Marian Ion, arhitect-sef la Braila: "Cand oamenii au spatii publice in care sa se intalneasca, se creeaza legaturi mai valoroase intre ei"

Expirarea la inceputul acestui an a Planului Urbanistic General de la Braila a dat de lucru municipalitatii in aceasta vara: Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” a castigat licitatia pentru reactualizarea PUG, iar prima dezbatere din seria celor dedicate acestor lucrari a avut loc recent, “bucurandu-se” totusi de o atentie destul de redusa din partea opiniei publice brailene. Sedinta a fost moderata de actualul arhitect sef al Municipiului Braila, Marian Ion, absolvent al UAU “Ion Mincu”, arhitect cu experienta profesionala de peste zece ani intr-o serie de firme bucurestene si aflat in actuala functie de doi ani. 

Pentru a afla cate ceva despre noile perspective brailene privind planificarea dezvoltarii urbane, l-am abordat pe arhitectul sef al Municipiului Braila pentru un scurt interviu in exclusivitate, dar ne-am dorit ca acest material sa nu fie doar o informare asupra actiunii autoritatilor dintr-un oras distinct. Cazul Brailei, care se afla acum “in miscare”, e precedat si va fi in curand urmat si de alte actiuni de acest gen. Pe de o parte, orice oras romanesc se afla periodic in astfel de dezbateri si e un moment in care o serie de alte PUG-uri se refac. Interesant in acest context este cum va evolua urbanistic tara noastra, cum suntem influentati de deschiderea europeana, de legislatie, de normele cele mai recente in domeniu. La fel de interesante sunt viziunile asupra calitatii vietii oamenilor din orasele romanesti: cu siguranta s-au schimbat si se schimba in timp, iar fiecare exemplu local puncteaza deja tendinta generala spre o crestere a interesului pentru calitatea spatiului public. I-am cerut arhitectului sef din Braila Marian Ion nu doar lamuriri despre noul PUG al orasului, ci si o opinie asupra remediilor necesare mediului urban romanesc... in conditiile in care, sa recunoastem, chiar si dupa doua decenii, tot mai dam jos praful de pe structurile, fie ele constructive sau de gandire, ale comunismului.

Ce inseamna Planul Urbanistic General pentru un oras si cum va influenta noul PUG din Braila ceea ce fiecare cetatean particular doreste sa construiasca la el acasa?

Orice construieste un cetatean particular, chiar daca e proprietate personala, afecteaza imaginea urbana. De aceea lucrurile privesc in egala masura si municipalitatea. PUG va crea cadrul legal pentru a impiedica constructiile haotice si va aduce solutii cu privire la cresterea calitatii vietii in spatiul public, printr-o planificare atenta. Un Plan Urbanistic General stabileste reglementari pentru urmatorii zece ani si alcatuieste norme cu privire la estetica, functionalitatea spatiului public sau a spatiului privat. In ce priveste rostul lui ca proiect, este evident ca acesta da viziunea necesara pentru dezvoltarea pe viitor a orasului, dar si pentru lucrul unitar la aceste planuri, pentru ca sunt implicate o serie de domenii si persoane ale caror eforturi trebuie sa fie unitare. Sau, asa cum imi place mie sa zic, o masina se conduce cu motor, volan dar si cu frane. Nu poate lipsi nicuna din ele: e nevoie de motor, ca sa te propulseze, de capacitatea de a controla directia de mers dar si capacitatea de a te opri daca situatia o impune. Performanta maxima a intregului este la nivelul celei mai slabe componente. Toate aceste calitati de fapt trebuie sa le aiba administratia locala ca sa poata conduce un oras. PUG exact asta inseamna: planificare pentru dezvoltatea locala, pentru identitatea spatiala a orasului. Creeaza oportunitati, defineste reglementari si stabileste restrictii.

Ca urmare a noului PUG, credeti ca va creste valoarea proprietatilor in anumite cartiere?

Aceasta e o intrebare legata mai degraba de domeniul imobiliar: pretul unor proprietati poate creste sau scadea pe valori subiective, care neaga valorile reale. Se pot crea spatii cu strazi incomode, care, daca sunt promovate cum trebuie, in ciuda nonvalorii, pot determina oamenii sa creada ca acolo, in zona, exista ceva valoros. Valoarea terenurilor, imobilelor creste nu pe premise culturale, ci psihologice, sau care tin foarte mult de subiectivism, de faptul ca in acel cartier sau in acea zona stau persoane cu un anumit statut social sau exista un interes comercial puternic, de pilda. Aceasta nu inseamna neaparat ca este vorba de o zona cu utilitati bune, cu acces ideal, cu servicii corect planificate. PUG nu are cum sa nu aiba influente asupra costurilor pietei imobiliare, in mod direct, el planificand atat succesul cat si insuccesul unei dezvoltari durabile.

Si astfel PUG-ul poate fi un punct de pornire pentru decizii imobiliare. Acest nou PUG prevede, de exemplu, ca se va demola ceva din Braila?

Studiile de fundamentare si propunerile facute de Universitatea de Arhitectura si Urbanism vor fi suspuse din nou unor dezbateri publice locale (urmeaza inca trei intalniri) si pot aparea situatii in care sa se propuna exproprierii pentru interes public a diverse zone. Dar e prematur sa discutam despre acest lucru. Atentia cuiva care vrea sa imbunatateasca lucruri nu este canalizata spre a desfiinta, ci spre a construi, reconditiona, reamenaja, spre proiecte benefice  in interesul tuturor cetatenilor.

Din punct de vedere turistic, municipalitatea poate miza si pe ce inseamna Insula Mare pentru Braila? Care este statutul acesteia?

Legea 2 din 1968, Privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste România, spune ca o parte din Insula Mare, mai exact o parte din Nord-Vestul acesteia, apartine Municipiului Braila, dar deocamdata nu s-a facut nici un demers pentru a se reglementa regimul juridic stabilit prin acea lege. Urmeaza intreprinse masuri in aceasta directie, astfel incat Braila sa poate fi dezvoltata si pe malul celelalt al Dunarii. In acest fel Braila ar deveni singurul oras din tara „prin” care trece Dunarea, nu „pe langa” care trece Dunarea. Pentru ca celelalte orase au statut de granita sau Dunarea reprezinta limita la care se termina judetul. Vizavi de oras, pe Insula Mare s-ar putea crea astfel o zona de agrement care ar constitui un motor destul de puternic pentru dezvoltarea orasului.

Atunci sa revenim la planurile actuale: credeti ca noul PUG va avea efect si asupra felului in care arata acum reteaua destinata transportului public? Se vor largi bulevarde? Se vor modifica strazi?

Eu nu cred ca largirea unor strazi sau bulevarde va rezolva ceva: e deja dovedit, cu experienta altor lucrari din multe orase europene, ca efectul unei atare actiuni decongestioneaza pentru moment traficul, dar rezultatul dureaza extrem de putin, doar cateva luni maxim. De fapt, cu cat largesti o strada, cu atat atragi mai multe masini in zona respectiva si in scurt timp vei obtine tot o zona aglomerata, care va fi si mai poluata facand chiar un deserviciu comunitatii. Trebuie sa avem grija ce vor respira copii nostrii in viitor, mai multe masini, mai multa poluare, mai multi bani cheltuiti de fiecare pentru sanatatea noastra. In Romania atentia pentru mediu este inca foarte scazuta, nu trebuie sa uitam insa ca natura se poate intoarce oricand impotriva noastra, asa ca planificarile pentru viitor trebuie sa tina seama si de sanatatea locuitorilor. In schimb, daca reduci latimea unei strazi obtii intai efectul aglomerarii ei, dar in scurt timp se constata ca soferii incep sa aleaga alte cai apoi traficul se usureaza si redevine normal. Nu spun ca acest tip de planificare ar fi de succes, insa chiar daca s-ar opta pentru asa ceva, pentru o limitare a strazilor, tot nu se poate face totul brusc, ci in timp. Pentru ca starea de nervozitate si lipsa comunicarii cu ceilalti poate crea frustrari, iar cand incep sa fie nemultumiti, chiar daca nu-si dau seama din ce lucru marunt, oamenii exerseaza atitudinea de a fi contra. Starea generala de negativism, cea publica, vreau sa zic, nu vine din altceva decat din micile nemultumiri de zi cu zi ale fiecaruia, care sunt descarcate asupra altora si care ajung sa se intinda. Daca am merge la radacina negativismului colectiv de care se plang romanii in general, am putea sa ne dam seama ca sursa nu este alta decat nemultumirea individuala minora a fiecarei persoane. De aceea eu zic mereu ca de acolo se poate incepe pentru a ameliora tonusul general: creeaza-le oamenilor cat mai putine prilejuri de frustrare precum aglomeratia in trafic, in schimb, ofera-le spatii in care sa se destinda, locuri de intalnire.

Dar un loc public nu este si el unul aglomerat? De ce le-ar crea un spatiu de intalnire mai putine frustrari decat statul la ei acasa? Nu le este mai confortabil sa stea linistiti in caminul lor?

Eu cred in mare masura invers: omul e o fiinta sociala, nu il poti reduce la cei patru pereti ai sai. Caminul, oricat ar fi de confortabil, este numai un loc unde oamenii se simt in siguranta, are si el avantajele lui, dar pe alte planuri. Implinirea vine dintr-o combinare atenta a sigurantei cu factorul social. Inchis mereu in casa un individ are mai mari sanse sa se alieneze, iar numai familia (daca o are si pe care adesea are tendinta sa se descarce, ca doar e vorba de “ai lui”) nu e totul. In momentul in care oamenii au unde se intalni, se creeaza legaturi mai valoroase intre ei, au spatii mai mari de desfasurare si nu sunt tentati sa-si arate micile defecte pe care le elibereaza in intimitate, deci sunt si mai dispusi sa se tolereze, sa invete unii de la altii. Daca ii tii departe unii de altii le limitezi dialogurile, iar pana la urma incep sa te conteste chiar pe tine ca administratie publica: e un deserviciu pe care ti-l faci. Forta unei comunitati consta in legatura dintre oameni – nu e doar suma oamenilor care o compun, ci un rezultat al calitatii legaturilor, a frecventei cu care au posibilitatea de a interactiona. Pe de alta parte, oamenii unui oras nu au alta identitate decat cea data de spatiile publice in care traiesc. Omul trebuie sa fie viu, sa i se faliciteze relatiile, schimburile interculturale. Oamenii se instraineaza unul de altul in afara spatiului public.

Pentru Braila care sunt cele mai importante spatii publice in care oamenii interactioneaza, sa le spunem asa “de identitate” la nivelul orasului?

Bulevardul Independentei, Parcul Monument, faleza Dunarii si ansamblul de piete din jurul primariei... si Gradina Publica; cam atat. Dar spatii publice pot fi considerate chiar si micile zone sau scuaruri din jurul blocurilor, din pacate adesea agresate vizual de amenajarile de la parterul blocurilor, de garaje, improvizatii de module comerciale, baraci, chisoculete. Sunt multe lucruri care ar putea fi ameliorate chiar incepandu-se de la blocuri si dependintele create pe langa ele sau lucrari adiacente. Foarte important, in opinia mea, este de evitat capcana mansardarii blocurilor existente. Semn clar al saraciei si neputintei administratiei, se apleaza la ele din dorinta de a creste suprafata locativa, dar de fapt acestea nu sunt calculate pentru atatea solicitari suplimentare, nici din punc de vedere structural, nici din punct de vedere al utilitatilor. Si, in fond, Braila are rezerve foarte mari de teren pe care ar putea sa dezvolte proiecte importante, pentru dezvoltarea infrastructurii, care ar trebui sa fie in sarcina municipalitatii. Pe aceste proiecte se pot atrage fonduri, ramanand ca pe infrastructura noua sa se faca investitii de catre particulari, atat de necesare pentru dezvoltarea locala. Dar, pentru o prima concluzie, trebuie sa retinem sau sa ne reamintim ca pentru a reusi sa mergem pe drumul dezvoltarii avem nevoie de planificare. Planul Urbanistic General inceput in acest an la Braila, tocmai de aceea ar trebui sa fie in atentia societatii civile, pentru ca planifica modul in care brailenii vor trai si cum va evolua Braila in urmatorii ani din punct de vedere urbanistic, social, economic...