Restaurarea obiectelor din metal
O fi avand vechimea o patina a ei, atragatoare, dar cel mai adesea un obiect metalic pe care ne dorim sa il pastram in casa ar arata mai bine daca l-am reconditona. In plus, curatandu-l, ii prelungim durata de viata prin evitarea coroziunii si nici nu ne mai punem sanatatea in pericol din pricina oxidarii si a depunerilor nocive de pe el. Iar pe de alta parte, prin reconditionare putem sa-l facem sa arate ca nou sau ii putem imprima, daca vrem, si un aer de „vechi” care sa il faca sa arate in ton cu o incapere cu design retro. Iata cum.
Fie ca e vorba de statuete si decoratiuni, de piese de mobilier, de accesorii pentru gradina sau de rame metalice la ferestre, metalele din care sunt facute aceste piese pot varia, iar fiecare are diferite caracteristici fizice care cer un tratament diferit de la un material la altul. Cel mai des in jurul nostru se afla obiecte de arama (cupru), argint, bronz, fier forjat, fonta sau zinc. Unele dintre aceste materiale sunt folosite in aliaje, dar materialul de baza e destul de simplu de identificat, nu doar dupa culoarea originala, ci si dupa depunerile cu nuante specifice.
Arama – arama sau cuprul are o culoare rosiatica, iar dupa ce a stat mult in conditii improprii, capata prin oxidare o culoare verde spre negru. In aliaj cu zinc, este cunoscut sub termenul de alama. Pentru curatarea obiectelor de cupru sau din aliaje de cupru se foloseste un acid slab, sub forma de gel, care se poate aplica pe obiectul respectiv cu ajutorul unei pensule sintetice. Actiunea dezoxidantului este aproape instantanee si pensula il curata suficient de bine. Indepartati urmele de gel cu ajutorul unei carpe de bumbac sau a unui tampon de pasla, stergeti apoi obiectul cu o alta carpa imbibata in spirt si aplicati o pasta de lustruit cuprul. Lustruiti, apoi clatiti cu apa si sapun, stergeti bine si aplicati un lac special pentru metale. Daca vreti sa pastrati aspectul de vechi, nu utilizati lac, ci aplicati in schimb un produs chimic de innegrire, special pentru metale, cu ajutorul unei pensule. Nu va faceti griji pentru cat de uniform aplicati aceasta solutie, totul e sa pastrati directia de aplicare. Suprafata se va innegri imediat, asa ca dupa un minut va trebui sa clatiti cu apa, pentru a indeparta solutia. Frecati suprafata cu lana de otel fina, pentru a atenua negreala de pe anumite zone si a crea un aspect natural. In final, aplicati un strat de ceara pentru obiecte metalice, ca sa ii dati totusi un lustru si patinei astfel obtinute.
Argint – culoarea alba a argintului e inconfundabila, iar stanta ceruta pentru metalele pretioase este cea dupa care veti identifica materialul. Innegrirea obiectelor de argint are loc tot din pricina procesului de oxidare. Pentru argint se foloseste un produs special, care contine un agent dezxidant si altul de lustruire. Se poate aplica cu o carpa, daca suprafata tratata e uniforma, sau cu o periuta moale (ca sa nu zgariati materialul), daca e vorba de obiecte mici sau cu detalii fine, in care e greu de patruns. Oxidarea argintului are loc in contact cu aerul, de accea putem proteja obiectele din argint mai mult timp invelindu-le in carpe si tinandu-le in cutii ermetice daca nu le vrem la vedere (vesela, de exempu). In cazul bijuteriilor innegrirea are loc si in contact cu apa de mare.
Bronz – e tot un aliaj de cupru, de data aceasta cu staniu, aluminiu, plumb etc care au rostul de a da duritate si rezistenta metalului. Are o culoare galben-armaie si in general e afectat de depunerile de murdarie. Un obiect din bronz poate fi curatat cu apa si sapun sau cu terebentina diluata in apa, cu ajutorul unei carpe sau periute. Pentru un aspect de nou, lucios, se aplica la suprafata lui un strat de ceara de albine si se lustruieste cu o perie moale. Pentru un aspect de vechi, se aplica neregulat la suprafata obiectului o crema de patinat metale cu ajutorul unei pensule si se lasa sa se usuce.
Fier forjat si fonta – Fierul forjat este de fapt otel lucrat cu ciocanul (forjare). Culoarea lui devine mai inchisa pe masura trecerii timpului, a expunerii la intemperii si a oxidarii. El isi poate pastra aspectul daca e tratat cu un lac poliuretanic incolor. Adesea fierul forjat este vopsit in diferite nuante: pentru a-i reda aspectul initial si a indeparta vopseaua trebuie slefuit si periat, i se aplica apoi un produs antirugina, iar in final se aplica lacul incolor. Daca se prefera culoarea neagra, ea poate fi obtinuta nu prin vopsire, ci prin aplicarea unui produs de innegrire care ii va da fierului forjat o nuanta negru-albastruie.
Fonta este un aliaj de fier cu carbon, foarte asemanatoare ca si compozitie otelului (care se distinge de fonta prin faptul ca are mai putin carbon in aliaj, sub 2,06%). Se trateaza insa la fel ca si fierul forjat, iar in loc de produsul de innegrire se foloseste vopsea.
Zinc – un metal de cuoare alb-albastruie, se curata simplu cu apa si sapun. Urmele de grasime se pot indeparta cu otet. Daca a fost vopsit, se curata vopseaua cu un decapant chimic, se freaca cu ajutorul unei perii pentru a se indeparta urmele acesteia si se clateste cu apa si sapun. Il putem revopsi in alte nuante sau il putem pastra ca atare.
Informatii utile:
• Pasta de lustruit obiecte metalice e destul de scumpa, se gaseste la cca 50-60 lei, dar ea se poate folosi in multe situatii in gospodarie, inclusiv pentru a reda stralucirea veselei, a oalelor pentru gatit etc. Pe piata din Romania, se gasesc diverse marci de produse, in variante pentru obiecte metalice din materiale variate. Pentru slefuire se gasesc si discuri speciale de pasla, iar firmele care au mult de-a face cu reconditionarea metalelor (de pilda, spalatoriile de masini unde printre altele trebuie redat luciul carosieriei) folosesc masini speciale la care se pot atasa astfel de discuri ori un intreg sistem automatizat.
• Lana metalica este fabricata din sarma de otel trasa la rece si se poate folosi si la curatarea suprafetelor de lemn sau lemnoase sau la pregatirea peretilor inainte de zugraveala. Atentie cand o aruncati si unde, mai ales daca ati imbibat-o cu vreo solutie: este un material usor inflamabil.
Text si foto: Alina Miron
