Mizele unui montaj de pardoseli reușit
Beneficiarul lucrărilor de pardoseli este, în cele mai multe cazuri, prea puțin familiarizat cu munca montatorilor și aplicatorilor, prin urmare singura metodă de evaluare a profesionalismului acestora rămâne cea a recomandărilor, eventual cea a verificării unui portofoliu de lucrări executate. În același timp, de multe ori beneficiarul subestimează valoarea montajului, concentrându-se exclusiv asupra materialului pentru stratul final (parchet, PVC, mochetă, gresie etc.), pe care îl achiziționează și are impresia că este, dacă nu singura, cea mai importantă achiziție. Activitatea de montaj poate fi cel puțin la fel de importantă și costisitoare, și ar fi păcat ca un material scump să fie irosit printr-un montaj de proastă calitate.
Montator și consultant
Un montator profesionist nu este un simplu executant, el poate fi (este recomandabil) și un consultant pentru beneficiar, discutând unele detalii inclusiv cu arhitectul, designerul, eventual constructorul sau antreprenorul. El va executa o lucrare după normative și după metodele învățate în cadrul branșei, nu după dorințele beneficiarului, care uneori pot fi ineficiente sau chiar păgubitoare. Există montatori care efectiv refuză o lucrare, atunci când constată că nu pot asigura calitatea general acceptată, în condițiile oferite de beneficiar. De aceea, în măsura posibilităților, este bine ca montatorul să participe inclusiv la alegerea produsului destinat stratului final al pardoselii, pentru a se asigura de calitatea acestuia și a ști dacă îl poate monta cu tehnicile pe care le cunoaște și cu materialele pe care le folosește (adezivi, rășini, șape, primeri, amorse etc.). Aici trebuie spus că fiecare aplicator are unul sau mai mulți funizori de la care își procură materialele de montaj, materiale verificate în timp și pentru care poate oferi garanție.
Starea stratului suport
Unul dintre cele mai importante aspecte de care un montator profesionist trebuie să țină cont, și pe care îl solicită beneficiarului, este starea stratului suport. Fie că vorbim de beton, lemn, piatră, bitum, metal sau alt material, important este să fi stabil, curat, neted și să aibă planeitatea corespunzătoare, cu pantele optime pentru scurgeri, atunci când este cazul. Cel mai adesea, este vorba despre un strat suport din beton (acoperit eventual cu o șapă grosieră), care nu trebuie să prezinte crăpături sau friabilitate. În cazul în care această suprafață este improprie, șapa se poate îndepărta sau remedia prin diverse metode (impregnarea cu rășini speciale), iar în continuare poate fi turnată o nou șapă (armată sau nu), respectiv o șapă de egalizare, dacă rezultatul nu a fost cel așteptat. Dar trebuie stabilit dacă montatorul are disponibilitatea de a executa el însuși aceste lucrări, deoarece unii dintre ei preferă să preia proiectul începând cu faza de montaj propriu-zis; alții au echipe specializate sau colaboratori agreați care să pregătească stratul suport. Atunci când este necesară o simplă șapă autonivelantă peste șapa grosieră, un montator o poate executa fără probleme de cele mai multe ori. În orice caz, un montator profesionist va dori să vadă direct turnarea șapei, o lucrare care va deveni ascunsă și de care va depinde succesul lucrării sale. Mai trebuie spus că stratul suport, făcând parte din sistemul de pardoseală, trebuie să aibă rezistența corespunzătoare în funcție de nivelul de trafic și de sarcinile prevăzute pentru spațiul respectiv.
Umiditatea în șapă
Un alt aspect este umiditatea reziduală a șapei pe care acesta va executa sistemul de pardoseală, și care este în general de 2-5% pentru parchet, PVC, linoleum, mochetă, cauciuc, laminat, LVT sau SPC. O umiditate mai mare va compromite montajul și comportamentul ulterior al pardoselii. Orice montator profesionist va avea un aparat de măsurare a umidității în șapă (umidometru); de regulă, este întâlnit cel electronic, dar, dacă în material există armături metalice, acesta poate da erori, așa că se folosește umidometrul cu carbid, cea mai sigură metodă pe care puțini o mai folosesc în ziua de azi. Fiecare tip de pardoseală ca strat final necesită o umiditate maximă în șapă de 5%, cu excepția celor care se aplică pe adeziv umed (ceramice sau de piatră), ori cele montate pe suprastructuri, care permit ventilarea naturală și, deci, un procent mai mare al umidității (deck, pardoseli supraînălțate).
Chiar și pardoselile montate flotant, precum laminatul sau LVT-ul, necesită un strat suport uscat, astfel încât dedesubt să nu apară mucegaiul sau, în cazul laminatului, acesta să nu se umfle. Atunci când, din cauza activității curente din spațiul respectiv, există suspiciuni că în planșeu sau sistemul de pardoseală pot apărea infiltrații sau condens, ori că umiditatea relativă a aerului va dăuna, montatorul este dator, cel puțin moral, să îl avertizeze pe beneficiar. În cazul în care umiditatea este în jurul valorii de 5%, dar există anumite rezerve, se aplică o rășină sau un alt tip de barieră de umiditate, care oprește apa în stratul suport. Aceste materiale nu sunt ieftine și beneficiarul nu înțelege uneori de ce sunt necesare, crezând că montatorul umflă nota de plată fără motiv; dacă nu vrea să găsească, după câteva zile sau săptămâni, pardoseala ”în valuri”, va trebui să se conformeze.
Momentul oportun
De regulă, finisajele pentru pardoseli se realizează la final, după ce au fost încheiate toate celelalte lucrări de dotare și amenajare interioară: instalații (electrice, sanitare, internet), tencuieli și finisaje pentru pereți/tavane, uși și ferestre. Motivele sunt ușor de bănuit - în primul rând, o pardoseală nouă poate fi afectată de continuarea șantierului, care presupune praf, zgârieturi, lovituri, apă, pete de vopsea sau alte materiale ș.a.m.d. În plus, unele soluții de finisare pentru pardoseală presupun perioade îndelungate de maturare și sunt destul de vulnerabile. În al doilea rând, în sistemul de pardoseală pot fi integrate elemente de instalații, care trebuie, deci, finalizate înainte de realizarea stratului final, de uzură. Nu în ultimul rând, este bine ca peretele să fie cât mai aproape de stadiul final, pentru a putea rezolva zona de margine a pardoselii, care deseori presupune plinte, pervaze, canale cablu, ridicări pe verticală. Iată că beneficiarul are suficient timp să își selecteze stratul final, montatorul și materialele de montaj.
Dotarea echipei de montaj
O echipă profesionistă are nevoie de o dotare exemplară, cu echipamente moderne, fiind vorba de o meserie cu un grad înalt de specializare, chiar dacă majoritatea montatorilor din România sunt formați ”la locul de muncă”, de cele mai multe ori cu ajutorul training-urilor organizate de producătorii de materiale. Printre echipamente vom întâlni neapărat șlefuitoare pentru beton și șape, pentru pregătirea stratului suport. În funcție de tipul de pardoseală realizat, fiecare echipă va avea dotarea specifică: mașini de șlefuit rotative și fierăstraie circulare în cazul parchetarilor, suflante cu aer cald pentru cei care aplică pardoseli elastice, aparate de pulverizare pentru aplicatorii de rășini. Pentru zonele de margine, vor fi folosite șlefuitoare electrice de mână și toate vor fi din gama profesională, nu cumpărate din magazinele de bricolaj. Este un aspect care reflectă gradul de specializare, calitatea și rapiditatea execuției. Factorul ”timp” este foarte important, astfel încât, apelând la niște buni meseriași, beneficiarul nu va trebui să aștepte săptămâni în șir finalizarea lucrării.
