O casă în altă casă, spațiu gândit pentru copii

Biroul de proiectare UTAA din Coreea de Sud a fost contractat pentru a schimba o veche cladire din caramida intr-un centru destinat copiilor, cu spatii incapatoare, colorate si usor de folosit de cei mici. Amplasata intr-o zona rurala retrasa, langa Muntele Unak, Pocheon, cladirea care gazduieste acum Centrul Pinochio a fost renovata pastrandu-se aspectul exteterior dat de peretii din caramida, iar zonele noi care au fost adaugate sunt marcate prin mini-casute din lemn cu vitraje generoase.

Cladirea are doua niveluri, iar spatiul de care dispune Centrul Pinochio a permis organizarea unor sali speciale pentru cursuri de arta, zone expozitionale, sali de clasa, zone pentru joaca si pentru lectura. Tavanele inalte de la nivelul parterului au permis echipei de arhitecti sa insereze un nou volum sub forma unei case mai mici, al carei perete exterior este complet vitrat. In acest fel, copiii beneficiaza din plin de lumina naturala si de un contact vizual direct cu gradina. Acest spatiu este folosit ca zona de lectura, peretii fiind placati cu lemn de larice in care au fost realizate o serie de decupaje care sunt fie ferestre, fie nise in care copii se pot cuibari sa citeasca.

Urmarind ideea crearii unei case intr-o alta casa, arhitectii au realizat la etaj in zona de joaca inca doua forme care amintesc de formele traditionale pe care copiii le deseneaza atunci cand e vorba despre reprezentarea unei case. Acest model este intalnit peste tot in centru, in diferite culori si materiale, dar mai ales dimensiuni, astfel ca cei mici pot alege in ce „casa” sa isi petreaca timpul si sa se joace.

Ferestrele mari permit soarelui sa patrunda in interioare si sa amplifice senzatia de spatialitate a fiecarei zone. Interiorul este preponderent finisat cu alb, accentele fiind realizate cu ajutorul texturii lemnului si al culorilor precum verdele crud sau un roz pastelat.

Arhitectii declarau ca intentia lor a fost aceea de a crea „un spatiu care stimuleaza imaginatia si sensibilitatea copiilor, indeplinind in acelasi timp si scopul cerut de beneficiar.” In loc sa stimuleze interesul copiilor cu ajutorul elementelor vizuale, arhitectii au preferat sa le ofere copiilor cadrul propice menit sa incurajeze interactiunea cu elementele construite, atat la interior, cat si la exterior.