Apa, aurul albastru al viitorului
Multor oameni de la noi din ţară încă li se poate părea o dovadă de zgârcenie, sărăcie şi responsabilitate... paranoică: să închizi robinetul în timp ce te speli pe mâini cu săpun, pentru ca apa să nu curgă inutil. Să faci duş, nu baie. Să tragi apa abia după ce nu doar tu, ci şi partenerul tău a folosit toaleta, ca să nu risipeşti încă un bazin de 10 de litri de apă. Dar gesturi care acum zece ani ar fi trecut drept extreme nu mai par aşa ciudate, neigienice sau de prost gust. Dimpotrivă.
Numeroasele campanii de ecologice care au loc în ţările civilizate au făcut ca oamenii să înceapă să-şi dea seama că au o responsabilitate faţă de natură. Şi să conştientizeze că resursele pe care ne-am obişnuit să le avem la discreţie nu sunt nelimitate.
Iar în ce priveşte apa, scenariul din celebrul roman „Dune“, în care oamenii sunt siliţi să îşi recicleze apa eliminată de propriile corpuri, începe să capete contururi reale. Previziunile pentru viitorul nostru, nu cel îndepărtat, ci cel apropiat, sunt sumbre: apa va deveni, în maxim 20 de ani, unul dintre bunurile cele mai scumpe, mai scumpe poate decât mâncarea. Ea este deja, oficial, numită „Aurul abastru“... De ce? Pentru că este resursa vitală cu consumul cel mai crescut în ultimii ani, dar oamenii încă o tratează de parcă „s-ar găsi pe toate drumurile“, la discreţie. Cei mai mulţi nici nu sunt conştienţi de valoarea ei. Iar „civilizaţia“ nu face decât să crească consumul de apă: grădinile din faţa caselor, spălatul maşinilor, irigaţiile, apa curentă, piscinele, gestul firesc de a te spăla zilnic sunt doar o mică picătură în oceanul de apă consumată zilnic.
Cine şi ce consumă?
Nu doar cât bei sau câtă apă foloseşti la duş contează în consumul global pe cap de locuitor. Ştiai că agricultura foloseşte 70% din apa consumată zilnic pe glob? Dar că activităţile legate de producerea alimentelor (abatoare, fabrici de ambalaj) ori alte industrii folosesc peste 25% din această cantitate? Industria construcţiilor, de pildă, dar şi cele de producere a hainelor sau de fabricare a autoturismelor sunt printre cei mai mari consumatori. Iată cum, de fapt, orice gest al tău este legat de apă. Când îţi cumperi haine noi, imaginează-ţi că pentru realizarea unei perechi de blugi s-au consumat 10.000 de litri de apă! Sau că pentru o singură porţie de cafea este nevoie de 140 litri apă, care au fost necesari producerii cultivării, ambalării şi transportării unei porţii de cafea. (sursa: www.green-report.ro)
Ce soluţii există?
Savanţii deja caută soluţii pentru a acoperi necesităţile de noastre, ale tuturor, din următorii zece ani. Se prevede o criză a apei fără precedent. Prognoza meteo anunţă că în următoarele decenii, cantitatea de precipitaţii va scădea cu 30%, debitele râurilor vor scădea, apa potabilă se va obţine cu eforturi din ce în ce mai mari, iar necesităţile populaţiei vor creşte pe măsură ce aceasta se va înmulţi. Regiunile semiaride au devenit deja aride, în timp ce căldură avansează spre nord. Poţi vedea de altminteri chiar în jurul tău dovezi ale „încălzirii globale“: la noi în ţară se pot de mai mult timp cultiva smochini şi, mai nou, unele specii de palmier.
Aşa se face că previziunile savanţilor adunaţi la Stockholm, în cadrul unei conferinţe internaţionale a apei, au fost îngrijorătoare: următorul război în regiunea Israel, Iordania şi Siria nu va fi generat de politică, ci de accesul la apa Nilului.
Rezolvările posibile cad rând pe rând: cercetătorii s-au gândit să folosească gheţarii ca sursă de apă potabilă. S-au gândit apoi să desalinizeze apa de mare. Transportul unui gheţar sau o fabrică de desalinizare ar consuma nejustificat de multă energie ori alte resurse, care până la urmă s-ar reflecta tot în consumul de apă. În ambele situaţii, cheltuielile de obţinere a acestei ape ar fi enorme, iar ca efect – ar creşte preţul apei vândute direct către populaţie. În plus, având în continuare apă la discreţie, în ţările în care îşi permit s-o cumpere, oamenii tot nu i-ar înţelege valoarea. Cu cât ar fi mai bogaţi, cu atât ar risipi-o mai mult. Soluţia rămâne, ca întotdeauna, responsabilizarea populaţiei.
La Stockholm, concluzia a fost una singură: accesul la apă al populaţiei globului va trebui supus unor legi drastice, în vederea „şanselor egale“ a ţărilor de a ajunge la apă. Iar asta în acelaşi timp cu începerea unor programe ample de informare a populaţiei cu privire la consumul de apă, dar şi cu creşterea preţului acestiea, pentru a-i responsabiliza, în acest fel, pe „cheltuitorii“ care o rispiesc în mod inconştient.
Misterele apeia
Nu este deloc o substanţă simplă, cu toată simplitatea ea aparentă: doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen. Ei bine, aceşti atomi nu stau niciodată „cuminţi“, aflându-se într-o continuă mişcare şi nepăstrându-şi legăturile stabile. Apa este chiar ciudată şi aproape „extraterestră“ ca substanţă: poate fi pe rând vapori, lichid, solid. Sub formă de gheaţă, are multe proprietăţi diferite faţă de alte solide. Sub formă de lichid, reacţioneaza diferit în funcţie de temperatura mediului înconjurător, are proprietăţi electrice, plasticitate şi... îşi schimbă cu viteză caracteristicile, indiferent dacă se află într-un mediu acid, bazic sau în unul neutru. Cu cât o studiază mai mult, cu atât savanţii se declară mai uluiţi în faţa ei şi nu puţini sunt cei care cred că are origine extraterestră sau divină, că îşi poate schimba structura în funcţie de observatorul care o analizează (conform fizicii cuantice) ori, pur şi simplu, că este miraculoasă. O celebră carte, „Mesajele ascunse din apă“ de Masaru Emoto susţine că, expusă gândurilor sau cuvintelor, apa capătă o structură specială: autorul a făcut publice imagini cu „cristale de apă“ care subliniau această descoperire a sa.
Legătura noastră ca indivizi cu acest „lichid vital“ şi felul în care acesta ne influenţează este, oricum, dificil de analizat ştiinţific în toată complexitatea sa. Noi, oamenii, suntem apă: funcţiile noastre vitale se menţin datorită ei (în organism, avem 90% apă când ne naştem, în timp ce la moarte avem doar 50%). Putem fi mai tineri datorită apei. Ne menţinem pielea curată, suntem optimişti dacă o avem, digerăm mai bine. Ba chiar, aşa cum susţinea Masaru Emoto, putem face „magie“ cu apa, imprimând-o cu gândurile noastre, şi... ne putem vindeca cu ajutorul ei. „Apa vie“, oricât de românesc şi mitologic ar părea conceptul, a existat dintotdeauna în conştiinţa noastră. Din păcate, grăbiţi şi preocupaţi de urgenţe, tindem să uităm lucrurile cu adevărat importante pentru noi. Ce-ar fi dacă de mâine am vedea apa cu alţi ochi?
Articol de Alina Miron
