătorii sau mici ateliere. Pentru a ajunge la confortul unei mansarde, așa cum o înțelegem în zilele noastre, sunt necesare câteva modificări de esență.
Un acces sigur și confortabil
Accesul spre spațiile mansardate și circulaţia în interiorul acestora depinde de fiecare situație, de tipul clădirii și de apartamentele mansardate; accentuăm faptul că este necesar un proiect și o expertiză tehnică, ținându-se cont de regulamentele locale de urbanism. Astfel, accesul se poate asigura prin scări interioare sau exterioare şi lifturi – niciuna dintre situații nu este exclusă, atâta vreme cât soluția aleasă nu contravine regulamentelor locale, inclusiv (și mai ales) atunci când este vorba despre case monument istoric sau aflate în zone protejate. Scările, oricât ar fi de ”înghesuite”, adaptate, contorsionate, trebuie să îndeplinească niște condiții minime de siguranță, conform normativelor în vigoare. Ne referim la pante, raport treaptă/contratreaptă, balustradă, aderență etc. Fiind vorba despre un spațiu locuit, nu putem face abstracție de aceste aspecte, inclusiv din perspectiva evacuării în caz de incendiu (după cum se știe, cele mai multe incendii apar la acest nivel). Spațiul interior disponibil se dovedește deseori insuficient, ceea ce solicită creativitatea proiectantului.
La apartamentele independente, accesul se poate face prin prelungirea scării comune interioare cu încă un nivel (cazul clădirilor cu mai mult de un nivel, ce au scară comună exterioară apartamentelor), sau pe o scară exterioară clădirii (de regulă în cazul clădirilor individuale cu un nivel, dar posibil şi la P+1).
Aceasta din urmă poate fi închisă sau deschisă, dar acoperită (de preferat) și concepută astfel încât să confere condiţii de siguranţă utilizatorilor, inclusiv în situații atmosferice nefavorabile. Există într-adevăr și scări exterioare (unele prefabricate, modulare) care sunt lăsate însă fără niciun pic de protecție, ceea ce nu este bine nici din perspectiva siguranței, nici a confortului. Nu este în regulă să fie construite pentru acces în mansarde scări rudimentare concepute ca scări de incendiu sau de acces pe acoperiș și doar atât.
Iată alte câteva situații particulare, în cazul clădirilor existente:
- La clădirile cu P+3 sau P+4 niveluri, care nu au ascensor, se recomandă prevederea unui ascensor exterior, sau interior (dacă este posibil);
- În cazul apartamentelor mansardate etajate (duplex) sau cu supantă, circulația se poate face prin intermediul unor scări interioare uşoare, dimensionate minimal;
- La spaţii mansardate ce constituie extinderi ale apartamentelor de la ultimul nivel, accesul se va face prin scări interioare apartamentelor, rezolvate prin decuparea planşeului de la ultimul nivel, astfel încât să fie asigurate condiţiilor optime de siguranţă.
Mai trebuie specificat faptul că, în cazul clădirilor de locuit colective existente, este necesar să se asigure posibilitatea accesului, din spaţiile comune, spre învelitoarea mansardei, pentru lucrări de întreţinere, reparaţii etc. Este o problemă mai degrabă juridică, cu care se confruntă mulți locatari, și este bine ca acest aspect să fie rezolvat amiabil, eventual prin montarea unei scări cu protecție pe exteriorul clădirii.
Lumină și aer
Asigurarea unei iluminări şi ventilări eficiente, precum şi a unui confort vizual corespunzător, se face cu ajutorul ferestrelor de mansardă, al lucarnelor, ușilor sau ferestrelor; acestea sunt deschideri cu dimensiuni personalizate în versanții acoperișurilor (sau timpane, după caz), care depind și de reglementările urbanistice locale, întrucât au un rol în arhitetura generală a clădirii.
Ferestrele de mansardă, montate înclinat, în planul acoperișului, bine ancorate în structura acestora, pot fi utilizate fără a produce modificări majore în structura acoperişului şi fără a schimba aspectul general al acestuia. Pot fi amplasate oriunde, cu condiția respectării recomandărilor date de producător în privința pantei versantului (altfel, riscă să nu asigure etanșeitatea dorită); atunci când panta acoperișului este prea mică, se poate realiza o supraînălțare parțială. Unele condiționări mai vizează obținerea iluminării maxime în raport cu suprafața ferestrei, o perspectivă bună asupra împrejurimilor și accesul pentru manevrare. Însorirea şi încălzirea atmosferei interioare a încăperilor pe timp de vară poate fi rezolvată prin parasolare, rulouri sau alte metode de acoperire exterioară sau interioară. Pentru a preveni înghețul la nivelul ferestrei de mansardă, se pot adopta soluții de degivrare.
De asemenea, atunci când manevrarea ferestrelor este îngreunată de poziţia acestora, în special la cele amplasate peste înălţimea de 2,00 m, există modalități tehnice prevăzute de producători, în prezent fiind elaborate acționări de la distanță, inclusiv în variantă automată sau prin aplicații de pe telefonul mobil. Se afirmă că posibilitatea de întreţinere a ferestrelor de mansardă este mai dificilă, dar acesta depinde de conformația lor, de inventivitatea producătorilor; prin rabatare, acestea pot fi curățate relativ simplu.
Iluminarea naturală poate fi suplimentată prin iluminare artificială. De asemenea, dacă aerisirea prin ferestre de mansardă este insuficientă, trebuie găsite noi modalități de ventilație; într-adevăr, la mansarde montarea sistemelor de aer condiționat reprezintă o reală provocare, dar... o soluție se găsește oricând, cu ajutorul unei echipe profesioniste. Trebuie avut grijă la etanșeizarea străpungerilor prin învelitoare și a sistemelor de fixare a aparatelor.
Optimizarea aportului de lumină și a circulației aerului în zona ferestrei de mansardă se face și prin execuția corespunzătoare a căptușelii pe interior: marginea inferioară (glaful) se realizează în plan vertical, iar marginea superioară în plan orizontal. Astfel, aerul are o circulație care încălzește sticla ferestrei, prevenind înghețul, iar mansarda beneficiază mai bine de razele soarelui.
Lucarnele sunt o altă soluție de iluminare și ventilare a mansardei. Dacă fereastra de mansardă se poate poziționa oriunde în versantul acoperișului, lucarna se va construi doar la nivelul zonei active, oferind și posibilitatea de a avea o perspectivă mai bună asupra exteriorului locuinței. Condiția este ca marginea inferioară a ferestrei să nu depășească 1,20 m. Însorirea şi încălzirea atmosferei interioare a încăperilor sunt mai puțin evidente, manevrabilitatea canaturilor mobile poate fi mai facilă, dar și iluminarea mai scăzută. Soluția constructivă aleasă trebuie să țină cont de acest aspect: sunt situații în care lucarna, de dimensiuni reduse și greu accesibilă, nu oferă posibilitatea deschiderii ferestrei cu ușurință.
Mai pot exista probleme, de asemenea, în zona de racordare a versanților cu lucarna (dolia de la nivelul învelitorii). În cazul în care volumetria şi conformarea spaţiului interior permit, se pot realiza balcoane și chiar terase prin retragerea pereţilor perimetrali, obţinânduse astfel vitraje de dimensiuni mai mari (glasswand, uşă-ferestră) care au avantajul că pot asigura, pe lângă o iluminare şi o ventilare eficientă, o deschidere generoasă spre exterior. Acestea presupun o reproiectare a întregii zone, cu efecte estetice asupra clădirii, iar autorizarea va fi, în consecință, mai simplă sau mai complicată, după caz.
