Un arhitect creativ, Eliza Yokina, si o carte speciala pentru copii

Eliza Yokina este arhitect, doctorand, are la activ o serie de premii si distinctii in domeniu, iar in prezent detine impreuna cu Adrian Soare biroul de arhitectura SYAA. Desi de origine bulgara, s-a indragostit de Romania cand a venit aici pentru a urma studiile la Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu si a ramas in tara noastra, lucrand de-a lungul timpului in cadrul mai multor birouri de arhitectura. Recent, Eliza Yokina a extrapolat pasiunea ei pentru arhitectura si urbanism si, punandu-si in joc atat talentul grafic, cat si cel de scriitor, a publicat o carte creativa pentru copii: „Vise despre case”. Un proiect ingenios, cu totul altfel fata de ceea ce exista pe piata cartilor de povesti, si despre care am rugat-o sa ne vorbeasca ea insasi, in interviul urmator.

Cum a aparut ideea acestei carti si ce mesaj ati dorit sa transmiteti prin ea?

Idea de a face  o carte de arhitectura pentru cei mai mici o am de mai multa vreme, observand ca in biblioteca copiilor casele ca personaj de poveste sunt aproape absente. Asadar indata ce am gasit putin ragaz am inceput sa lucrez la acest proiect. Tot procesul de la creatie pana la tipografie a durat doi ani.

Vise despre case

Spuneti-ne mai multe despre conceptul grafic si desenele din “Vise despre case”. Cine le-a realizat?

Povestile, desenele, decupajele sunt facute de mine, desigur, cu amabila consiliere a unor prieteni, scriitori, graficieni. Cartea este editata la editura Igloo, iar conceptul grafic l-am facut impreuna cu Acme Industries.

Am dorit sa fie o carte-obiect, care sa duca cu gandul la un proiect de Arhitectura, asa cum suntem obisnuiti sa-l vedem: negru pe alb, machete volumetrice ce ajuta la vizualizarea proiectului in spatiu. Am dorit sa fie o carte atenta la mediu- de aceea am folosit hartie reciclata. Asemanator arhitecturii care este un process si un demers alaturi de rezultat am vazut ‘vise despre case’ ca fiind o carte interactiva. Asadar cartea este un exercitiu pentru cei mici, dar si pentru parintii lor, de a ‘construi’ din paginile decupate personajul povestii si o invitatie de a aduce culoare, de a desena pe carte. Prin creativitate sper ca pot stimula interesul pentru case, cartea devenind un proiect deschis – neterminat, care implica cititoul in finalizarea povestilor.

Ce ne puteti zice despre conceptul editorial in sine, care le permite celor mici sa descopere tridimensionalitatea chiar daca e vorba de o carte

cu file “plate”. A fost dificil de realizat editorial?

Da, a fost dificila realizarea stantelor pentru decupaje, care au multe restrictii tehnice. Proiectului initial i-a fost pus diagnosticul ca nu se poate realiza in Romania de catre mai multe case de tiparit. Adevarat sau nu, rezultatul se situeaza intre minimul admis de mine si maximul posibilitatilor tehnice si de manipulare manuala in cadrul tipografiei.

Imaginatie si creativitate: din file plate, un proiect 3D si din alb-negru, la color

Copiii cu siguranta sunt mai atrasi astazi de partea vizuala si sunt kinestezici, a-i indemna nu doar la lectura, ci si la joaca are un rol special in dezvoltarea lor. Ce abilitati si talente anume credeti ca le va dezvolta acest indemn la a “construi” singuri, pe masura ce citesc povestile?

Imi doresc ca aceasta carte sa nu ramana in biblioteca, ci sa devina un pretext pentru dialog intre parinti si copii. Impreuna, ei pot inventa noi povesti despre case. Cartea este o alternativa la cartile strict comerciale, care vand povesti seducatore prin culoare si sclipici si in care copiii devin doar simpli consumatori. Prin vise despre case am dorit sa evit aceasta latura si s-a pun in loc un mesaj ce poate depasi obiectul cartii.

Credeti ca o cultura a locuirii se formeaza de la varste fragede? Ce idei si mentalitati anume le poate dezvolta copiilor aceasta carte?

Da, cred ca are importanta in ce mediu traim (rural, urban, calitatea lui) si cum functioneaza relatiile interumane intr-o societate. Pana la urma, simplificand, putem spune ca vorbim despre respect intre subiectii locuirii – oamenii. Iar respectul cu care ii tratam pe semenii nostri este vizibil foarte mult prin permanentizarea locurii – cladirile. O relatie de prietenie intre case si copii prin joaca poate aduce mai tarziu o atentie si respect pentru spatiul construit.

“Vise despre case” isi propune sa deschida o portita in sensibilitatea noastra catre mediul construit. Casele nu sunt niste simple dotari ale confortului cotidian, ci pot fi personajul principal al unor povesti create de noi. Si inversul – in care noi locuim si suntem influentati de povestile create de case, este un lucru valabil.

Aveti planuri de dezvoltare a acestui proiect si daca da, in ce vor consta ele?

Sper ca aceasta carte sa genereze si alte titluri de acest gen. O continuare a acestui proiect este posibila, de data asta in alt format si alt concept. As dori sa-i invit pe arhitecti sa povesteasca despre case.

Interviu realizat de Alina Miron