O şcoală modernă în mijlocul deşertului este răcoroasă graţie unor metode vechi de secole

Şcoala de 840 de metri pătraţi ce aminteşte prin aspect de forturile locale a fost proiectată de arhitecta newyorkeză Diana Kellogg şi s-a deschis în noiembrie 2021. “Am vrut să construiesc o clădire care se pierde în peisajul natural şi se ridică din el simultan, asemenea gresiei naturale din Jaisalmer”, spune Kellogg.

De această clădire se leagă speranţa de a răsturna o statistică dezolantă: puţin peste o treime dintre femeile şi fetele din Jaisalmer, situat în nord-vestul Indiei, în statul Rajasthan, ştiu să scrie şi să citească – este cel mai scăzut nivel de alfabetizare din India. În prezent, şcoala are 120 de eleve, care locuiesc în satele din apropiere.

"Ca femeie arhitect care proiectează pentru femei, am căutat simboluri feminine în diferite culturi şi în mod specific simboluri ale tăriei”, descrie Diana Kellogg procesul prin care s-a decis asupra formei ovale a clădirii, pentru ea un simbol al feminităţii şi al infinitului.

Dar designul nu este doar unul simbolic. Şcoala se desfăşoară în jurul unei curţi interioare, unde elevele se bucură, graţie formei alese, de umbră.

O combinaţie între elemente arhitecturale tradiţionale specifice zonei şi tehnologii moderne sustenabile asigură la interior un climat confortabil.

Pentru pereţii interiori s-a folosit o tencuiala pe bază de var care contribuie la menţinerea unor temperaturi mai joase faţă de cele de afară. O serie de panouri decorative, reinterpretare a pereţilor tradiţionali jali, filtrează lumina soarelui şi răcoresc în mod pasiv curtea, asigurând totodată protecţie în timpul furtunilor de nisip.

Tavanele înalte şi ferestrele amplasate la înălţime permit evacuarea căldurii din sălile de clasă pe măsură ce aceasta se ridică.
Clădirea este prevăzută şi cu un sistem de răcire pe bază de energie geotermală, iar deasupra au fost instalate panouri fotovoltaice, care acoperă consumul de energie şi au în plus un rol de umbrire pe terasa de pe acoperiş.

Şcoala a fost construită din gresie naturală, o rocă sedimentară compusă din particule de nisip cimentate ce se găseşte din abundenţă în regiune şi este folosită din vremuri vechi în construcţii, ocazie cu care a fost valorificată cu priceperea meşterilor locali. Materialul împiedică pătrunderea căldurii la interior şi asigură o durată de viaţă a construcţiei de 600 de ani, susţine arhitecta.

De asemenea, au fost puse în practică şi cunoştinţele experţilor în tehnici antice de colectare a apei, iar apa strânsă în timpul ploilor musonice acoperă necesarul şcolii pentru tot anul.

Mobilierul din palisandru şi scaunele împletite din sălile de clasă au fost, la rândul lor, realizate local.