Mirosurile dintr-un spațiu interior ne decid confortul
Când discutăm despre senzațiile olfactive de acasă, ori de la serviciu, din camera de hotel, magazin ș.a.m.d., putem avea două tipuri de abordări. Primul gând este că trebuie să evităm mirosurile neplăcute, ceea ce este doar o perspectivă a unui domeniu mult mai complex. Ne vom gândi așadar și la mirosurile agreabile, care ne determină starea de bine, concentrarea, productivitatea, dezinvoltura. Mirosurile au o puternică încărcătură emoțională, cu consecințe psihologice și fiziologice importante, deoarece reprezintă un factor primar al stării de confort și siguranță. Ni s-a întâmplat uneori să nu putem admira o amenajare reușită din cauza unui aer greu de respirat, nu-i așa? Și, din contră, ne-am simțit bine într-o încăpere fără pretenții de design, dar cu un miros plăcut, discret.
Mirosul este legat de capacitatea omului de a percepe unii compuși chimici volatilizați, care depășesc o anumită concentrație în aer. Omul are un simț olfactiv destul de fin, cu o plajă largă - putem distinge până la 10.000 de arome și putem percepe mult mai multe, de ordinul milioanelor. Aceasta depinde însă de vârstă (sensibilitatea scade odată cu vârsta), starea de sănătate, poate de sex (unii sunt de părere că femeile au mirosul mai dezvoltat), și de istoria personală, deoarece s-a constatat că, în timp, devenim ”imuni” la un anumit miros dacă suntem expuși la el în mod constant. Dacă stimulul este îndepărtat o perioadă, la reapariție reușim din nou să îl distingem.
Contează aici și etanșeitatea spațiului, respectiv aportul de aer proaspăt; de asemenea, se știe că un miros este perceput mai acut în aer uscat și rece.
Știința aromelor
Parfumurile sunt valorizate nu doar de industria cosmetică, a îngrijirii personale, ci și în zone unde designul și arhitectura reprezintă o miză. Multe concepte de brand din industria hotelieră, de exemplu, includ, pe lângă elemente estetice, un parfum specific. Conceptul de management olfactiv este deja familiar multora dintre cei care au ceva de promovat sau de comercializat. Un parfum specific, dozat cu știință, determină clientul să rămână mai mult timp într-un magazin, să rețină mai bine un brand și să revină. Se creează o conexiune emoțională puternică, apar stări pozitive, iar personalul care lucrează în acel spațiu este mai productiv, mai energic. S-a constatat că memoria reține mai bine o aromă decât o imagine – 65% dintre mirosurile experimentate în anumite locuri ni le reamintim și după un an de zile. Un specialist în marketing olfactiv va ști să evite mirosuri puternice, să asocieze o aromă cu un brand sau un spațiu, să realizeze sistemul de dozare cu punctele cheie (difuzoarele de parfum). Unele spații restrânse (ascensoare, holuri înguste) devin mai puțin incomode pentru claustrofobi dacă sunt odorizate cu anumite parfumuri – de exemplu, miros de vanilie; acesta este folosit desori în incintele de scanare RMN, pentru a face experiența mai ușor suportabilă.
Mirosurile devin deranjante deci și când sunt plăcute, dar puternice, în concentrație mare. Multe persoane acuză iritarea nasului, gâtului sau ochilor, tuse, somnolență, senzația de apăsare în piept. Substanțele volatile pot fi chiar toxice sau pot declanșa astmul, depresia, bolile induse de stres, diverse tipuri de hipersensibilități, migrene, alergii, urticarii, în cazuri extreme chiar șoc anafilactic. Se estimează că între 1 și 3 % dintre oameni sunt alegici la parfumuri. Atunci când mirosul devine prea înțepător, este posibil să apară un disconfort puternic, numit hiperosmie.
Au fost realizate unele clasificări ale mirosurilor, cea mai cunoscută fiind următoarea:
- Moscate (unele parfumuri de exemplu)
- Florale
- Acide (miros înțepător – oțet)
- Camforate sau de naftalină
- Eterice (precum solvenții)
- Mentolate
- Putride (de alimente alterate, miros neplăcut)
Parfumurile de acasă
Fiecare locuință are un miros propriu, impregnat de persoanele care îl folosesc, de modul lor de viață (alimentație, activități zilnice). Felul în care este perceput acel miros specific de către un terț diferă; unii îl pot considera dezagreabil, alții – din cotră. Transpirația, de exemplu, este inodoră, ceea ce determină mirosul neplăcut fiind bacteriile care se dezvoltă în ea. De asemenea, transpirația în contact cu diverse materiale generează anumite mirosuri. Unii dintre noi avem senzația că fierul ”miroase”, deși practic metalele nu eliberează vapori în condiții climatice curente. Aceasta se întâmplă datorită contactului dintre transpirație și ionii de fier de la suprafața unui obiect, care determină apariția de aldehide și cetone; mirosul este foarte asemănător sângelui, care conține fier.
Uneori ținem să reamenajăm un spațiu nu doar pentru că dorim să îi schimbăm aspectul, ci și pentru a ”schimba aerul”. Este justificat, deoarece un finisaj absoarbe din aer particule care se fixează și degajă un miros neplăcut, sub acțiunea bacteriilor care le transformă. Ne încântă, de asemenea, mirosul de lemn natur, în special cel de rășinoase, care are o aromă specifică. Trebuie știut că lemnul nefinisat, datorită caracterului său hidrofob, absoarbe o mulțime de substanțe din aer, mineralizându-se și devenind mai dur.
Așa cum spuneam, una dintre preocupări este ca mirosurile neplăcute să dispară. Există odorizante, săculeți cu plante, lumânări și bețișoare parfumate. Mai există și metode de a absorbi mirosurile neplăcute – zeamă de lămâie, cărbuni activi, bicarbonat, oțet pulverizat etc. Acestea nu rezolvă însă problema; în fond, ele nu fac decât să ”mascheze” sursele reale de vapori nedoriți.
Iată câteva surse posibile:
• Mucegaiul apărut în zone cu umiditate constantă – aceasta poate apărea din infiltrații cauzate de țevi sparte, neetanșeități ale acoperișului sau condens pe suprafețele reci;
• Probleme ale instalației de evacuare a apelor uzate (canalizarea) – neetanșeitate, montaj defectuos, sifonul de la chiuvetă care se poate colmata; sursa poate fi și sifonul de pardoseală, care uneori este locul de intersecție pentru toate țevile de evacuare dintr-o baie;
• Mașina de spălat (rufe sau vase) poate deveni o cultură de bacterii și mucegai, deci este bine ca atunci când nu este folosită, ușa să fie lăsată deschisă pentru evaporarea apei rămase în interior;
• Vasele murdare din chiuvetă, rămase nespălate mai multe zile;
• Coșul de gunoi care conține resturi menajere, neacoperit;
• Frigiderul, care trebuie curățat periodic, chiar dacă pare curat; de la un aliment alterat, frigiderul poate deveni o colonie de bacterii sau mucegai;
• Fumul de țigară se îmbibă peste tot, mai ales în materialele textile;
• Mirosul provenit de la animalele de companie sau de la uscarea rufelor.
Rezolvarea acestor probleme ține de buna gestionare a treburilor gospodărești (aruncarea regulată a gunoiului, curățarea periodică a sifoanelor, aerisirea camerelor, inclusiv a băii după duș, spălarea textilelor etc.), dar și de dotări specifice: hote sau sisteme de ventilare și climatizare, dezumidificatoare.
