O casă ca o fortăreaţă cu o generoasă curte interioară
Casa se gaseste in Estoril, un orasel pitoresc de pe riviera Portugaliei. De jur imprejur sunt case traditionale si stradute inguste, terenurile sunt in general mici ca suprafata astfel ca arhitectul s-a confruntat cu o problema atunci cand a trebuit sa relationeze noua volumetrie cu imobilele vecine. O provocare a constituit-o calcanul casei vecine a carui inaltime avea doua niveluri si era pozitionat la limita de proprietate. Tinand cont de proximitatea constructiilor vecine arhitectul a considerat oportun sa creeze un volum care se dezvolta perimetral, organizand spatiile interioare in jurul unei curti interioare. In vreme ce anvelopanta exterioara prezinta doar cateva perforatii necesare, peretii orientati spre curte sunt in mare parte vitrati, astfel incat incaperile sa beneficieze de lumina naturala, avand posibilitatea de a ventila si racori casa in mod natural. Chiar daca locuinta are camerele orientate spre curte, vitrajele generoase permit familiei sa aiba vederi ample spre cer si spre restul casei, fara a resimti senzatia de claustrofobie impusa de crearea unei incinte.
Casa se desfasoara in jurul curtii interioare asemeni unui parcurs, a unei promenade prin spatii cu functiuni diferite, pornind de la zona publica cu bucatarie, locul de luat masa si spatiul pentru discutii mergand pe o rampa pana la etaj, unde sunt camerele familiei, impreuna cu o terasa si o gradina amenajata pe acoperis. Volumetric, intreaga cladire este o structura continua, compusa din rampe si doua zone pozitionate la cote diferite.
Structura este asezata pe o baza finisata cu beton aparent in vreme ce etajul este un bloc solid imbracat in tencuiala alba. Simplitatea formelor este subliniata de paleta redusa de finisaje, obtinandu-se o estetica contemporana, minimalista, care nu deranjeaza peisajul pitoresc al zonei.
