Model nou de arhitectură și infrastructură medicală: Spitalul Transilvania din Cluj-Napoca

Birou de proiectare: Adi Proiect SRL     |     Constructor: Electrogrup SA

Colectiv de proiectare: arh. Adrian Turcu, arh. Attila Ungureanu, arh. Răzvan Manciu, arh. Alexandra Ispas-Manciu

Produse utilizate în acest proiect:   EQUITONE [tectiva]     |   EQUITONE [textura] 

Rod al eforturilor neobosite ale dr. Arif și ale echipei sale, noul Spital Transilvania și-a propus, încă din faza de proiect, să devină un centru de excelență în peisajul medical regional, nucleu de cercetare, inovare, diagnostic și tratament. Proiectul are o valoare de circa 23,5 milioane de lei, din care peste 13,5 milioane de lei au fost asigurați prin cofinanțare de la Uniunea Europeană, prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Noul Spital Transilvania este localizat în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, în perimetrul campusului studențesc Observator, pe strada René Descartes. Clădirea are o suprafață desfășurată de 2037,29 mp, cu o amprentă la sol de 413,25 mp și este organizată pe 6 caturi: subsol, parter și patru niveluri, dintre care ultimul este etaj retras. Construirea unui spital și centru de cercetare-dezvoltare pentru diagnosticulși tratamentul AVC pe un amplasament de numai 769 mp cu condiționări dictate de vecinătăți a impus o serie de provocări, după cum explică arh. Adrian Turcu: „Caracteristicile amplasamentului au avut un impact major atât asupra conceptului arhitectural, cât și a procesului de execuție. Volumetria a fost croită în așa fel încât să se profite de indicii maximi de ocupare a terenului fără a intra în conflict cu construcțiile de pe parcelele învecinate. Faptul că accesul pe amplasament se putea rezolva pe o singură latură (cea nordică) a ridicat probleme suplimenare la nivelul organizării funcționale. Accesul pacienților în zona de recepție, accesul pacienților care ajung cu targa direct în zona de urgențe / stroke, accesul personalului, accesul în camera rece și accesul în zona tehnică (inclusiv în zona stației de gaze medicale) au fost toate rezolvate separat, în așa fel încât să fie îndeplinite toate normele specifice. Principala provocare a fost conceperea unei organizări funcționale care să țină cont atât de limitările deosebite ale amplasamentului, cât și de cerințele specifice ale spațiilor medicale de diverse tipuri. Astfel, blocul operator format din două săli de operație cu facilitățile auxiliare aferente, spațiile destinate imagisticii (angiograf, RMN, CT și RX) și cabinetele medicale au trebuit legate într-un mod cât mai eficient de zona de recepție, de zona ATI și de saloane. În același timp, trebuia rezolvată o separare clară între spațiile medicale și cele administrative sau cele dedicate personalului.”

Încă de la tema de proiect formulată de beneficiar, se prefigura cu limpezime o exigență: noua construcție avea să se detașeze de imaginea ștearsă pe care îndeobște o au spitalele. Astfel, la interior, lumina, naturală sau artificială, culorile, finisajele și obiectele de mobilier au fost folosite pentru a crea un cadru atrăgător și prietenos pentru pacienți. Dar nici la exterior aspectul estetic nu a fost lăsat în plan secund, cu toate condiționalitățile impuse de situația din teren și de cerința de a optimiza costurile la bugetul disponibil. „Volumetria – arată arh. Adrian Turcu – a rezultat oarecum firesc din ocuparea amplasamentului, ținând cont de toate restricțiile urbanistice și funcționale. Prin retragerea parterului și a ultimului nivel pe aproape întreg conturul clădirii (mai puțin în zona casei scării), s-a reușit o oarecare fragmentare a volumului și o reducere a impactului la nivelul străzii Descartes. La nivelul etajelor intermediare s-a ales un finisaj de fațadă care să fie în ton cu masivi-tatea volumului, să fie ușor de întreținut, durabil și să aibă un aspect estetic superior.”

Arhitecții care au lucrat la acest proiect au dorit să adune mai multe soluții tehnologice în același loc. În primul rand, trecând peste constrângerile terenului și programul medical complex, s-a propus o terasă-grădină pe acoperișul clădirii: se asigură astfel spațiul verde ce a fost dezlocuit prin construcția imobilului și se înapoiază naturii ceea ce i s-a luat. Pe lângă priveliștea ce se poate admira de pe terasă, aceasta are și rol fono și termoizolant și stabilizează praful din zonă. O altă soluție tehnică inovatoare implementată de arhitecți a fost aceea de a crea fațade ventilate. S-a dorit accentuarea ferestrelor, punerea lor în evidență prin ancadramentele galbene de fibrociment. Pata de culoare se repetă atât pe tavanul parcărilor, cât și în anumite holuri din interior. 

Rezultatul este un spital cu siluetă modernă, în ciuda geometriei sale simple: o construcție relativ monolitică, ridicată pe o bază constituită din parterul retras ce aduce deschidere și respirabilitate. La etajele 1, 2 și 3, fațada este placată cu panouri din fibrociment EQUITONE [tectiva] de culoare gri deschis, fixate vizibil cu nituri la fața plăcilor. Folosit pe câmpuri largi, acest material a cărui textură are o expresie neuniformă naturală și plăcută creează suprafețe elegante, distinse, de efect. Ferestrele alungite, poziționate puțin retras față de planul anvelopantei și marcate de un ancadra-ment superior ușor oblic, realizat din plăci de fibrociment EQUITONE [textura]de culoare galbenă, cu montanți îmbrăcați în același material, dau fațadei un ritm sincopat, viu. Același galben se regăsește și la intradosul de la parter, precum și la etajul retras. Stereotomia finală a fațadei este rezultatul unei negocieri de parcurs între proiectul inițial, mai creativ, al arhitectului și realitatea din sit, în timpul șantierului. Cu toate acestea, fațada noului Spital Transilvania respiră un aer senin și optimist, iar cheia succesului stă în valorificarea vizuală a contrastului ingenios dintre textura lipsită de uniformitate a fundalului gri deschis al materialului EQUITONE [tectiva] și luciul inserțiilor din EQUITONE [textura] de culoare galbenă, care atrag lumina și ochiul.